Tag Archives: nato

Dovezi. NATO coordonează lichidarea jurnaliștilor în Ucraina.

Introducerea e aici. Vom merge pe pași. Avem site-ul Mirotvoreț – https://psb4ukr.org/. Site-ul se descrie ca centru de urmărire a dușmanilor țării. Colaborează cu SBU, mai-ul ucrainean, vama, și alte structuri. Emailul e list2sbu@gmail.com. Cum ar fi, site pentru turnători. Pe 13 aprilie apar pe acest site datele personale ale lui Kalașnikov Oleg. Adăugate de utilizatorul 404. Pe 15 aprilie, Kalașnikov este ucis. După moartea lui Kalașnikov, pe canalul de twitter al site-ului mirotvoreț apare o felicidare pentru utilizatorul 404, pentru operațiunea încheiată cu succes. Dar cu o zi înainte de moartea lui Kalașnikov au apărut datele personale ale lui Olesi Buzina, adăugate de utilizatorul 404 pe 14 aprilie 2015. Peste două zile, el a fost ucis. Și iar utilizatorul 404 este lăudat pe canalul de twitter al site-ului mirotvoreț, pentru îndeplinirea cu succes a operațiunii de luptă. În genere, pe canalul lor de twitter ei se felicită unul pe altul pentru uciderea a noi ș noi jurnaliști, chiar azi a fost ucisă o nouă jurnalistă. Ce putem afla despre site-ul mirotvoreț? psb4ukr.org? Instrumentul domaintools.com ne ajută cu următoarea informație. Bate la ochi din prima că serverul e de tip NATO HPWS/2.1. Straniu. Să vedem ip-ul ce ne spune. Reverse record e psb4ukr.nato.int. Prea multe coincidențe, nu-i așa? Ce înseamnă totuși NATO HPWS/2.1? De obicei în headerele trimise de servere web se conține numele programului de web server, cum ar fi apache, sau nginx (cele mai populare). Aici avem însă ceva stilizat. nmap-ul spune că serverul este nginx. Adică, au luat nginx-ul, și i-au făcut modificări, inclusiv au schimbat headerul serverului. Dacă erau simpli amatori care voiau să se dea drept nato, cel mai probabil scriau asta pe prima pagină. Aici însă i-am prins acolo unde ei nici nu credeam că vom căuta – în headerele serverului web. Iată că am găsit și posibilul autor al acestui server web. A lucrat la NATO, și a publicat o lucrare despre HPWS în timp ce lucra acolo. Ar mai fi vreo dovadă a legăturii dintre acest site și nato? Da, este. Dacă pe site apăsați ctrl + u, veți vedea sursa paginii. Și veți descoperi că toate imaginile sunt hostate pe https://psb4ukr.natocdn.work. CDN e content delivery network. Administratorii acestui site/proiect au cumpărat domeniu aparte, natocdn.work, pe care l-au parcat la cdn-ul cloudflare. Ce concluzii putem trage? NATO a creat un proiect de coordonare a asasinatelor politice în Ucraina, în special a jurnaliștilor incomozi. Se poate crede că nato nu-i implicat, ci adminul a vrut să arate mai serios punîndu-și numele nato în domeniu. Da, dar dacă era așa, el punea nato pe prima pagină, cu siglă. între parteneri, și nu ascundea numele nato în headerele web serverului, sau în domeniul folosit pentru cdn, sau în reverse record la ip-ul serverului. Cel puțin avea să aleagă altă denumire pentru server, nu NATO HPWS/2.1, despre care, niște diletanți nu aveau de unde să știe.

Actualizare aici.

[VIDEO][FOTO] NATO a omorât un sat întreg. 85 morți (33 copii, 32 femei și 20 bărbați)

Aviația NATO a bombardat orașul Maer, satelit al Zlitenului, Libia.

Musa Ibrahim a spus jurnaliștilor că bombardamentul a făcut 85 victime – 33 copii, 32 femei și 20 bărbați – 12 familii au murit complet.

Acest bombardament a fost efectuat după o metodă nouă: la ora 23:00 avioanele au aruncat câteva bombe în sat. Oamenii, obișnuiți cu faptul că după bombardamente se lasă liniște s-au întors în casele lor și au adormit. După asta satul a fost supus unui bombardament intensiv.

La întrebarea de ce NATO a avut asemenea pretenții către acest sătuc, reprezentantul guvernului libian a spus că în ziua precedentă voluntarii din acest sătuc de două ori au oprit tentativele rebelilor de a intra în oraș dinspre sud.

Unul din reporterii occidentali l-au învinuit pe Ibrahim de „exagerare”, spunând că secretarul de presă NATO a spus categoric că Maer nu a fost bombardat, iar Libia „nu are nicio dovadă împotrivă”. În mod surprinzător, Musa a propus tuturor celor prezenți să meargă imediat la locul atacului. Nu toți au fost de acord, dar cei care au mers, au văzut cu ochii lor cum arată „zeci de corpuri carbonate de copii cu vârste cuprinse între 2 și 10 ani”, și mulți copii și femei „aflați la reanimare după acest atac.”

După așa o prezentare în presa occidentală au început să apară reportaje scurte, scrise atent, despre faptul că „omorul în masă a poporului libian probabil că nu-i născocit”, și centrul de presă NATO a trebuit să reacționeze imediat. Colonelul Roland Lavua a adunat jurnaliștii la ora 1 de noapte (ceea ce vorbește de la sine), și a început să-i convingă agitat că „au fost atacate doar obiecte din structura militară din Zlitan și din împrejurimi”. Și odată ce „oamenii din unele sate îi încurcă pe rebeli să apere populația civilă, ei devin automat obiecte din structura militară, și respectiv – ținte legitime”. La întrebarea directă despre cum poate fi explicată prezența trupurilor de copii, a urmat acest răspuns: „NATO depune eforturi pentru a minimiza dauna adusă persoanelor civile. De aceea eu mă îndoiesc că acești copii ar fi murit de la bombele noastre. În afară de asta, oricum ar fi fost, noi suntem ofensați de faptul că regimul lui Gaddafi folosește asemenea cazuri pentru propagandă de război. De aceea vă rog pe toți să nu speculați cu fapte de acest gen pentru că nu-i etic”.

Amintesc că NATO bombardează deja a cincea lună orașele libiene, cu scopul protecției populației civile.

Imaginile și video de mai jos sunt pentru oamenii cu nervii tari. Citește în continuare

[LIBIA] NATO a bombardat facilitățile ce aprovizionează cu apă Libia, depozite de cereale, spitale și școli

Misiunea umanitară a țărilor civilizate în Libia ia amploare. În săptămâna ce a trecut, forțele NATO a distrus o fabrică ce construia blocuri pentru Marele Râu Creat de Om – această acțiune în sine poate fi catalogată deja ca crimă împotriva umanității și genocid. Apoi a atacat în Zliten niște școli, spitale, moschei, spitale și depozite de cereale. Amintesc cititorilor că bandele NATO au început bombardarea Libiei sub pretextul protecției populației civile, iar în urma bombardamentelor au murit peste 1000 civili, și peste 30000 au fost rănite. Când zic rănite, am în vedere că au fost schilodiți, au rămas fără membre, au suferit grave traume fizice și psihice.

[LIBIA] Curtea Penală Internațională își violează propriul statut

Articolul 16 din statutul de la roma:

            No investigation or prosecution may be commenced or proceeded with under this Statute for a period of 12 months after the Security Council, in a resolution adopted under Chapter VII of the Charter of the United Nations, has requested the Court to that effect; that request may be renewed by the Council under the same conditions.

Cu alte cuvinte, Libia nu recunoaște CPI, de aceea hotărârile CPI nu se pot răsfrânge asupra Libiei. Dar există o excepție – în situații evidente de genocid, Consiliul de Securitate ONU poate adopta o rezoluție conform căreia CPI să înceapă investigații într-o țară care nu se află sub jurisdicția ei. Chiar și în acest caz, trebuie să treacă minim 12 luni de la adoptarea rezoluției până la începerea investigației.

În lipsa acestei rezoluții, și la 4 luni de la începutul conflictului libian, CPI emite mandat internațional de arest pe numele lui Muammar Gaddafi. Aici, CPI a sărit mai sus de fundul său, depășindu-și atribuțiile.

[LIBIA] Strategia de luptă a libienilor

Comandamentul NATO face rapoarte zilnice cu privire la acțiunile din Libia.

Rapoartele sunt seci și amintesc un raport contabil. Zboruri efectuate, muniții utilizate, debit, credit, restul, perspectivele frumoase. Desigur nu se pune întrebarea ce vor face dacă vor pierde – ei la sigur vor câștiga, doar că nu știu încă data victoriei. Da, Gaddafi nu are unde pleca, lațul se strânge, nu va putea fugi. Da, noi suntem limitați în acțiuni de rezoluția consiliului de securitate, dar ca cetățeni ascultători ce suntem am amânat un bombardament atunci când am aflat că pe alături are loc un meci de fotbal.

Treaba noastră e dreaptă, dușmanul va fi înfrânt, etc…

Dar dacă ne uităm mai atent la cifrele prezentate și la presupusele perspective din alt punct de vedere?

După primele bombardamente, din cauza stresului și procesului de obișnuire cu bombardamente permanente, libienii au adoptat la mijlocul lui Martie o politică foarte corectă, pe care o respectă până în prezent. Sub termenul de libieni îi am în vedere pe cetățenii loiali guvernului. Pe rebeli nu-i pot numi libieni, pentru că libienii au devenit deja minoritate absolută printre rebeli.

Concluzia pe care au tras-o libienii este că, remiza sau victoria în acest război pot fi atinse doar printr-o cale – transformarea războiului în unul de lungă durată. Libienii se află la ei acasă, desigur au incomodități și probleme în legătură cu războiul, dar e mult mai ușor să treci peste ele aflându-te acasă. Și aici nu merge vorba de aspectul moral, ci de cel rațional. Problemele cu transportul suportate de coaliție sunt mult mai mari. Una și aceeași încărcătură coaliția o târăște la o distanță de câteva ori mai mare decât distanța pe care o parcurg libienii pentru transportarea acelorași articole pentru a ține piept lui NATO. Logistica e un sac fără fund – ea singură consumă o mare cantitate de resurse.

Se știe că pentru transportarea unei tone de benzină în zonele îndepărtate, Jukov cheltuia trei tone de benzină în procesul de transportare. Pentru un război aceste cheltuieli sunt îndreptățite.

Logica libienilor i-a adus la următoarea soluție. Bombardierele moderne nu numai că valorează sume enorme de bani. O călătorie dus-întors cu un asemenea avion costă statul cât un buget anual al unui spital mic sau a unei școli cu tot cu personal. Plus la asta se adaugă amuniția foarte scumpă. Dacă deja zboară, trebuie și să împuște ceva, să nu zboare degeaba – de aceea avionul care sosește pe teritoriu inamic trebuie să îndreptățească costul pentru zbor printr-un atac asupra unei ținte, care trebuie să coste nu mai puțin decât racheta, sau distrugerea căreia să cauzeze daune nu mai mici de costul unei rachete. Această logică i-a făcut pe libieni să diversifice țintele. Sub loviturile civilizatorilor sunt puse diferite rable. Tancuri preistorice (spun libienii că aceste tancuri sunt atacate, după care sunt vopsite și amenajate pentru a fi lovite din nou), în pustiu sunt amplasate surse care emit pe unde scurte, fabricate în garajuri. Trucuri sunt multe.

Iar piloții nu au încotro – înghit ceea ce li se servește. Umanizmul europenilor care nu bombardează masiv cartiere rezidențiale se explică simplu – acolo nu există ținte mai scumpe decât o rachetă. Ar mai vrea ei – să arunce o bombă supersofisticată într-un wc – dar asemenea decizii nu țin de dânșii ci de politicieni. De aceea, loviturile în oraș au doar caracter psihologic. Desigur, acest fapt nu aduce mare bucurie cetățenilor simpli.

Războiul prelungit – așa-i el. Scump și nerentabil. Raporturile contabile ale generalilor nu sunt complete – ei evită să pomenească orice cifre ce privesc costul operațiunii militare. Probabil că aceste cifre nu aduc bucurie. Pentru că cineva va trebui să achite factura.

Războiul industrial – e business curat. Cheltuim un miliard – iar la ieșire primim două. Atunci războiul poate fi considerat victorios. Dacă la ieșire primim un fâs – deja nu putem vorbi de victorie. Guvernarea din benghazi a împărțit generos procentele din extragerea de petrol. 35 americanilor, 35 francezilor. Păcat că procente sunt numai 100 și nu 1000. Sau 10000. Le-ar fi împărțit și mai vioi. Dar aceste procente – sunt hârtie. Iar petrolul e sondă + conductă. Iar cei din benghazi nu au acces nici la una nici la alta. Desigur, zilele trecute fostul reprezentant al Libiei la ONU a zis că cei din benghazi controlează 40% din resursele de petrol, dar această afirmație nu-i convingătoare pe fonul cerșitului celor din benghazi.

Judecând la rece, ne dăm seama că acest război nu va putea continua mult. Aviația NATO nu are ținte pe care să le bombardeze intensiv, iar acelea pe care le are sunt împrăștiate, și pot fi lovite doar câte una. Pe rând. Ceea ce se egalează cu a nu avea ținte. De zburat – e scump. De bombardat – e și mai scump. De achitat însăși faptul aflării militarilor la război – tot e scump. Asta nu-i armata rusească, unde un soldat pe contract poate să stea un an pe coridoare până să-și primească banii.

Problema mai constă în faptul că cel mai bun prieten a tras o țeapă frumoasă. SUA – parcă-s aici dar parcă nu-s. Mai devreme ei luptau, iar europenii duceau după dânșii lăzile de coca-cola, iar pentru totul plătea mașina de tipar. Acum pentru această plăcere trebuie să plătească Germania – cine altcineva? Altcineva nu are cum.

În concluzie, strategia libienilor funcționează încet dar bine, generalii NATO formulează rapoarte, iar europa, încet dar bine intră într-o criză de care nu a știut din anii 20 ai secolului trecut. Și cine va muri mai repede în această situație – măgarul sau padișahul – aceasta e întrebarea cea mai principală.

[video/foto] Ajutor umanitar de la NATO

In noaptea de 24 Mai, „pacificatorii” „umaniști” din NATO au atacat timp de 30 minute zone rezidențiale și infrastructură civilă în Libia, în scopul „protecției populației civile”.

%d blogeri au apreciat asta: