Monthly Archives: Noiembrie 2015

Despre avionul rusesc doborît în Siria. 2.

Voi propune o versiune alternativă a celor întîmplate.

De obicei, în asemenea situaţii, cînd o ţară doboară avionul altei ţări, la început apare o ştire precum că un avion s-a prăbuşit. Apoi, după mai multe targiversări, partea care a doborît avionul recunoaşte sau nu recunoaşte fapta. Eventual, ea ia legătura imediat cu partea căreia aparţinea avionul imediat după incident, ca să coordoneze acţiunile şi să nu se ajungă la un conflict.

Dar în cazul de alaltăieri a apărut imediat ştirea precum că Turcia a doborît un avion neidentificat. Şi-a asumat imediat fapta. Ceea ce mă duce la gîndul că şi-a asumat vina altcuiva.

Pentru că nu cred că a putut Erdogan pentru un fleac să strice relaţiile cu Rusia. Ruşii construiesc conductă de gaz spre Turcia, ceea ce urma să ridice însemnătatea Turciei la nivel regional. Milioane de turişti ruşi se odihnesc în Turcia (sunt depăşiţi doar de turiştii germani), proiecte comune, etc. Să dai cu piciorul în toate acestea pentru un orgoliu rănit? Erdogan era mai mult prietenul Rusiei decît duşmanul ei. În ziua în care a fost doborît avionul, Lavrov urma să se întîlnească cu noul ministru de externe al Turciei, investit în aceeaşi zi, ceea ce e simbolic şi semnificativ. Iar în luna următoare Putin urma să se întîlnească cu Erdogan.

Cît despre partenerii americani, Erdogan le stă în gît, ei au încercat de două ori să organizeze revoluţii portocalii în Turcia pentru a-l răsturna.

Cine cîştigă din ruperea relaţiilor între Turcia şi Rusia? Aceia care cel mai probabil au şi doborît avionul rusesc. Cei care stau la baza militară Incirlik, de la care sunt doar cinci minute de zbor pînă la locul incidentului.

Au pîndit avionul rusesc, l-au doborît, apoi au sunat pe Erdogan şi i-au spus: „Vai, noi am făcut aşa un căcat! Ca să nu fie al treilea război mondial, te rugăm să spui că tu ai făcut asta. Noi te vom proteja, şi nu vom uita gestul tău. Poate îţi vei creşte şi ratingul pe deasupra, ca un apărător al graniţelor.”

Iată de ce s-a grăbit Erdogan să anunţe despre doborîrea avionului care a violat timp de 17 secunde graniţa cu Turcia.

În paralel, occidentul a pornit şi campania de denigrare a lui Erdogan, care s-ar putea termina cu o revoluţie reuşită împotriva lui, pe fonul crizei create de ruperea relaţiilor cu Rusia.

Briciul lui Occam spune că totul se potriveşte şi are sens.

Despre avionul rusesc doborît în Siria

Eu fac diferenţă între popor şi conducere. Cel puţin mă strădui să fac. Am avut ocazia să fac mai multe călătorii în Turcia, şi poporul de acolo nu-i deloc aşa cum se crează imaginea.

Dar politicienii au socotelile lor.

Aceştia, aceştia, aceştia, şi aceştia nu sunt turci. Ei sunt exponenţii politicienilor turci şi occidentali. Aşa numiţii „terorişti buni”, sau „terorişti moderaţi”.

De ce a fost doborît avionul? Erdogan e un politician de la ţară, foarte îngîmfat. Un fel de filat de la noi. El făcea afaceri foarte bune cu ISIS. Ăia vînd Turciei petrol ieftin, pe care Turcia îl vinde mai departe cu scump. Mai fac contrabandă cu obiecte antice, pentru că ISIS nu-s proşti să distrugă toate artefactele. Au distrus cîteva pentru imagine, pe restul le dezasamblează şi le vînd la muzeele de peste hotare şi la colecţionari. Toată această afacere de miliarde trece tot prin Turcia. La fel se ocupă şi cu vînzarea de robi, iarăşi prin Turcia. Atacurile Rusiei asupra ISIS, dar mai ales – asupra infrastructurii de export a petrolului (cisterne, rafinării, etc.) a lovit dur în afacerile familiei Erdogan, şi acela ca un bădăran a sărit să-şi apere investiţiile, aşa cum a fost învăţat la ţară. Nu degeaba NATO îşi spală mîinile.

Versiunea că avionul rusesc a încălcat spaţiul aerian turcesc e trasă de urechi. Da, el a încălcat, dar numai pentru 17 secunde (versiunea NATO). În acest răstimp nu a putut primi 20 de înştiinţări, după cum au afirmat conducătorii Turciei.

Şi normele internaţionale prevăd că înştiinţările trebuie să fie însoţite şi de contact vizual, pentru că cine ştie ce ascultă pilotul în căşti? În cazul dat, cu siguranţă că pilotul auzea ţiuitul sistemelor antiradar, dar încă şi mai vorbea cu baza pentru că se pregătea să aterizeze. Iată de ce, normele prevăd înfăptuirea contactului vizual. Dar e clar că Turcia s-a pregătit din timp pentru acest atac, şi doar aştepta ca avionul rusesc să încalce puţin spaţiul ei aerian, ca să-l doboare.

Ce răspuns va urma din partea Rusiei? Probabil că vor bombarda nişte saraie de prin munţi şi vor zice că i-au ucis pe acei care au împuşcat în piloţii catapultaţi. Turismul în Turcia va suferi un declin, dar nu cred că pe mult timp. Gazul rusesc va continua să meargă în Turcia. Probabil că vor fi livrate arme kurzilor, dar nu cred atît de mult în asta. Oricum, fraţii americani se ocupă de înarmarea kurzilor. În versiunea că Rusia va livra sisteme antiaeriene kurzilor nu cred. Rusia singură se teme ca Turcia să nu blocheze trecerea din Bosfor pentru corăbiile ruseşti care deservesc bazele militare din Siria. Cel mai probabil că vor fi ştiri despre evacuarea turiştilor ruşi din Turcia timp de cîteva săptămîni, după care subiectul va trece pe planul doi sau trei, pentru că vor apărea altele mai interesante (cum e şi cazul cu clubul colectiv, despre care nu mai apare nicio informaţie odată ce scopul diversiunii a fost atins). Şi Rusia şi Turcia sunt cointeresate să rezolve această neînţelegere.

Franța. 2.

Iată ce spuneam acum cîteva zile:

Eu nu cred în versiunile oficiale de niciun fel. Şi dacă am dreptate, necrezînd, atunci iată ce va urma. Franţa, poate împreună cu NATO, va intra oficial în Siria.

De ce a fost nevoie de acest atac terorist? Uitați-vă în Rusia ce se petrece. Rusia a început campania din Siria la invitația oficială a autorităților legale. Dar fără să-și organizeze un atac terorist în țară sub flag fals. Iată de ce, atunci cînd teroriștii și regizorii lor occidentali au lansat un video de înfricoșare, care promite oceane de sînge în Rusia, coloana a cinccea a început isteria organizată de genul „pentru ce nouă ne-a trebuit să bombardăm isis? E problema lor, nu a noastră.”. Această coloană a cincea a luat apă în gură imediat după atacurile de la Paris.

Păi iată, ca să nu apară întrebări în rîndurile francezilor, cu referire la necesitatea bombardării unei organizații în Siria, ei întîi și-au organizat cazus belli, apoi au început bombardarea ilegală a Siriei.

Cum n-ai da, dar occidentalii sunt pragmatici. Dar foarte previzibili pentru cine îi cunoaște.

Franţa

Eu nu cred în versiunile oficiale de niciun fel. Şi dacă am dreptate, necrezînd, atunci iată ce va urma. Franţa, poate împreună cu NATO, va intra oficial în Siria. Eventual vor lupta împotriva regimului Assad, învinuindu-l pe el de cele întîmplate la Paris. Cum în România Biserica a fost învinuită de cele întîmplate la clubul „colectiv”. Ori, vor ocupa Siria ca şi cum pentru a lupta împotriva ISIS, dar în realitate vor lupta împotriva regimului Assad.

De ce nu cred că a fost ISIS în spatele acestui act? Pentru că nu contează. Important e cine stă în spatele ISIS, şi cine antrenează pe teroriştii moderaţi. ISIS, dacă ar exista ca organizaţie independentă, nu cîştigă nimic în urma acestor atacuri. Cîştigă guvernul Franţei, pentru că oamenii în situaţie de criză se alătură liderului, cît de prost nu ar fi. Poliţia va primi drepturi nelimitate, transformînd Franţa într-un stat poliţienesc. Dar şi e un motiv perfect pentru a face ceea ce am scris mai sus.

Cîteva istorii

Era odată o fată. Frumoasă. Îmi pare că era elevă, şi era singura fată la doi părinţi invalizi, dacă nu greşesc, orbi ambii.

Şi iată că fata trecea strada, iar un interlop a lovit-o în plin cu maşina, avînd peste o sută de kilometri la oră. Fata a murit pe loc. Interlopul avea legături în poliţie, iar poliţiştii au convins pe părinţii fetei să accepte o sumă de bani de la interlop şi să nu scrie plîngere. Ei asta şi au făcut. Nu ştiu cu ce s-a terminat istoria, şi cît e de exactă. Cei din Orhei o ştiu mai bine. Dacă nu-i exactă 100%, atunci cel puţin e aproape de adevăr, iar eu nu am schimbat nimic esenţial.

Acum, dacă privim din punct de vedere al demnităţii umane – este normal tîrgul făcut de părinţi? Din punctul de vedere al demnităţii umane – nu-i normal. Ticălosul trebuia să fie pedepsit. Dar avînd în vedere faptul că pe fată n-o mai întorci, iar ei sunt săraci, şi fiecare ban fiind preţios, şi nedorind să fie ucişi ei înşişi de interlop, au acceptat. Dar cu umilinţă. Nicidecum nu au fost auziţi lăudîndu-se – că uite, ne-a turtit fiica, dar în schimb ne-a dat bani de evroremont.

–***–

A doua istorie.

Era odată o fată frumoasă şi tînără, care trăia cu bunica sa într-o casă sărăcăcioasă. Pe cînd se întorcea seara acasă din satul vecin, a fost luată cu forţa într-o maşină a fiului unui businessman din partea locului, dusă într-o casă părăsită, violată de fiul businessmanului şi de prietenii săi de mai multe ori. La urmă, fiul businessmanului i-a aruncat două mii de lei, i-a zis să nu spună la nimeni, şi a ieşit, glumind cu prietenii săi pe seama fetei.

Din punctul de vedere a demnităţii umane, fata trebuie să accepte banii? Sau să se răzbune? Dacă acceptă banii, ea ca şi cum ar accepta tîrgul. Dar dat fiind faptul că nu are ce mînca, şi că dacă ar povesti cuiva, ar arăta-o toţi cu degetul, ea a luat banii şi s-a dus acasă în lacrimi, umilită. Oricum toţi au aflat. Dar după asta nu a auzit-o nimeni zicînd măcar ceva de laudă la adresa violatorilor, şi dacă nu ar exista legi care să-i protejeze pe violatori, ea demult i-ar fi ucis. Cel puţin pe fiul businessmanului. Iar dacă întîlneşte pe vreounul prin sat, îl priveşte drept în ochi şi scuipă.

–***–

A treia istorie.

A fost odată un om care a avut careva afaceri de succes, şi o familie cu trei copii, doi băieţi şi o fată. Dar acum cîţiva ani afacerea i-a fost luată de partenerul său, iar el a suferit şi a murit de atac de cord. A rămas soţia cu trei copii, doi dintre care învaţă la universitate. Au vîndut casa şi şi-au luat un apartament, din restul banilor achitînd datoriile lăsate de soţ. Partenerul său s-a apropiat totuşi de femeie, şi a zis că el e gata să-i susţină financiar, şi a propus să-i dea o sumă de bani, cam cît 20% din profitul anual al firmei acaparate de la răposatul soţul femeii (şi mult mai puţin din valoarea firmei), şi să întoarcă această filă, şi să aibă nicio pretenţie pe viitor.

Îmi pare că ea nu a acceptat tîrgul, dar nici n-a luptat prin judecăţi. Dar ştiu sigur că niciunul din copiii omului de afaceri răposat nu va zice niciodată vreun cuvînt de laudă la adresa partenerului necinstit. Femeia e săracă, dar a rămas cu demnitatea nealterată.

–***–

A patra istorie.

A fost odată o bancă care aparţinea statului. La ea lucrau cîteva mii de moldoveni. Era cea mai profitabilă bancă, aducea mulţi bani la buget, şi aceşti bani, după ce o mare parte erau furaţi, ajungea totuşi şi pentru alte chestii de-ale statului. Important era că aparţinea poporului, şi era şansa că va veni timpul cînd la cîrma statului va veni cineva cinstit şi va dezvolta această bancă, iar profitul întreg va ajunge la buget.

Dar a venit un şmenar, a mituit pe fostul prim ministru, liderul celui mai influent partid politic, şi printr-o combinaţie urîtă a furat toţi banii din bancă, cam aproape un miliard de dolari. Ceva a dat şi la politicianul cela cu ajutorul căruia a făcut combinaţia, ceva a dat şi la alţii, dar grosul sumei şi l-a însuşit sieşi. Băncile s-au închis, trei mii de oameni au rămas fără serviciu, mulţi plecînd pentru totdeauna peste hotare (ce pierdere pentru ţară!). Cursul leului a căzut aproape de două ori, ceea ce înseamnă că întreg poporul brusc a devenit cu 40% mai sărac. Mulţi din cei care luaseră credite în valută s-au trezit că trebuie să întoarcă mult mai mulţi bani. Careva a înnebunit din cauza stresului, la vîrstă destul de fragedă, alţii şi-au pus capăt zilelor, sau au început să bea. Fiecare cetăţean a trăit drama sa, şi simte şi acum pe pielea lui repercursiunile acelei escrocherii.

Dar rabinul (pentru că micul nostru şmenar e evreu), i-a zis că nu-i bine ca numele său şi etnia sa să fie asociate cu aşa un caz murdar, şi că trebuie să facă ceva ca să îmbuneze plebeimea, aşa cum spune talmudul.

Şmenarul nostru a hotărît să arunce un ciolan plebeimii, şi-a făcut campanie electorală, şi a cîştigat alegerile într-un orăşel frumos. Dintr-un mic procent din banii furaţi de la întreg poporul, el a făcut cîteva parcuri, terenuri de sport, a iluminat cîteva străduliţe (din ultimele informaţii – chiar pe toate). Iar la hramul orăşelului a adus cîteva vedete, pentru că plebeimea are nevoie de pîine, dar şi de circ.

Ei bine, acel orăşel se socotea pînă nu demult cel mai patriotic din ţară, cel mai pro-român, cel mai nu ştiu cum. Cîndva, de acolo erau cei mai vînjoşi oşteni, cei mai buni arcaşi, cei mai cinstiţi bărbaţi. Un strămoş din acel orăşel l-ar fi despicat dintr-o lovitură cu sabia pe acel escroc care a furat şi umilit o ţară întreagă, ţara lui. Dar strănepoţii voinicilor înghit cu lăcomie orice ciolan aruncat de pe masa escrocului, se gudură ca nişte cîini credincioşi şi laudă. Iar cînd cineva din alt oraş zice ceva cu indignare, strănepoţii voinicilor le răspund că invidia e păcat rău, că toţi în jur sunt invidioşi că n-au aşa primar bravo, care dacă şi fură, se împarte oleacă şi cu orăşelul acela.

Acum, eu înţeleg că oamenii sunt săraci, iar fiecare ban nu încurcă, şi că se poate de acceptat banul, dar cu ideea fixă că cel care-l aruncă e duşman. În acest caz, aceşti oameni ar fi rămas cu oleacă de demnitate, cu toate că au fost umiliţi. Dar nu ştiu dacă-i cazul în această povestioară, să se vorbească despre demnitate.

–***–

A cincea istorie.

În timpul foametei se trăia greu. De multe ori, după ce erau îngropați morții, imediat erau dezgropați de oameni înfometați și mîncați.

Un țăran și-a înjunghiat soția, dar după altă versiune ea decedase singură. Și a mîncat-o împreună cu copiii săi.

E josnic, dar probabil că copiii au supraviețuit. Cel puțin au trăit cu cîteva săptămîni mai mult. Și niciunul din ei nu rîdea sau chefuia în timp ce înfuleca înfometat din rămășițele celeia care i-a dat viață, și l-a hrănit din pieptul ei.

–***–

Tot pe timpul unei secete, tatăl și-a luat copilul la vînătoare. Au pîndit în locul unde veneau animalele să se adape, ceea ce nici în junglă nu se prea practică – este o regulă nescrisă – în locul unde se adapă nu se vînează. A venit o căprioară, tatăl a împușcat-o.

Copilul, care a crescut, a terminat poezia în felul următor:

Ce-i inimă? Mi-i foame! Vreau să trăiesc, şi-aş vrea…
Tu, iartă-mă, fecioară – tu, căprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!
Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc!

După cum vedeți, copilul a mîncat, pentru că-i era foame, și eu pot să înțeleg asta. Dar nu se bucura.

Despre România, nr. 2.

Urmăriţi acest clip:

Eu am anumite rezerve atunci cînd protestatarii încep să ţopăie. Îmi aduce aminte de asta (secunda 27):

Atunci cînd organizatorii protestelor vor să împingă o ideie proastă, trebuie mai întîi să aducă masele la condiţie. La această condiţie:

Aceste mase nu vor mai pune întrebarea: cum naiba să protestăm împotriva patriarhiei, dacă a ars un club de noapte, nu o biserică? Biomasa în această condiţie vede sens în toate negiobiile.

Cred că nu trebuie să amintesc ce consecinţe are adoptarea cerinţelor biomasei ţopăitoare? Vedeţi în Ucraina ce se face.

Mulţi sunt nemulţumiţi, şi cred că mai rău nu poate fi, şi că nu-i nimic de pierdut.

mem2

Stau românii în ţara lor şi caută aventuri la fundul lor? Dar cum ar fi să rămînă fără ţară? Cine ştie doar să dezbine şi să distrugă niciodată nu va consolida.

De ce anume Egiptul, și Sankt Petersburg

Egiptul:

  • I-a presat pe frații musulmani, și luptă împotriva SI în Libia;
  • A construit al doilea canal Suez;
  • Are zăcăminte gigante de gaz, recent descoperite în Marea Mediterană;
  • Nu luptă de partea suniților în Siria;
  • A cumpărat mistralurile alea cu ghinion, și urmează să cumpere de la ruși tehnică pentru ele;
  • Plănuiește să realizeze împreună cu Rusia niște proiecte grandioase de infrastructură;
  • Aproximativ 30% din profitul de turizm vine de la ruși;
  • Sisi are legăture bune cu Putin;

Faptul că teroriștii sunt controlați de vest poate să explice lipsa absolută a atacurilor teroriste asupra liniilor vestice de pasageri în decursul tuturor campaniilor de „bombardare” ale vestului, și doborîrea avionului rusesc imediat după începerea operațiunilor Rusiei în Siria.

Via; http://charsov.livejournal.com/2914042.html

Despre România

În România va fi foarte greu. Nu găsesc cuvinte să spun cît de greu.

Singura recomandare pentru românii care nu vor să plece din țară, e să iasă la manifestații și să fotografieze pe manifestanți. Ca să aibă mai apoi de la cine cere socoteală. Cine face căcatul, trebuie să și plătească pentru asta. Ca să nu mai facă pe urmă alt căcat.

Iar morții din colectiv sunt jertve sacrale. Morți utili.

Despre victimele de la Colectiv

Văd o tendinţă la oameni să asocieze tragedia din clubul din Bucureşti cu serbarea halloweenului.

Zice lumea că are legătură cu muzica satanică, cu sărbătorirea demonilor, etc.

Eu tot sunt împotriva sărbătoririi halloweenului, nu din motive religioase, ci pur şi simplu pentru că e o sărbătoare urîtă şi scîrboasă, şi stupidă. Anul trecut cînd mă întorceam acasă cineva cu o mască de nu ştiu ce monstru s-a gîndit să mă sperie pe stradă, şi mai nu l-am trăsnit cu capul de bordură. Să mergi cu un copil mic pe stradă cînd toţi îşi fac măşti straşnice e mai dăunător decît să mergi printr-o paradă gay.

Dar nu cred că halloweenul a avut a face cu tragedia de vineri. Pur şi simplu s-au acumulat mai mulţi factori nefaşti. Asemenea tragedie a avut loc şi în Rusia, unde au decedat mai mult de jumate din cei prezenţi în clubul „Calul Şchiop”. Nu era halloween.

Un părinte a zis că asemenea tragedie nu s-ar fi întîmplat de paşti. Ei bine, se întîmplă şi de paşti. Iată de exemplu anul acesta a ars Biserica Sf. Dumitru din Chişinău, eu am fost martor. Din fericire, a fost fără victime. Ceea ce nu se poate spune de copiii care au ars în Vinerea Mare în biserica de la Costeşti în 1930. Se întîmplă. Multe se întîmplă.

Nu s-au respectat măsurile de securitate. Şi cineva ar zice: peste tot nu se respectă. Dar nu-i aşa. Îmi aduc aminte cînd eram la Iaşi şi participam la organizarea de evenimente, la un eveniment a fost un număr de dans în timpul căruia pe scenă stăteau cîteva lumînări aprinse. Lumînări de acestea mici, în corp de aluminiu. Slabe şanse să provoace un incendiu, dar şeful clubului m-a pus să stau cu stingătorul de-a gata pe tot parcursul numărului, după ce mi-a explicat cum se operează. Pentru nişte lumînări care se sting la orice vîntişor. Există oameni responsabili şi oameni iresponsabili, iar din cauza celor din urmă se întîmplă asemenea tragedii. Cum zicea cineva: „fiecare accident are nume, familie şi patronimic.”

Şi cel mai probabil că tinerii nici nu sărbătoreau halloweenul, pentru că era programată sărbătorirea lui pentru ziua următoare. Pur şi simplu s-au dus la un concert rock. Am ascultat o piesă a acelei formaţii, şi nu mi-a plăcut. Dar fiecare are gusturile sale, mie puţin ce-mi place din muzică. În adolescenţă ascultam şi eu rock, drept că ceva mai uşor, cel mai „tare” a fost Korol i Shut. Toţi cunoscuţii mei care ascultă rock, puternic sau slab sunt oameni decenţi şi cumsecade, majoritatea merg la biserică. Nu întotdeauna muzica pe care o asculţi te reprezintă ca om.

Cred că noi trebuie să fim mai buni şi mai oameni, în legătură cu acest eveniment, sau în legătură cu tinerii din Odessa care au fost incendiaţi anul trecut de către fasciştii din Ucraina (printre ei erau şi cîţiva moldoveni), sau cu victimele avionului rusesc doborît la graniţa cu Israel. Să nu ne mai împărţim în găşti, ai noştri, ai lor. Toţi oamenii sunt ai noştri, şi pierderea fiecăruia trebuie să ne doară.

Să critici e uşor, dar Biserica spune că înainte de a vedea paiul din ochiul cuiva, trebuie să vezi bîrna din ochiul tău.

Iar pe tineri, Dumnezeu să-i odihnească. Şi să le dea tărie tuturor celor îndureraţi.

%d blogeri au apreciat asta: