[LIBIA] Dumnezeu nu bate cu bățul

Cekistul georgian care a dispus deportarea basarabenilor în 1941, Sergo Goglidze, nu s-a bucurat mult timp de averea furată de la victimele sale. A fost executat în 1953 pentru înaltă trădare de stat, acțiuni de terorizm și altele.

Spre deosebire de democrație, în URSS criminalii erau pedepsiți, nu ajungeau mari biznesmeni și politicieni. Milițianul sovietic nu era corupt – putea fi nedrept, dar nu corupt.

Reiese că Dumnezeu, chiar dacă nu bate cu bățul, dar totuși nu-i indiferent cum cred unii. Familia lui Goglidze tot a murit datorită crimelor sale. Bogățiile furate de Goglidze de la oameni au atras niște spărgători de apartamente, care au ucis-o pe soția și fiica lui Sergo Goglidze cu o cărămidă în 1984, și au furat două genți pline cu aur, argint și platină. Apartamentul mai era plin cu alte bunătățuri (mobilă, obiecte de anticariat, etc).

Mai departe.

Crimele săvârșite de țările occidentale în Libia, Africa, și în restul lumii tot  nu sunt trecute cu vederea. Colonelul încă în iunie a zis:

Dar voi ați uitat un lucru: viața uneori se întoarce, și multe ce se pot întâmpla în viitor.
Săgețile voastre se pot întoarce împotriva voastră!

Azi în majoritatea țărilor NATO care participă la agresiunea împotriva poporului libian au loc proteste de proporții. S-a dat foc clădirii ministerului apărării Italiei. Berlusconi a zis că toți protestatarii vor fi trași la răspundere, ceea ce după logica NATO înseamnă că trebuie de recunoscut pe protestatari drept guvernanți legitimi, de instituit No Fly Zone deasupra italiei, și de bombardat toate orașele în care populația nu-i deacord cu această decizie. Se vede că criza s-a adâncit. Europenii sperau că vor distruge libia în 3 zile, și vor folosi resursele jefuite de la poporul libian (în stilul lui Goglidze) pentru astuparea găurilor economice. Doar că conflictul s-a prelungit prea mult, cauzând singur apariția unei găuri economice și mai mari. Protestatarii, cu unele excepții, nu protestează împotriva crimelor săvârșite de guvernele lor poporului libian, ci protestează din interese personale, să zicem, mercantile. Ceea ce nu scade din gravitatea situației.

Acum, despre sarcozy. Carla Bruni a născut un copil – al doilea. Copilul are, după spusele unor jurnaliști, defecte fizice grave. Dacă o fi așa, îmi pare rău… pentru copil. El nu a putut să-și aleagă un tată necriminal (spre deosebire de Carla). Prin suferința lui va fi nevoit să vadă o mică parte din suferința zecilor de mii de copii schilodiți și uciși la ordinul, și spre bucuria diabolică a tatălui său.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: