Monthly Archives: Noiembrie 2014

Nară în nară

Situația de acum, după alegeri, ascunde un pericol.

Rezultatele afișate arată +/- 50% pentru fiecare tabără. Partea care va pierde, va acuza pe cealaltă parte de falsificare, și va chema oamenii în stradă. Cum n-ai da, dar 50% din cei care au ales se vor simți foarte frustrați.

Îndemnul meu e să stați acasă. Lăsați-i pe ei să iasă. Dacă i-ați vedea mai îndeaproape ați înțelege că toți sunt din același aluat, așa că nu-i nicio diferență între unii și alții.

Dacă se va îndeplini acest pronostic, să ascultați și sfatul. Indiferent de cine din ei va ieși pierdant. Pentru că dacă veți ieși în stradă – voi veți fi pierdanții.

Anunțuri

VIDEO. Lituania livrează arme ucrainei

Citiți acest articol.

Și acum să vedem ce arme a trimis.

Nu știu, e bătaie de joc, sau sunt serioși. Cu așa tehnică, victoria e aproape de tot. De s-ar opri la timp, că de altfel nu doar eliberează donbasul, ci cuceresc toată Rusia în doi timpi.

Despre alegeri.

În loc de introducere.

Un om se întîlnește cu un profesor de statistică în ziua alegerilor.

– Bună ziua. Mergeți la vot?

– Nu. După teoria probabilității, votul meu nu are nicio valoare.

– Dar dacă toți vor fi la fel de deștepți ca dumneavoastră, și nu vor ieși la vot? Atunci votul dumneavoastră va fi și cel decisiv.

– După teoria probabilității, toți la fel de deștepți ca mine nu pot fi.

 

Iată că noi suntem chemați la alegeri pe 30 noiembrie. Frații români au fost chemați mai devreme. În legătură cu asta, voi scrie cîte ceva despre alegeri, și despre democrație.

În primul rînd, voii știți că democrația a fost inventată încă în antichitate?

Nouă ni se tot spune că democrația e cel mai bun sistem politic. Voi v-ați gîndit la acest subiect? Întreb: v-ați gîndit, cu mintea voastră, ați meditat asupra subiectului? Pentru că majoritatea doar repetă această frază ca pe o axiomă.

Democrația a fost inventată în antichitate, în Grecia antică, și tot atunci a fost aruncată la groapa de gunoi a istoriei, ca fiind „cea mai proastă sistemă din toate cele existente”, după spusele lui Platon. A fost reanimată pentru că de fapt, democrația e sistema care permite cel mai riguros control asupra oamenilor, mai riguros decît orice dictatură. Acuși explic.

Principala minciună a democrației este „libertatea de a alege”. Libertate nu doar politică, ci și economică (consumeristă), pentru că sistemul curent liberal și democratic e în strînsă legătură cu finanțele. Cererea pentru produse, ca și cererea pentru politicieni, e formată de mijloacele de informare în masă. Așa este, așa a fost, și așa va fi. Ce să cumpărăm, sau pe cine să votăm – ni se programează prin televizor, radiou, gazete, internet. Anume mass media ne formează părerea, oricît nu ne-am împotrivi, și oricît n-am recunoaște asta. De acolo noi culegem informația, și ne formulăm concluziile. Iar ce fel de informație, și în ce culori va fi prezentată, în sistemul nostru de economie de piață – decid banii.

La alegeri nu cîștigă cel mai demn, cel mai cinstit, nu cîștigă programele politice ale partidelor. Cîștigă acela care angajează cei mai profesioniști polittehnologi, și le pune la dispoziție cea mai mare resursă financiară.

În democrație conduc banii, nu poporul. Poporul e folosit pe post de plebeime, masă proastă manipulări. Cel mai talentat, mai deștept, dar mai sărac candidat nu are nicio șansă să cîștige la alegeri.

Dar asta nu-i totul. Să zicem, că într-un mod miraculos banii ar înceta să mai joace vreun rol în alegerea oamenilor, oricum nu am avea o alegere conștientă. Înainte de alegeri deseori auzim fraze precum „Ce frumos e, îl voi vota”, sau „aista-i bărbat adevărat, dacă trebuie, dă și la bot”, sau „a furat pentru el, va fura și pentru țară”, sau „pe alții i-am văzut, să-i dăm și lui acesta să rulească”. Dar și acei care se atîrnă serios față de alegeri, și analizează programele electorale, ce văd ei? „Pentru tot ce-i bun, și împotriva a tot ce-i rău”, „Vom trăi mai bine”, „Pentru o Moldovă…”. Toți sunt pentru Moldova, și pentru ca să trăim mai bine. Doar palavre populiste și promisiuni nerealizabile, pentru nerealizarea cărora oricum nu răspunde nimeni.

Vorba ceea: „noi atîta v-am promis! Ce nu vă mai ajunge?”. Iar cel mai periculos e că chiar dacă programele ar fi scrise credibil, ele ar conține enunțuri politice de cea mai înaltă clasă, și ar fi doar pe înțelesul profesioniștilor, și în nici un caz pe înțelesul alegătorului simplu. O bucătăreasă nu poate – în măsura cunoștințelor și a înțelegerii, dar și a categoriilor de gîndire – să ia o decizie corectă despre ce cale trebuie să apuce țara, sau ce politică trebuie să promoveze guvernul. Și nici nu trebuie să facă asta! Bucătăreasa trebuie să facă supă gustoasă, nu să conducă țara. Fiecare trebuie să se ocupe de treaba sa, în măsura capacităților sale, și să fie profesionist în lucrul său.

Altă minciună, nu mai puțin importantă, este principiul „schimbării regulate a puterii”, în urma căruia la putere vin tot mai mulți oameni „temporari”. În primul an ei fac cunoștință cu situația, în al doilea – se gîndesc ce-i de făcut, în al treilea încep să facă cîte ceva, iar al patrulea an ei sunt ocupați total cu lupta electorală, pentru a rămîne la treucă.

Politicienii trăiesc practic „din alegeri în alegeri”. Ca rezultat, în timpul guvernării lor temporare, aleșii poporului se străduie să fure cît mai mult ca să aibă din ce trăi după ce va elibera fotoliul. Asta se numește corupție, delapidare a fondurilor bugetare, etc. Și chiar dacă cineva s-ar apuca de lucru cu sîrguință, și ar lucra încontinuu toți patru ani, fără să se gîndească la sine, asta tot n-ar aduce rezultate sesizabile. Patru-șase ani, în viața istorică a țării – e mai puțin de o clipă. Hotărîrile trebuie luate pe decenii înainte. Țara are nevoie de un stăpîn, care să o considere ca pe o parte din sine, și nu de un lucrător temporar, care să o considere ca pe un obiect de furat, sau ca pe o vacă de muls.
În așa fel, democrația e o minciună mare și periculoasă. Omenirea s-a dezis de ea, cu multe veacuri în urmă, dar mai tîrziu, anumite grupări au deshumat-o de la gunoiștea istoriei, și au transformat-o în frontispicul propriei guvernări fără limite, ascunzîndu-se după cuvinte frumoase și plăcute auzului despre libertate și puterea poporului.

Ce putem face? Am urmărit nu demult filmul sovietic „Premiul”, despre cum un grup de lucrători în construcții au refuzat să primească premiile bănești pentru executarea planului. De-odată s-a speriat directorul, și superiorii lui, s-au înnegrit toți la față, chipurile – cum așa, să refuzați premiile? Ce motive aveți? Săpați sub noi cumva?

Și acum analizez insistența cu care ne cheamă la vot conducătorii. Indiferent pe cine votăm, important e să venim la vot, să ne alegem noi viitorul, etc. 1, 2. Și știți ceva? Cea mai mare pedeapsă pentru clounii de circ e să se lipsească de spectatori. Cea mai puternică lovitură pe care le-o putem da tuturor celor care ne păcălesc e să renunțăm la acest fals drept de vot pe care ni-l dau. Votul nostru le dă legitimitate, le dă dreptul să zică că ei sunt „aleșii poporului”. De boicot ei se tem mai tare decît de posibilitatea de a nu fi votați. Iar cînd vor coborî pragul de la 30% pînă la 0% pentru ca alegerile să fie considerate valide, și se vor vota doar ei și familiile lor – oricum vor ști că fundamentul pe care stau e foarte slab.

Și apoi, ce rost are să alegeți pe cine să vă fure, dacă rezultatul va fi același? Alegînd – voi doar vă dați acordul pentru tot ce urmează să vă facă. Dacă nu veți vota, ei pot să vă fure, dar pe urmă cel puțin veți avea dreptul să le cereți socoteală pentru acțiunile săvîrșite fără acordul dumneavoastră.

Internetul nu va fi veșnic deschis

Citesc într-o carte, scrisă de un autor care a lucrat cîndva în careva servicii, dar a fost ucis după ce a scris o serie de cărți.

„… La început știința era elitară, și se străduiau să afle totul. Apoi a venit epoca iluminismului, cînd au încercat să-i facă pe toți să gîndească. Îți amintești: „Gîndesc, deci exist”? Și au încercat să afle taina stărilor colective. De aici au apărut construcțiile uriașe și marșurile la porțile din Brandenburg. Iar acum e epoca individualismului. Sunt disponibile practic orice cunoștințe, iar ocaziile pentru autodezvoltare sunt fără limite! Iar individul trebuie să se cunoască singur pe sine, folosind tot potențialul științei și tehnologiei, altfel ce sens ar mai avea?

– Și ce sens are asta? – Nastea a căscat, acoperindu-și gura cu palma.

– Sensul e într-aceea că cercul se va închide, atunci cînd se vor uni iluminații (inițiații)…”

 

Eu tot m-am prins la gîndul că volumul imens de cunoștințe la care avem acces nu va fi veșnic. Accesul la informație va fi restricționat pasiv și activ. Pasiv, în sensul că sunt create o mulțime de resurse pentru a prinde în capcană pe oamenii mai slabi de fire (rețele de socializare, porno, etc.), iar activ – prin limitarea accesului celor care chiar vor să se informeze (se fac liste cu saituri interzise, se blochează cărți, audio și video pentru nerespectarea drepturilor de autor, etc.) Așa că strîngeți acum pe dvd-uri cît mai multă informație puteți, peste ceva timp nu o veți mai găsi pe internet.

Poză falsificată cu boeing-ul malaezian, adusă de ruși ca argument

Socrate mi-e prieten, dar adevărul mi-i mai scump.

Cică o agenție secretă americană a aruncat rușilor o poză, făcută din satelit, care surprinde momentul doborîrii avionului malaezian în fosta ucraină. Și s-a pornit:

http://www.1tv.ru/news/leontiev/271840

Iată poza:

boeing_1tv_hr

Dacă atragem atenție la proiecția boeing-ului, vedem că ea cade pe pămînt pe o distanță de aproximativ 4 km. Avînd în vedere că lungimea boeingului e de 60 metri, el nicicum nu putea lăsa așa o proiecție într-o poză făcută din satelit. E o problemă de clasa 7. Proiecția ar fi fost de 63 metri, dacă poza ar fi fost făcută de un satelit care zbura la 200 km de pămînt.

Veteranii vs Șevciuc

http://unimedia.info/stiri/video-veteranii-razboiului-de-pe-nistru-vs-evghenii-Sevciuk-84281.html

Ca să fie clar. Veteranii nu se adună hai hui. Cineva a organizat această acțiune, iar veteranii în cazul dat sunt doar scule. Pentru că veteranii nu au acces la baza de date cu călătorii, ca să știe că anume azi trebuia să zboare șevciuc. Și nici nu stau de serviciu la intrarea vip, așteptînd cînd va veni. Totul a fost organizat de sus, și…

Și ar fi fost ceva dacă cei care au organizat, o făceau deschis, dar așa, gestul lor e gestul celor lași. Se vrea cred că un nou război, dar sper că oamenii vor avea suficientă minte să-l evite. Sau dacă vor merge, să se înregimenteze în același batalion cu fiul lui timofti.

Cît despre veterani, halal veterani dacă se lasă conduși de vitalia pavlicenco.

%d blogeri au apreciat asta: