[LIBIA] Discursul lui Muammar Gaddafi – 23 iunie

UPDATE: am înnoit traducerea.

Generalul Alhamdi – e unul din acei oameni care s-au ridicat în 1969, ca să arunce de pe Libia jugul Italiei, Franței, Angliei și SUA. Anume el a condus proiectul Marelui Râu Făcut de Om, iar rolul său în construcția Jamahiriei e neprețuit.

NATO zice că a bombardat doar militari.
Atunci să zică – cine din aceștia a fost militar:
Nuri Amhamed Alhamdi, șase ani?
Bilgazen Fausa Alhamdi, fetiță de cinci ani?
Halida Halet Alhamdi, fetiță de trei ani?
Alhamdi Haled, medic?
Haled Mahmud Alhamdi, inginer?
Safa Ahmed Mahud, soția lui?
Nadja Alhamdi, sora ei?
Aisha, soția lui Mahmud?

Cine din ei?!
Ei, cine?!

Zonă militară, ziceți voi? O da, pentru voi orice loc unde aruncați bombe e zonă militară, și toți tac.

Eu rog, eu rog foarte mult, deja nu pe ONU dar pe toți apărătorii drepturilor omului, câți sunt în lume – veniți, uitați-vă la aceste obiecte militare. Acei care bombardează, ei știu foarte bine, că în oraș trăiesc 8000 de oameni absolut civili, dar ei au vrut să-l pedepsească anume pe Alhamdi, și iată, el e pedepsit. Puteți să vă bucurați: el e în viață, dar suferă foarte mult.

Voi sunteți niște criminali și ucigași de copii.
Voi singuri ziceți, că știți cu exactitate, unde sunt militari și unde sunt civili, și voi singuri ziceți că pe civili nu-i paște niciun pericol. Resultă că, repet, voi știați încotro zburați și i-ați omorât pe aceia pe care ați vrut să-i omorâți.

Voi ați vrut să omorâți această familie.
Voi ați omorât-o.
Voi i-ați omorât pe vecinii ei, pe lucrătorii ei, Nuri Salam – paznic, Muhammed Nuri, grădinar și pe copiii lor și pe membrii familiilor lor.
Avea șase ani fetița Amira, opt ani avea sora ei Amina, și eu nu știu câți ani aveau copiii din familia lui Imad Abedjil Trabulsi, sudanezul căsătorit cu o maroccancă. Acești oameni dormeau liniștiți într-un oraș pașnic, când voi v-ați aruncat bombele asupra lor.

Noi cunoaștem că voi ați vrut să omorâți omul care nu a fugit către voi.
Dar eu știu că voi ați vrut să mă lichidați pe mine.
Există oare în lume lege care să permită aceste omoruri?
Eu vă răspund: Da, sunt.
E Legea Junglei.
Aceasta-i legea și orânduirea voastră.

Patru luni – patru luni! – voi bombardați țara noastră, și toți se tem să spună măcar un cuvânt de critică. Dacă mai exista Rusia, unita și marea Rusie, care apăra pe cei slabi, voi nici nu îndrăzneați. Dar ea nu mai există, iar voi ghiftuiți.

Dar voi ați uitat un lucru: viața uneori se întoarce, și multe ce se pot întâmpla în viitor.
Săgețile voastre se pot întoarce împotriva voastră!

Eu rog toți oamenii normali, din ONU sau nu din ONU, de oriunde – veniți la noi și uitați-vă la acest obiect militar. Uitați-vă la bucătărie, la baie, la camerele pentru oaspeți, – și spuneți dacă există acolo vreun pericol pentru avioanele NATO? Întrebați vecinii dacă a fost omorât vreun militar.

ONU și oamenii din NATO vor să nimicească armata libiană? Bine! Dar ce legătură cu nimicerea armatei au casele distruse ale familiei Alhudi. Ce legătură cu nimicirea armatei a avut fiica de un an a sirianului Alsharadi Ashilat și fiul lui de trei ani? Ei erau „mercenarii lui Gaddafi” atât de periculoși pentru voi? Dacă da, spuneți asta cu glas tare.

La început mă miram de ce nu vi-i rușine. Acum nu mă mai miră.
Voi știți că Libia nu poate trage în avioanele voastre, și de asta bombardați curajoși țara noastră. Vă demonstrați puterea, da? Ar trebui să vă fie rușine.
Dar vouă nu vii rușine.
Vouă nu vi-i rușine nici măcar atunci când bombardați moscheele noastre în ora de rugăciune.

Ei bine. Noi nu vom da înapoi. Pur și simplu nu avem unde da înapoi. De dat înapoi puteți doar voi.
Voi vă temeți de noi. Sunteți niște lași. Nu puteți face nimic cu noi.
Voi încălcați legile propriei voastre religii.
Voi omorâți pe cei nevinovați și fără apărare în Afghanistan, Pakistan, Irak și, iată, acum în Libia, – iar când bărbații și femeile ripostează, voi fugiți.
Astfel a fost în Beirut, așa a fost în Somalia, așa va fi și aici.

Mucenicii noștri sunt deja în rai.
Eu vă promit: în țara noastră va sta un monument lui Saif al-Arab, omorât de voi.

Asta pentru că noi suntem acasă, și noi nu vom ridica niciodată steagul alb. Noi nu vom mai cere nimic de la voi, și nu vom negocia cu voi.
Voi ați transformat pacea care era la noi în JUNGLĂ.
Dar ceea ce voi faceți, se va întoarce mai devreme sau mai târziu împotriva voastră și a copiilor voștri.

Chiar noi, libienii, dacă doream, în câteva ore transformam Europa în câmp de război, pentru că acolo sunt destui luptători gata să apere valorile lumii islamice, valorile africii și a Magribului, pe care voi ați venit să le distrugeți. Dar noi nu vom face asta.
Soarta voastră vă va găsi singură.

Nemirire – Libiei!
Raiul – libienilor!
Iadul și rușinea – lui NATO!

Este o țară care e violată în mod barbar de gopnici.
Ei nu „salvează populația pașnică”, ci din contra, o omoară.
Ei nu susțin „rebelii” pentru că nu există „rebeli”. Există doar o grămăjoară de marionete care joacă rolul de plebeime.
Și există poporul, care s-a adunat în jurul Liderului.

Oamenii nu-s majoritatea eroi. Ei nu iubesc să stea sub bombardamente, ei pot fi înfricoșați și sparși. Dar dacă libienii nu au fost sparși până acum, dacă ei încă îl mai susțin pe Gaddafi cu atâta pasiune (iar meetingul de pe 17 iunie a arătat asta), înseamnă că majoritatea absolută a lor, știind cine sunt cei din Benghazi, nu vor să vină ăia la conducere mai mult decât se tem de moarte sub bombe.
Iar asta îi înfurie pe „civilizați”.

Ei nu-și pot permite să piardă, de aceea merg la cele mai strașnice nelegiuiri. Ceea ce s-a întâmplat în Sorman, deja e greu de îndreptățit cu vreo necesitate militară. Bătrânul Hildi Hamid a fost pedepsit prin omorârea nepoților și soției sale pentru nedorința criminală de ași trăda prietenul, asta-i clar tuturor; și doar după asta colonelul a vorbit altfel.
Anume acum, și nu după moartea propriilor copii și nepoți.
Atunci el a putut să tacă.
Acum – nu.

Ceea ce a spus el e cea mai mare crimă conform „civilizaților”.
Doar ei nu luptă. Ei „acționează conform mandatului”.
Iar despre moartea copiilor, ei deja „și-au exprimat regretul”.
Faptul că mor copiii – asta nu-i important.
Și copiii aceștia sunt niște libieni și nu mai mult.
Dar iată să amintești că toți îs muritori – acesta e terorism.

Fără îndoială că maxim în 4 ore, citând acest discurs, „civilizații” vor începe a cânta despre „monstrul care amenință poporul pașnic al țărilor europene”. Poate chiar vor exploda ceva, folosind explozia ca motiv pentru introducerea armatei pe teritoriul libiei. Doar el – toți au auzit – a amenințat…

UPDATE: Deja presa occidentală vorbește că Muammar a chemat la Jihad global.