Monthly Archives: Martie 2017

Despre unt, sau cum să alegi un unt bun

Selection_018

Lipide înseamnă grăsime

Citisem nu demult că după standartele de stat din Rusia, untul trebuie să aibă 82.5% grăsime. Ceea ce are sub acest procent nu poate fi numit unt, adica pe etichetă nu se poate de scris unt, ci spread, sau produs lactat, sau oricum altcumva.

Ei bine, aflîndu-mă în magazin mi-am zis să mă uit cîte procente are untul pe care-l consideram favorit (Unt țărănesc de la JLC). Și ce văd? 72%. Adică e amestecat. Iar pe etichetă scrie: unt produs din smîntînă dulce degresată.

Vă dați seama ce prostie? Untul, fie produs din smîntînă degresată, ori produs din smîntînă grasă, are aceeași grăsime. Doar că din smîntîna grasă va ieși mai mult unt. Pricepeți? Untul și este grăsimea din smîntînă. În smîntîna degresată este mai puțină grăsime, prin urmare mai puțin unt, nu unt degresat. Untul de 72% este spread, adică unt amestecat cu margarină. Într-o țară civilizată cum este Republica Moldova nici nu poate fi numit unt.

Printre altele, pe untul de la fabrica Milk Mark de 72% așa și scrie: spread.

Acum, în magazine am găsit și spread de 65% pe care scrie unt (doar pe cele din România, presupun că la ei nu-s așa de stricte standartele, dacă sunt). Pe spreadurile de 65% moldovenești scrie spread, chiar și pe cel de la jlc, care cîndva se chema „Unt deosebit”.

Din lipsă de alternativă am cumpărat un unt francez importat prin Ucraina, de 82.5% , marca President. Spread și acesta (se simțea gustul de margarină). Din ce am tot căutat eu, am găsit următoarele branduri de unt adevărat (lista se va completa):

  • Unt de Drochia – foarte bun, dar l-am găsit numai odată.
  • Unt de Rîșcani – foarte bun, dar greu se găsește.
  • Unt de Cupcini – am cumpărat dar încă nu l-am încercat.

De asemenea sunt și cîteva branduri de unt belorus, de exemplu untul Brest Litovsk, dar îmi pare că sunt prelucrate, pentru că au un termen de păstrare suspicios de mare. De exemplu, pentru unturile moldovenești termenul este de nu mai mult de 20 zile la temperatura nu mai mare de -3, și nu mai mult de 60 zile la temperatura nu mai mare de -19, pe cînd unturile beloruse au un termen de 120 zile. Unturile ucrainene nu le-am gustat și nu vreau să gust, eu nu am încredere în produsele țării care nu da voie persoanelor cu dizabilități să între și să cînte la eurovision, dar să lăsăm politica.

De la JLC era cîndva în magazine unt Magnifico care îmi plăcea mai tare, de 82%, dar ultima dată cînd am cumpărat, în ambalajul magnifico se afla spread țărănesc.

Se vinde și spread de 80%. Ca să știți cu mare probabilitate dacă ați cumpărat unt sau spread, aruncați o fărîmă de unt în tigaia încinsă. Dacă veți simți un miros plăcut – înseamnă că e unt. Dacă veți simți un miros mai degrabă neplăcut – ați cumpărat amestecătură.

Printre altele, citeam povești strașnice că pe timpul lui Ceaușescu untul era amestecat cu margarină. În Romania și acum e amestecat, dar scrie pe el „unt”. Ironia sorții nu altceva.

Dar așa, cel mai bun unt e cel pe care-l făcea bunica.

O treime din țară

Citesc aici: http://unimedia.info/stiri/zacaminte-de-petrol-si-gaz-din-moldova–o-companie-americana–selectata-de-a-sapa-pe-o-treime-din-teritoriul-tarii-128977.html

Pe scurt, o companie americană primește pe degeaba în concesiune o treime din teritoriul țării.

Am spus pe degeaba? Vai, am greșit. Compania americană e obligată, conform contractului, să angajeze 60% din totalul de angajați – cetățeni moldoveni.

Adica în jur de două sute de moldoveni.

Noi în genere avem ceva de cîștigat din asta?

La rândul său,  ministrul Mediului, Valeriu Munteanu, a declarat că Moldova va avea cel mai mare câștig.

„Noi suntem dependenți energetic, astfel vom avea propriile resurse. Vom crea interconexiuni și anumite excese vor putea fi exportate în UE. Au fost făcute cercetări până acum, care spun că există rezerve consistente de gaze naturale și petrol. Legea RM prevede că o companie primește drepturi de a eplora și obține automat și dreptul de a exploata. Compania vine cu investiții pe riscul său, iar dacă va identifica rezervele – le va vinde”, a precizat ministrul.

Parafrazez. Expertul în energetică, dar care lucrează temporar ca ministru al mediului, Valeriu Munteanu, minte că vom avea propriile resurse. În realitate le va avea compania americană, care va stoarce totul, va polua la maxim, și în 50 ani, după ce va scurge ultima picătură de petrol, va pleca și ne va lăsa pe noi să trăim în mizerie.

Compania vine cu investiții pe riscul său, iar dacă va identifica rezervele – le va vinde”, a precizat ministrul.

Asta ce a fost? Adica oricine poate veni să caute ceva, și dacă găsește – poate exploata după bunul său plac? Vouă nu vi se pare prea ireal ceea ce tocmai ați citit?

Dar stați puțin. El zice că compania vine pe riscul său, adica poate să găsească resurse, poate să nu găsească. Dar dobitocul a spus mai sus că:

Au fost făcute cercetări până acum, care spun că există rezerve consistente de gaze naturale și petrol.

Adică despre care risc vorbim dacă resursele sunt. Bortelind o treime din țară cu siguranță că va găsi ceva.

%d blogeri au apreciat asta: