Pot spune că îmi plac ţânţarii la fel de mult ca politicienii.

Din fericire, de ţânţari putem scăpa mult mai uşor. Soluţia pe care o voi descrie am testat-o şi ştiu că merge. Am fost inspirat de ingeniozitatea chinejilor.

Figura 1

Ideea este simplă:

1. Tăiaţi vârful unei sticle din plastic, aşa cum e arătat în imagine.

2. Încălziţi 200 ml de apă în care amestecaţi 50 gr. de zahăr.

3. Lăsaţi să se răcească apa până la 40 gr. Celsius (puţin mai mult de temperatura corpului).

4. Puneţi nişte drojdie înăuntru (20 gr.).

5. Toată amestecătura asta puneţi-o în sticlă, şi astupaţi cu vârful tăiat al ei în jos.

6. Înveliţi marginea sticlei cu hârtie neagră.

7. Puneţi capcana într-un colţ întunecat al camerei.

Ţânţarii sunt atraşi de bioxid de carbon (iata de ce bâzâie pe lângă urechi), vor intra în sticlă şi nu vor putea ieşi (e greu să nimereşti ieşirea în aşa condiţii).

Astea-s intrucţiunile din imagine. Metoda asta nu a lucrat pentru mine, de aceea eu am îmbunătăţit-o. În loc de apă cu drojdie şi cu zahăr eu am pus un beculeţ de 1.5 V înăuntru, pe care l-am conectat la o sursă de curent adecvată. În cazul meu, ţânţarii erau atraşi de luminiţă.

Iată aici mai este o metodă, asemănătoare, dar care previne înmulţirea ţânţarilor (efectul se vede peste 15 zile). Costă bani de cumpărat, e pentru burgheji mai mult.

Capcană burgheză

Ideea este iarăşi simplă. Sticla tăiată după paşii de sus, o umplem cu apă să fie peste nivelul conului întors, după care o plasăm afară, lângă casă. Ţânţarii iubesc apa stătută – acolo îşi depun ouăle, şi îşi vor lăsa ouăle în sticlele voastre pregătite. Ouăle vor cădea pe fundul sticlelor, iar larvele nu se vor putea elibera.

Ţânţarii nu călătoresc mult, ci doar în raza a 50 m de locul unde s-au maturizat. Va trebui să aveţi grijă, să nu fie alte surse de apă stătută prin apropiere (băltoci, căldări), şi dacă aveţi vase cu apă pentru animale, să schimbaţi complet apa odata la 7 zile.