Cum să asculți muzică de pe youtube in android, chiar și cu ecranul deconectat

Youtube permite să asculți clipuri cu ecranul deconectat, doar dacă cumperi youtube red, care costă în jur de 8 dolari pe lună.

Dar eu am altă soluție. Folosiți navigatorul Firefox. Dar este un secret. Trebuie din setări să selectați să vă arate versiunea de desktop, nu de mobil a site-ului.

După ce porniți clipul, puteți naviga în alte aplicații, sau chiar închide ecranul, și muzica va continua să cînte.

Anunțuri

Despre atentatul din Las Vegas

  1. Tipul a trecut cu o mitralieră într-o zonă în care armele sunt interzise. Cum? De fapt, cu mai multe mitraliere.
  2. Tipul consuma diazepam. Mai mulți atacatori cu arme din SUA consumau medicamente psihotice la momentul atentatelor. Consumatorii de astfel de droguri sunt ușor manipulați de către serviciile de securitate.
  3. Atacul a fost făcut împotriva oamenilor albi. La concertele country nu merg negrii, homosexualii și alte minorități. O masă de oameni, susținători Trump în proporție de 95%. Voi veți zice că eu exagerez, dar o angajată de la CBS a fost dată afară de la lucru pentru că a afirmat că nu are nicio simpatie pentru victime, pentru că cel mai probabil sunt pro-trump.
  4. A fost cel puțin și al doilea trăgător. Probabil că individul nici nu a tras, ci a fost împușcat și lăsat acolo ca țap ispășitor.
  5. Cineva striga în mulțime că toți vor muri, cu 45 minute înainte de atac.
  6. Arma era automată. În SUA e practic imposibil să achiziționezi așa ceva.
  7. Ieșirile fuseseră blocate, iar oamenii au fost lăsați să fie împușcați ca niște șobolani.
  8. În hotel era un polițist înarmat. I s-a spus să nu se amestece pînă nu vine SWAT-ul. SWAT-ul a venit în mai multe de o oră.
  9. Toate acestea indică la o operațiune de tip steag fals.

Un sfat domnului Plahotniuc

Nu știu de ce dar plebeimea nu poate încă să accepte că domnul Plahotniuc e omul Washingtonului, nu al Moscovei. Toți cu cîți vorbesc îmi zic că-i al Moscovei, dar fără să argumenteze. Nimic straniu, mai înainte îmi explicau cît de bun e domnul Filat. Oamenii nu pot crede că Imperiul Binelui pot să mizeze pe marele malefic în rezolvarea anumitor chestiuni.

Președintele Partidului Democrat din Moldova, Vlad Plahotniuc, salută proiectul Congresului SUA care are drept scop reducerea influenței Kremlinului în Europa și Asia, în granițele fostei Uniuni Sovietice.

Iată așa om are Moscova. Ca și în cazul lui Trump, care tot e omul Moscovei, dar bombardează aeropoarte rusești în Siria, și înăsprește sancțiunile împotriva Rusiei (dar noi știm că face asta doar pentru conspirație). Iată că și domnul Plahotniuc conspiră, și se preface că-i omul Washingtonului, iar în SUA toți sunt atît de retardați încît nu înțeleg că el doar se preface, și se folosește de ei, în realitate el fiind omul Moscovei.
Acum ajunge să trolluiesc prostimea, să revin la subiectul din titlu. Cine-și amintește de Ceaușescu? Voi poate credeți că el era un adversar al SUA, și un fel de „mîna Moscovei”, pentru că era comunist. Ei bine, Ceaușescu a vizitat Casa Albă mai des decît toți moldovenii din toate timpurile luați la un loc. Se întîlnea cu președinții de atunci și discutau prietenește. Ceaușescu avea o manie să se simtă stimat și important. De aceea în SUA se prefăceau că-l stimează și-i dau importanță. Iată în documentele desecretizate de la cia, se poate vedea că Ceaușescu era în relații foarte bune cu cei de la Washington, și le oferea diferite servicii. Pe lîngă serviciul de a scuipa URSS, el intermedia discuții între SUA și țări cu care SUA nu discutau, cum ar fi Vietnam (asta în timpul războiului, Ceaușescu era un fel de reprezentant care negocia din partea Vietnamului), Palestina, Israel, China, etc. Era un fel de „reșalicik”, om care rezolvă chestii. Presa timpului îl numea pe Ceaușescu „Tiranul favorit al Americii” (https://www.cia.gov/library/readingroom/docs/CIA-RDP90-00552R000504840001-1.pdf).
Ei bine, cu ce a sfîrșit Ceaușescu? Atunci cînd a apărut un favorit mai puternic și mai ieftin (Gorbaciov), Ceaușescu a fost dat la utilizare.
Acum domnul Plahotniuc se simte important, pentru că rezolvă chestii pentru SUA în Republica Moldova. Adica, o bagă în UE, o apropie de Vest și o îndepărtează de Est. Asta, dacă vă vine să credeți, este planul de țară a Republicii Moldova. Nu bunăstarea cetățenilor, nu sute de alte chestii de care trebuie să se ocupe un stat, ci băgarea Moldovei în UE. Ei bine, domnul Plahotniuc va băga Moldova în UE, sau va fi aproape de asta, dar mai departe americanii vor prefera să lucreze cu cineva care-i: a) nepătat, b) tehnocrat, c) fără copii, d) simpluț, și alte puncte la care domnul Plahotniuc nu corespunde. Ocupația trebuie să fie însoțită de venirea unui lider care să reprezinte idealurile poporului, un fel de zeu sau zeiță, cum a fost Maia Sandu, și mai puțin – Vlad Filat. Și trebuie să mai fie însoțită de arestarea lui Plahotniuc, reprezentarea răului absolut (eu știu că el nu-i rău absolut, și că nu-i nici păpușar, dar asta-i altă discuție). Adică, vorba ceea – maurul și-a făcut treaba, maurul trebuie să plece.
Așa a fost întotdeauna, să nu uităm de Saddam Hussein, care înainte de a fi încolțit era cel mai bun prieten cu americanii, era scula americanilor împotriva Iranului, Gaddafi, care se credea și el important pentru că liderii lumii dădeau mîna cu el și chiar i-o sărutau (de ex. Berlusconi), Pinocett, și cam toți cei care credeau că-s de neînlocuit dar greșeau amarnic.
Sfatul meu pentru domnul Plahotniuc e să nu creadă în nicio garanție ce vine din partea SUA, pentru că SUA a scuipat întotdeauna pe orice hîrtie semnată de ei. Dacă singurul as din mîneca lui Plahotniuc este garanția din partea SUA, prietenia sa cu careva lideri sau oameni de afaceri din SUA – el e pierdut, pentru că-i înconjurat de consilieri idioți care îl trădează.

Feodorov, compunerea 1.

1. Marea însemnătate a descoperirii posibilității ca prin intermediul substanțelor explozive sau în genere prin intermediul a orice altceva, folosite la război, de a aduce ploaia: a) însemnătatea acestei descoperiri ca mijloc de izbăvire de foame și de război; b) ca dovadă adevărată a existenței lui Dumnezeu, dovadă prin fapt; c) atitudinea profanatoare americană față de această descoperire ca față de o metodă de îmbogățire și speculă.

De ce lumea nu-i în pace? (în limba rusă „lume” și „pace” sunt omonime, întrebarea sună în rusă „de ce lumea nu e pace”. Pe timpul lui N. F. F, aceste cuvinte se scriau diferit – lumea se scria „мiр”, iar pacea se scria ca și acum – „мир”, acum se scriu ca ultimul ambele, n. t.) de ce pentru unii pacea – e doar în afara lumii, iar pentru alții nu există pace nici în lume, nici în afara lumii?

1 De ce natura nu ne e mamă, ci mamă vitregă sau hrănitoare, care refuză să ne hrănească?
Participarea tuturor la confort sau participarea tuturor la munca, obligator – voluntară, de a cunoaște puterea oarbă, care poartă în sine foamete, boli și moarte, la munca de a o converti în dătătoare de viață?..

1. În dezastruosul an 1891, cînd în multe gubernii, care alcătuiau grînarele Rusiei, a fost foamete de la seceta, care devenise, pesemne, cronică, în vreme cînd fără încetare apăreau zvonuri care întăreau așteptarea tensionată a războiului, dintr-o dată s-a aflat despre experimentele de aducere a ploii prin folosirea substanțelor explozibile
Coinciderea foametei noastre în timp de secetă cu descoperirea mijloacelor împotriva lipsei ploii, avînd în vedere că acest mijloc se adeverește a fi același, care a slujit doar distrugerii reciproce, nu a putut să nu facă o impresie uluitoare în special asupra celor, care erau apropiați de nevoile înfometaților, care aveau oameni apropiați de vîrsta care obligă sî intre în rîndurile armatei în caz de război, – dar și nu numai asupra lor!… Și într-adevăr, omul a făcut, se pare că, tot răul la care a fost în stare, față de natură (epuizare, pustiire, prădare), în fața unul-altuia (inventarea armelor de distrugere, și în genere a mijloacelor de nimicire reciprocă); înșiși căile de comunicație, cu care omul modern se mîndrește în mod deosebit, chiar și ele slujesc doar strategiilor de negoț, război sau speculă; iar specula se uită la natură doar ca la „un depozit, de unde se poate de dobîndit mijloace pentru asigurarea confortului vieții și a plăcerilor, și distruge și risipește în mod prădalnic bogățiile adunate în ea de veacuri”. (Cuvîntarea lui Ambrosie de Harkov, pronunțată în universitatea din Harkov, „Despre direcția creștină în științele naturii”. Departamentul Bisericesc. 1892. Nr. 5.) Toate acestea nu puteau să nu ducă la disperare, pentru că peste tot, fără nicio boare de lumină se vedea doar răul. Și dintr-o dată, ca o rază îmbucurătoare de lumină pentru „cei care stăteau în întunericul și umbra morții”, vestea, care răstoarnă totul, vestea bună, că toate mijloacele, inventate pentru distrugerea reciprocă, devin mijloace de salvare din mîna foamei, și apare speranța, că dintr-o lovitură va fi pus capăt atît foametei, cît și războiului, va fi pus capăt războiului fără dezarmare, care e și imposibilă. Asta nu a putut să nu-i afecteze chiar și pe necredincioși: chiar și un ateist inveterat nu a putut să nu vadă în asta indicațiile Voinței lui Dumnezeu, indicațiile cu adevărat Dumnezeiești asupra convertirii celui mai mare rău în binele cel mai mare. Și într-adevăr, oare nu-i asta cea mai efectivă dovadă a existenței lui Dumnezeu și a Voinței Dumnezeiești, dovadă absolut nouă, nu din contemplarea asupra armoniei întîlnite în natură, ci aflată din realizarea armoniei în realitate? Și oare nu-i asta manifestarea binefacerii supreme, cu adevărat Dumnezeiești către omul, care a ajuns probabil la capătul decăderii, care a păcătuit împotriva naturii, împotriva fraților săi, și care a ajuns să nege însăși existența lui Dumnezeu?… Și cum să nu exclami aici: „Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale”… Cu adevărat Dumnezeu a auzit rugăciunea poporului ortodox, care, rugîndu-se pe cîmpurile lui uscate, știa ce face (nu știau ce făceau doar cei care luau în rîs această rugăciune). Și iată, dintr-odată, se aude o voce din catedra bisericească: „Temeți-vă de această semeție, care vrea să cheme ploaia din cer cu împușcături de tunuri”. (Cuvintele de încheiere ale lui Ambrosie de Harkov.) Dar dacă împușcăturile de tun nu pot fi denunțate cu tărie nici chiar atunci, cînd ele aduc moarte (la apărarea, de ex., a patriei), de ce atunci să le denunțăm atunci cînd ele vor aduce viață, vor salva de la foame? Nu se va dovedi asta a fi, dimpotrivă, îndeplinirea bunei voințe a Lui Dumnezeu?.. Oare nu va constitui asta o întorsătură de la pesimismul hain și de la scepticismul lipsit de bucurie către credința vie și efectivă, îndeosebi dacă va fi povestită celor care nu au auzit-o, și tălmăcită celor care nu au înțeles-o de la catdra bisericească, de la catedra Credinței, care va arăta, în acest fel, noua cale a Rațiunii (Observația 1), adică, a celor, care pînă acum se întrebuințau, se poate de spus, doar în războaiele externe, dar și interne, cum sunt revoluțiile, conspirațiile sîngeroase, ș. a.

Nu putem să nu observăm, că Dumnezeu, creîndu-l pe om, i-a poruncit să stăpînească pămîntul și tot ce-i pe el. De ce atunci dacă muți un nour din locul, unde ploaia vărsată de el ar aduce daună, în locul unde această ploaie va fi benefăcătoare, de ce asta ar fi o crimă, de ce ar fi o semeție, chiar parcă o jignire la adresa lui Dumnezeu?.. (Citat din „Despre direcția creștină în științele naturii”.) Atunci cînd pentru irigare se mută apa din izvoare, din rîuri, asta doar nu se socoate că-i o împotrivire lui Dumnezeu, de ce atunci va fi împotrivire Lui îndreptarea pentru necesitățile oamenilor a umezelii încadrate nu în rîuri ci în curenții de aer? Cu atît mai mult că asta se face nu pentru lux, nu pentru plăcere, ci pentru pîinea cea de toate zilele.

Totuși, denunțarea din lucrearea „Despre direcția creștină în științele naturii” nu avea oare în vedere doar acel mod de folosinre a descoperirii, la care sperau, după cît se pare, americanii, care au ridicat întrebarea privilegiilor, dorind să transforme în speculație chiar și acțiunea sfîntă de salvare de la foame?.. Dacă asta-i așa, atunci nu putem să nu ne plecăm în fața înțelepciunii sentinței. Speranțele noastre nu sunt în putința de a aduce ploaie prin intermediul cîtorva împușcături sau explozii, ci în putința ca, prin acțiunile noastre, efectuate pe spații largi, să controlăm atît curenții umezi de aer, cît și pe cei uscați, și să salvăm nu doar de la secete, dar și de la inundații distrugătoare; asta e așa o treabă, care necesită acțiunea coordonată a armatelor tuturor popoarelor, și prin urmare, nicicum nu poate fi transformată în speculă. Descoperirea posibilității de a produce ploaie prin intermediul substanțelor explozive, chiar dacă nu ar îndreptăți speranțele legate de ea, totuși nu și-ar pierde din însemnătatea sa ca indicație asupra metodei de acțiune pentru tot neamul omenesc împreună. Poate că, tunurile se vor dovedi neputincioase de a îndrepta curenții de aer, purtători de umezeală, dar în acest caz vor putea fi descoperite și alte metode pentru asta, dintre acelea care sunt întrebuințate la război. Una din aceste metode pentru controlul fenomenelor meteorologice ale naturii deja a fost descrisă de V. N. Karazin, fondatorul Ministerului de educație a poporului și fondatorul Universității din Harkov, această metodă este paratrăsnetul, ridicat în straturile superioare ale atmosferei legat de un balon cu aer, ultimul însă, adică balonul cu aer, dacă nu s-a făcut încă, atunci se face ca armă de război. În prezent totul slujește războiului, nu este nicio descoperire, de care nu s-ar ocupa militarii ca să găsească ce întrebuințare poate să aibă ea pentru război, nu există nicio invenție, pe care nu s-ar strădui să o transforme pentru necesitățile de război. Și dacă de atribuit armatei, printre obligațiuni ca tot ce se folosește acum pentru război să se folosească și pentru controlul forțelor naturii, în acest caz războiul se va transofma de la sine în lucrul comun a întregului neam omenesc.

9 mai 2017

În Chișinău proeuropenii lui Plahotniuc sărbătoresc ziua Europei, în contrapunere cu Ziua Victoriei.

Adică o declarație politică a unui oarecare Shuman e mai importantă decît victoria asupra fascismului. De fapt, victoria asupra fascismului e zi de doliu pentru Europa, iată de ce ea încearcă să inventeze alte sărbători ca uite acest epizod neplăcut.

Noua generație va uita că a fost așa un război, că noi am luptat, și că am învins, e în ordinea lucrurilor. Iar veteranii din an în an vor fi tot mai puțini, deja își permit să aloce 10000 lei pentru veterani – cel mai probabil din cauză că au rămas doar cîțiva. Și în fiecare an numărul lor va descrește exponențial, un om de 87 ani are 90% șanse să moară în anul următor.

În țările foste sovietice simbolurile victoriei sunt șterse intenționat. În Belorusia, care e condusă de socialistul Lukashenko, ordinul victoriei e schimbat într-o chestie locală. În Kazahstan la fel a fost șters ordinul victoriei de pe monument acum 3 zile, și înlocuit cu un ornament național. În Ucraina l-au înlocuit cu un mac în culorile luptătorilor fasciști – negru și roșu, și ziua victoriei au transformat-o în ziua împăcării (cu fasciștii). La noi încă mai așteaptă să moară veteranii, dar deja au început cu înlocuirea sărbătorilor.

În Rusia organizează parade militare în fiecare an, dar asta arată tot mai fals. Pentru că lupta împotriva acestei sărbători se poate de zis că a început anume în Rusia. Victoria a fost purtată de URSS, împreună cu aliații. A fost învins dușmanul URSS. Ca peste 45 ani, dușmanul URSS să învingă URSS-ul, iar cea mai mare parte din Uniune – Rusia – e condusă de atunci de acești dușmani ai URSS. Practic, pe mauzoleu în fiecare an stă clica care urăște trecutul sovietic al Rusiei mai mult decît germanii au urît URSS-ul. Și acolo din an în an se mîzgîlesc toate amintirile despre cei care au învins. Mauzoleul este acoperit în fiecare an cu carton colorat, steagurile victoriei au fost înlocuite cu tricolorul rusesc, imaginea lui Stalin nu apare nicăieri. Au inventat o calcă cu Regimentul Nemuritor, un fel de flashmob la care participanții poartă poze cu luptători – și la care anul trecut de exemplu Poklonskaia a ieșit cu portretul împăratului Nikolae II. Bătaie de joc. Ba, de anul trecut organizația regimentului nemuritor a înlocuit stema sovietică de pe ordinul victoriei cu imaginea sf. Gheorghe. Rusia în plină criză a investit peste 200 milioane de dolari pentru construcția muzeului lui Elțin, acestui dușman al URSS. În care se ponosește imaginea Uniunii, și se glorifică imaginea colaboraționiștilor care au luptat împotriva URSS alături de nemți. Iar Marele Război pentru Apărarea Patriei e denumit „Al doilea război mondial”. Avînd în vedere aceste acțiuni antisovietice ale conducerii Rusiei, face oare să ne revoltăm că la noi înlocuiesc Ziua Victoriei cu Ziua Shuman (așa se numește de fapt sărbătoarea, vedeți pe wikipedia)? Peștele de la cap se strică, iar la capul Moscovei demult stă un putregai în metastază. Singurul lucru care o leagă pe Rusia de cei care au purtat victoria sunt poporul, și poate teritoriul, și ambele sunt amenințate de conducere. Ca și la noi de fapt.

Eu le mulțumesc celor datorită cărora am ajuns să mă nasc și să fiu cine sunt eu, părinților mei, părinților părinților mei, și tuturor celor care au luptat, și s-au jertvit, pentru ca noi să existăm. Va veni timpul cînd îi vom cinsti cum se cuvine; iar dușmanii omenirii care seamănă doar zînzanie între oameni și între popoare, și trimite pe unul împotriva altuia – vor fi nimiciți.

Nu-i atît de strașnică zăpada cît de strașnici sunt oamenii

La liceul N. Iorga se taie copacii de la rădăcină. Aproape toți salcîmii. Din grijă pentru copii. La început muncitorii mi-au zis că taie copacii uscați. Tonții nici nu știu că salcîmii înversesc mai tîrziu. Dar eu cred că ei știu.

Apoi mi-a zis și directoarea că face pentru siguranța copiilor. Dar au tăiat doar salcîmii de la rădăcină, altor copaci li se curăță crengile căzute.

Presupun că a chemat lucrătorii unei fabrici de mobilă, care s-au oferit să curețe teritoriul de crengi căzute în schimbul dreptului de a tăia și ași lua salcîmii.

Despre unt, sau cum să alegi un unt bun

Selection_018

Lipide înseamnă grăsime

Citisem nu demult că după standartele de stat din Rusia, untul trebuie să aibă 82.5% grăsime. Ceea ce are sub acest procent nu poate fi numit unt, adica pe etichetă nu se poate de scris unt, ci spread, sau produs lactat, sau oricum altcumva.

Ei bine, aflîndu-mă în magazin mi-am zis să mă uit cîte procente are untul pe care-l consideram favorit (Unt țărănesc de la JLC). Și ce văd? 72%. Adică e amestecat. Iar pe etichetă scrie: unt produs din smîntînă dulce degresată.

Vă dați seama ce prostie? Untul, fie produs din smîntînă degresată, ori produs din smîntînă grasă, are aceeași grăsime. Doar că din smîntîna grasă va ieși mai mult unt. Pricepeți? Untul și este grăsimea din smîntînă. În smîntîna degresată este mai puțină grăsime, prin urmare mai puțin unt, nu unt degresat. Untul de 72% este spread, adică unt amestecat cu margarină. Într-o țară civilizată cum este Republica Moldova nici nu poate fi numit unt.

Printre altele, pe untul de la fabrica Milk Mark de 72% așa și scrie: spread.

Acum, în magazine am găsit și spread de 65% pe care scrie unt (doar pe cele din România, presupun că la ei nu-s așa de stricte standartele, dacă sunt). Pe spreadurile de 65% moldovenești scrie spread, chiar și pe cel de la jlc, care cîndva se chema „Unt deosebit”.

Din lipsă de alternativă am cumpărat un unt francez importat prin Ucraina, de 82.5% , marca President. Spread și acesta (se simțea gustul de margarină). Din ce am tot căutat eu, am găsit următoarele branduri de unt adevărat (lista se va completa):

  • Unt de Drochia – foarte bun, dar l-am găsit numai odată.
  • Unt de Rîșcani – foarte bun, dar greu se găsește.
  • Unt de Cupcini – am cumpărat dar încă nu l-am încercat.

De asemenea sunt și cîteva branduri de unt belorus, de exemplu untul Brest Litovsk, dar îmi pare că sunt prelucrate, pentru că au un termen de păstrare suspicios de mare. De exemplu, pentru unturile moldovenești termenul este de nu mai mult de 20 zile la temperatura nu mai mare de -3, și nu mai mult de 60 zile la temperatura nu mai mare de -19, pe cînd unturile beloruse au un termen de 120 zile. Unturile ucrainene nu le-am gustat și nu vreau să gust, eu nu am încredere în produsele țării care nu da voie persoanelor cu dizabilități să între și să cînte la eurovision, dar să lăsăm politica.

De la JLC era cîndva în magazine unt Magnifico care îmi plăcea mai tare, de 82%, dar ultima dată cînd am cumpărat, în ambalajul magnifico se afla spread țărănesc.

Se vinde și spread de 80%. Ca să știți cu mare probabilitate dacă ați cumpărat unt sau spread, aruncați o fărîmă de unt în tigaia încinsă. Dacă veți simți un miros plăcut – înseamnă că e unt. Dacă veți simți un miros mai degrabă neplăcut – ați cumpărat amestecătură.

Printre altele, citeam povești strașnice că pe timpul lui Ceaușescu untul era amestecat cu margarină. În Romania și acum e amestecat, dar scrie pe el „unt”. Ironia sorții nu altceva.

Dar așa, cel mai bun unt e cel pe care-l făcea bunica.

O treime din țară

Citesc aici: http://unimedia.info/stiri/zacaminte-de-petrol-si-gaz-din-moldova–o-companie-americana–selectata-de-a-sapa-pe-o-treime-din-teritoriul-tarii-128977.html

Pe scurt, o companie americană primește pe degeaba în concesiune o treime din teritoriul țării.

Am spus pe degeaba? Vai, am greșit. Compania americană e obligată, conform contractului, să angajeze 60% din totalul de angajați – cetățeni moldoveni.

Adica în jur de două sute de moldoveni.

Noi în genere avem ceva de cîștigat din asta?

La rândul său,  ministrul Mediului, Valeriu Munteanu, a declarat că Moldova va avea cel mai mare câștig.

„Noi suntem dependenți energetic, astfel vom avea propriile resurse. Vom crea interconexiuni și anumite excese vor putea fi exportate în UE. Au fost făcute cercetări până acum, care spun că există rezerve consistente de gaze naturale și petrol. Legea RM prevede că o companie primește drepturi de a eplora și obține automat și dreptul de a exploata. Compania vine cu investiții pe riscul său, iar dacă va identifica rezervele – le va vinde”, a precizat ministrul.

Parafrazez. Expertul în energetică, dar care lucrează temporar ca ministru al mediului, Valeriu Munteanu, minte că vom avea propriile resurse. În realitate le va avea compania americană, care va stoarce totul, va polua la maxim, și în 50 ani, după ce va scurge ultima picătură de petrol, va pleca și ne va lăsa pe noi să trăim în mizerie.

Compania vine cu investiții pe riscul său, iar dacă va identifica rezervele – le va vinde”, a precizat ministrul.

Asta ce a fost? Adica oricine poate veni să caute ceva, și dacă găsește – poate exploata după bunul său plac? Vouă nu vi se pare prea ireal ceea ce tocmai ați citit?

Dar stați puțin. El zice că compania vine pe riscul său, adica poate să găsească resurse, poate să nu găsească. Dar dobitocul a spus mai sus că:

Au fost făcute cercetări până acum, care spun că există rezerve consistente de gaze naturale și petrol.

Adică despre care risc vorbim dacă resursele sunt. Bortelind o treime din țară cu siguranță că va găsi ceva.

Alegeri 2016

Cînd eram copil am asistat odată la piață la „tunderea” unui țăran de bani la jocul cu trei pahare.

Pentru cine nu înțelege despre ce e vorba, iată un video:

Omul a ales greșit odată, apoi a insistat să mai joace. A mai pierdut odată, și-apoi încă odată. Și-a pierdut toți banii.

În jurul lui erau mai mulți oameni care îl încurajau să mai joace și îl ajutau să ghicească. Pe urmă am aflat că aceia erau din echipa șarlatanului.

De fiecare dată țăranul era atît de sigur de alegerea sa, era entuziasmat, în ochi i se citea bucuria că iată iată va cîștiga.

De ce mi-am adus aminte de acest epizod?

Iată de 25 ani țăranii sunt mînați la alegeri. De către aceiași oameni mai mult sau mai puțin. De către așa zisa societate civilă.

Albot, Morari, și alții, numele lor e Legiune. Ba unica sansa e chirtoacă, ba unica șansă e filat, ba unica șansă e leancă, ba unica șansă e maia sandu. Aceiași oameni își schimbă încălțămintea din zbor promovînd oameni diferiți care-s unica șansă.

Singurul mod de a lupta împotriva șarlatanilor, cu trei pahare sau din guvernare – e să nu joci. De 20 ani încoace cîștigă votul poporului,  și e din ce în ce mai rău. Poate că a venit timpul ca oamenii să se oprească a mai oferi credit de încredere la un sistem de șarlatani? Sistemul s-ar răsturna dacă nu ar exista o armată de proști care prin votul lor să-i ridice de poponețe pe tot felul de poponari care se perindă pe la guvernare. Ziceți că se va alege oricum un guvern, chiar și fără votul vostru? Probabil, dar în cazul dat: 1) guvernul nu va avea susținerea poporului, și va fi anticonstituțional din start, și 2) voi nu veți fi fost complici la crima colectivă de instaurare a unui guvern criminal.

Țăranul cu pricina a rămas fără bani, noi riscăm să rămînem fără țară. Dacă nu ne vom opri.

How to install livestatus on Nagios 4

I needed livestatus in order to get Thruk working with Nagios 4. Officially livestatus is not supported for Nagios 4, but there is a fork: https://github.com/sni/livestatus

The instructions there are not very complete, so here is how to install it.

I’m assuming that you have installed Nagios 4 from sources. Go to the same folder where you unzipped the nagios 4 sources (in my case it’s /usr/local/src).

Clone the repository of sni-livestatus:

git clone https://github.com/sni/livestatus.git

Now go inside the directory:

cd livestatus

Now run as per instructions (you may need to install autoconf for this to work: apt-get install autoconf):

autoreconf -s

You will get such an error:

configure.ac:38: error: required file './compile' not found
configure.ac:38:   'automake --add-missing' can install 'compile'
configure.ac:32: error: required file './install-sh' not found
configure.ac:32:   'automake --add-missing' can install 'install-sh'
configure.ac:32: error: required file './missing' not found
configure.ac:32:   'automake --add-missing' can install 'missing'
src/Makefile.am:31: error: 'livestatus.so' is not a standard library name
src/Makefile.am:31: did you mean 'liblivestatus.a'?
/usr/share/automake-1.15/am/library.am: warning: 'livestatus.so': linking libraries using a non-POSIX
/usr/share/automake-1.15/am/library.am: archiver requires 'AM_PROG_AR' in 'configure.ac'
src/Makefile.am:31:   while processing library 'livestatus.so'
src/Makefile.am: error: required file './depcomp' not found
src/Makefile.am:   'automake --add-missing' can install 'depcomp'
autoreconf: automake failed with exit status: 1

That’s fine, just execute:

automake --add-missing

Now, adjust the path for your example. In my case the command is:

./configure CPPFLAGS=-I/usr/local/src/nagios-4.2.1/include/

If you’ll run the next command as recommended in the official doc, you’ll get this error:

make
make  all-recursive
make[1]: Entering directory '/usr/local/src/livestatus'
Making all in src
make[2]: Entering directory '/usr/local/src/livestatus/src'
g++ -DHAVE_CONFIG_H -I. -I..   -I/usr/local/src/nagios-4.2.1/include/ -fPIC -g -O2 -MT livestatus_so-AndingFilter.o -MD -MP -MF .deps/livestatus_so-AndingFilter.Tpo -c -o livestatus_so-AndingFilter.o `test -f 'AndingFilter.cc' || echo './'`AndingFilter.cc
In file included from Query.h:29:0,
                 from AndingFilter.cc:28:
nagios.h:31:28: fatal error: nagios/objects.h: No such file or directory
compilation terminated.
Makefile:748: recipe for target 'livestatus_so-AndingFilter.o' failed
make[2]: *** [livestatus_so-AndingFilter.o] Error 1
make[2]: Leaving directory '/usr/local/src/livestatus/src'
Makefile:380: recipe for target 'all-recursive' failed
make[1]: *** [all-recursive] Error 1
make[1]: Leaving directory '/usr/local/src/livestatus'
Makefile:321: recipe for target 'all' failed
make: *** [all] Error 2

Or this error:

make
make  all-recursive
make[1]: Entering directory '/usr/local/src/livestatus'
Making all in src
make[2]: Entering directory '/usr/local/src/livestatus/src'
g++ -DHAVE_CONFIG_H -I. -I..   -I/usr/local/src/nagios-4.2.1/include/ -fPIC -g -O2 -MT livestatus_so-AndingFilter.o -MD -MP -MF .deps/livestatus_so-AndingFilter.Tpo -c -o livestatus_so-AndingFilter.o `test -f 'AndingFilter.cc' || echo './'`AndingFilter.cc
In file included from ../nagios/common.h:25:0,
                 from ../nagios/objects.h:27,
                 from nagios.h:31,
                 from Query.h:29,
                 from AndingFilter.cc:28:
../nagios/shared.h:5:27: fatal error: lib/libnagios.h: No such file or directory
compilation terminated.
Makefile:748: recipe for target 'livestatus_so-AndingFilter.o' failed
make[2]: *** [livestatus_so-AndingFilter.o] Error 1
make[2]: Leaving directory '/usr/local/src/livestatus/src'
Makefile:380: recipe for target 'all-recursive' failed
make[1]: *** [all-recursive] Error 1
make[1]: Leaving directory '/usr/local/src/livestatus'
Makefile:321: recipe for target 'all' failed
make: *** [all] Error 2

To fix, create 2 symlinks of the „include” folder from the nagios sources to „nagios” inside livestatus sources, and of „lib” folder inside nagios sources to „lib” inside livestatus sources. In my case the commands are:

ln -s /usr/local/src/nagios-4.2.1/include/ nagios/
ln -s /usr/local/src/nagios-4.2.1/lib lib

Now execute:

make
make install

The library will be installed in /usr/local/lib/mk-livestatus/livestatus.o

Now add a line in nagios.cfg, like:

broker_module=/usr/local/lib/mk-livestatus/livestatus.o /usr/local/nagios/var/livestatus.sock

Just adjust the paths to meet your needs.

 

%d blogeri au apreciat asta: