Category Archives: alimentatie

Despre unt, sau cum să alegi un unt bun

Selection_018

Lipide înseamnă grăsime

Citisem nu demult că după standartele de stat din Rusia, untul trebuie să aibă 82.5% grăsime. Ceea ce are sub acest procent nu poate fi numit unt, adica pe etichetă nu se poate de scris unt, ci spread, sau produs lactat, sau oricum altcumva.

Ei bine, aflîndu-mă în magazin mi-am zis să mă uit cîte procente are untul pe care-l consideram favorit (Unt țărănesc de la JLC). Și ce văd? 72%. Adică e amestecat. Iar pe etichetă scrie: unt produs din smîntînă dulce degresată.

Vă dați seama ce prostie? Untul, fie produs din smîntînă degresată, ori produs din smîntînă grasă, are aceeași grăsime. Doar că din smîntîna grasă va ieși mai mult unt. Pricepeți? Untul și este grăsimea din smîntînă. În smîntîna degresată este mai puțină grăsime, prin urmare mai puțin unt, nu unt degresat. Untul de 72% este spread, adică unt amestecat cu margarină. Într-o țară civilizată cum este Republica Moldova nici nu poate fi numit unt.

Printre altele, pe untul de la fabrica Milk Mark de 72% așa și scrie: spread.

Acum, în magazine am găsit și spread de 65% pe care scrie unt (doar pe cele din România, presupun că la ei nu-s așa de stricte standartele, dacă sunt). Pe spreadurile de 65% moldovenești scrie spread, chiar și pe cel de la jlc, care cîndva se chema „Unt deosebit”.

Din lipsă de alternativă am cumpărat un unt francez importat prin Ucraina, de 82.5% , marca President. Spread și acesta (se simțea gustul de margarină). Din ce am tot căutat eu, am găsit următoarele branduri de unt adevărat (lista se va completa):

  • Unt de Drochia – foarte bun, dar l-am găsit numai odată.
  • Unt de Rîșcani – foarte bun, dar greu se găsește.
  • Unt de Cupcini – am cumpărat dar încă nu l-am încercat.

De asemenea sunt și cîteva branduri de unt belorus, de exemplu untul Brest Litovsk, dar îmi pare că sunt prelucrate, pentru că au un termen de păstrare suspicios de mare. De exemplu, pentru unturile moldovenești termenul este de nu mai mult de 20 zile la temperatura nu mai mare de -3, și nu mai mult de 60 zile la temperatura nu mai mare de -19, pe cînd unturile beloruse au un termen de 120 zile. Unturile ucrainene nu le-am gustat și nu vreau să gust, eu nu am încredere în produsele țării care nu da voie persoanelor cu dizabilități să între și să cînte la eurovision, dar să lăsăm politica.

De la JLC era cîndva în magazine unt Magnifico care îmi plăcea mai tare, de 82%, dar ultima dată cînd am cumpărat, în ambalajul magnifico se afla spread țărănesc.

Se vinde și spread de 80%. Ca să știți cu mare probabilitate dacă ați cumpărat unt sau spread, aruncați o fărîmă de unt în tigaia încinsă. Dacă veți simți un miros plăcut – înseamnă că e unt. Dacă veți simți un miros mai degrabă neplăcut – ați cumpărat amestecătură.

Printre altele, citeam povești strașnice că pe timpul lui Ceaușescu untul era amestecat cu margarină. În Romania și acum e amestecat, dar scrie pe el „unt”. Ironia sorții nu altceva.

Dar așa, cel mai bun unt e cel pe care-l făcea bunica.

Despre bodybuildingul hormonal, Schwartznegger si despre bodybuildingul corect

Încă un fragment din cartea pe care o traduc.

În toiul „modei” foamei, dacă putem numi un lucru corect ca fiind „modă”, în SUA, în 1926, un oarecare George Osler Johnson, fără a consuma altceva în afară de apă distilată, a efectuat o călătorie fără egal din Chicago în New York. Pe 1 iunie 1926, Johnson a pornit din Chicago către New York. Johnson mergea pe jos toată ziua, însoțit de o mașină și de doctorul său personal. În afară de asta, Johnson a fost cercetat de numeroși doctori în tot decursul drumului său. Pe întreaga cale Johnson a fost sub observație neîncetată, și nu a avut posibilitatea de a trișa. La început Johnson avea aspect slab: având o înălțime de 178 cm el cântărea 72 kg. În 1926 condițiile meteo erau neprielnice. Era foarte cald. Johnson făcea între 25 și 70 km pe zi, în mediu câte 40 km pe zi. După 700 kilometri, în regiunea Pittsburgh, lui John i s-au început problemele cu tălpile. Doctorul a descris asta ca „talpa de marș”, din cauza sarcinii și a foamei, oasele mici și încheieturile tălpilor au început să doară. După asta drumul a început să fie deluros: ba în sus pe munte, ba în jos de pe munte. Jonhson a pierdut toată grăsimea, iar tălpile au început să-l doară necontenit. Din această cauză Johnson a ieșit din drum, după 20 de zile de foame și după o distanță parcursă de 578 mile, sau 925 kilometri. Doctorul a raportat că în tot acest răstimp, pacientul nu a consumat altceva decât apă, cântărea 54 kilograme, pierzând 18 kilograme din greutate, iar în urma călătoriei starea lui de sănătate era mai bună decât înaintea ei. În afară de tălpi, pacientul nu suferea de alte probleme, și cu adevărat se simțea mult mai bine. Această călătorie înregistrată este și până în zilele noastre cel mai serios studiu documentat asupra unui pacient aflat în regim de foame curativă.

Acest caz este descris în cartea unicală pentru aruncarea greutății în plus la sportivi „Scăderea și controlul greutății” de Bob Hoffman (Bob Hoffman. „Reducing and weight control” 1967), antrenorul echipei olimpice de atletică grea din SUA, și unul din cei mai cunocuți atleți bodybuilderi din SUA cu două generații până la Arnold Schwartznegger și până la venirea erei monștrilor bodybuilderi în bază de hormoni, reprezentantul primei lor generații fiind însuși Arnold Schwartznegger. Știți și singuri, generațiile precedente de bodybuilderi fără hormoni nici pe aproape nu au putut atinge asemenea rezultate fizice. Cu toate acestea, înăuntru, toți acești monștri hormonali – sunt oameni bolnavi. Câți dintre acești bodybuilderi au decedat! Această statistică pur și simplu nu-i făcută publică. Câți din acești bodybuilderi mor în timpul antrenamentelor, și care-i speranța lor de viață, și care-i morbiditatea lor? Acestea sunt taine ascunse după șapte lacăte, ca să nu strice tirajul tabloidelor. Să-i luăm măcar pe prietenii apropiați ai lui Arnold Schwartznegger – ambii frați Mentzer, ambii murind subit la vârste cuprinse între 48-50 ani. Iată informația:

„ÎN MEMORIA FRAȚILOR MENTZER:

Mike Mentzer: 15 noiembrie 1951 – 10 iunie 2001.

Ray Mentzer: 2 august 1953 – 12 iunie 2001

Lumea bodybuildingului a fost zguduită de o mare pierdere. Aproape simultan s-au stins ambii frați Mentzer. Corpul lui Mike a fost descoperit de fratele său Ray în propria casă din suburbiile orașului Los Angeles. La ai săi 49 ani, Mike suferea de o formă foarte accentuată de insuficiență cardiacă, și urma foarte curând să se opereze în legătură cu asta. După spusele medicilor, anume complicațiile cu inima au fost cauza morții sale. Pe de altă parte, Ray suferea de insuficiență renală și stătea în rând pentru transplantul de rinichi. Peste două zile a fost găsit și el mort la sine acasă.

Ultimii ani din viață Mike și i-a petrecut la casa fratelui său, susținândul în lupta cu boala grea”. (http://athleteprofessional.com/index.php?newsid=763)

Însuși Arnold Schwartznegger a avut o operație chirurgicală la vârsta de 48 ani în legătură cu valva aortică și după asta deja nu mai era cel de dinainte, și a început să lucreze „în oficiu”.

Bob Hoffman (Bob Hoffman. 1898 – 1985) a trăit 87 ani și toată viața a fost un om pe deplin sănătos, un entuziast și un promotor al educației fizice, scriind mai multe cărți despre educația fizică. Iar el avea aproape doi metri înălțime și în jur de 120-150 kg greutate, pe care el conștient și-o regla. Dar Hoffman face parte din generația nehormonală de atleți, care încă atunci se numeau pe bună dreptate „culturiști”, nu întrebuințau preparate chimice, și nu erau monștri bodybuilderi hormonali. Trebuie de tradus și de citit cărțile lui Bob Hoffman, și nu pe cele ale lui Arnold Schwartznegger. (http://www.sandowplus.co.uk/Competition/Hoffman/hoffmanindex.htm)

Despre alimente, care-s bune care-s rele

Mai pun un fragment din cartea pe care o traduc în română. Așa e mai ușor să simt progresul. Voi tot mă puteți ajuta, la redactare sau la traducere. Dacă vedeți undeva vreo greșeală, dați-mi de știre.

Dacă ați intrat în foame, normal că acum deja trebuie să suportați această stare nu foarte plăcută. Dar voi veți fi răsplătiți din plin pentru asta mai târziu, când veți începe a ieși din foame, și vi se vor descoperi simțurile pruncului, pe care el le simte atunci când primește mâncare. Voi veți simți adevăratele calități gustative ale mâncării. După asta nu vă veți mai hrăni niciodată pruncul cu mâncare artificială pentru copii din cutii și borcănașe. Nu vă puteți imagina ce murdărie simțiți, atunci când încercați această „mâncare calitativă pentru copii” la ieșirea din foame. La una din primele foame, eu am încercat să încep cu cel mai scump suc de portocale în ambalaj de hârtie. Am putut doar să-l iau în gură, și tot atunci l-am scuipat. Mi s-a părut că am luat în gură acid clorhidric. După asta am cumpărat cel mai scump suc de mere în sticluțe mici, destinate hrănirii pruncilor. Nu am putut să iau acest suc în gură – l-am scuiptat cu greață din aceeași pricină – acid arzător. E clar de ce – conservanții! Iată de ce, de fapt, plâng pruncii! – Ei sunt hrăniți cu murdărie, care-i gustoasă doar din punctul de vedere al părinților și companiilor comerciale. Dar senzațiile gustative ale pruncilor nu pot fi înșelate!

Rețineți, dragi părinți. Dacă copilul care are vârsta de până la 3 ani, când încă nu a învățat să mintă, nu vrea să mănânce, și plânge – nu-i mai dați murdăria cu care încercați să-l hrăniți, oricine nu v-ar recomanda să faceți asta! Pruncul – e cel mai bun indicator a calității hranei.

În toate ambalajele firmele introduc mai multe tipuri de conservanți chimici – adica otrăvuri, menite să ucidă bacteriile. Conservanții – sunt acizi puternici. Firmele fac asta pentru a preveni alterarea produsului, și ca borcanele lor să poată sta cu anii pe polițele magazinelor.

Dar! Incapacitatea bacteriilor de a se înmulți în produsele alimentare este cel mai bun indicator al necorespunderii acestei mâncări și pentru om, cu atât mai mult pentru un copil mic. Rămâne doar să-i compătimim pe acești copii, care din cele mai bune intenții, sunt hrăniți cu această otravă de către mamele lor tinere, înșelate de reclame.

Cel mai bun indicator al corespunderii mâncării pentru hrană este – se alterează ea sau nu, adică – o mănâncă sau nu bacteriile. Dacă mâncarea, cum ar fi făina de grâu „de cea mai înaltă calitate”, sau ahărul rafinat, sau orezul curățit, pot să stea cu anii în saci, acesta e cel mai bun indicator că această mâncare nu-i bună pentru om. Adica, cel ma i bun indicator al corespunderii mâncării pentru hrană este – cu cât mai repete de alterează, cu atât e mai bună ea în stare proaspătă pentru hrană.

E bine de urmărit și comportamentul animalelor domestice. Dacă pisica voastră nu bea lapte ambalat, sau nu mănâncă cârnaț cumpărat din magazin, ar fi bine să-i urmați exemplul. Pentru că nimeni nu cunoaște ce gunoi pun firmele în produsele alimentare. Iar firmele nici măcar n-au obligația de a scrie asta pe cutii, și fiți siguri – nici nu vor scrie, pentru că de altfel, lista adausurilor sintetice nu ar încăpea pe etichete. Putem spune fără a exagera că acum noi mâncăm hrană sintetică, pe care o prăjim în tigăi sintetice.

Lege genocidală în Moldova, dar toţi tac

UPDATE – se pare ca am inteles gresit mesajul. Din cate se pare, aceste activitati vor putea fi practicate fara a fi necesar de a obtine licenta. Imi cer scuze de la cititori pentru dezinformare neintentionata.

Ieri am dat peste o ştire şocantă -În Moldova vor fi declarate ilegale o serie de activităţi, sau mai bine spus – nu se vor acorda licenţe, sau se vor retrage licenţele. Desigur asta-i în spiritul democraţiei, nici nu zic.

Care-s argumentele lor?

„Cezar Iliaş, şef-adjunct al ME, a precizat că prin această decizie se urmăreşte excluderea dublărilor în activitatea autorităţilor publice antrenate în procesul de autorizare/licenţiere, precum şi reducerea costului afacerilor în Moldova care este mai mare decât în alte ţări.”

Aţi înţeles ceva? Eu am înţeles – se toarnă apuşoară, ca oamenii să nu înţeleagă nimic.

Vreţi să vedeţi ce activităţi vor fi scoase în afara legii?

1. de audit
2. de efectuare a expertizei mărfurilor
3. de proiectare a plantaţiilor pomicole, bacifere şi viticole
4. de producere şi de comercializare a seminţelor, materialului de înmulţire şi săditor
5. de producere, păstrare şi comercializare a materialului biologic de prăsilă destinat reproducerii
6. de transport auto internaţional de mărfuri
7. lucrările de foraj
8. activităţile nucleare şi radiologice
9. producerea, importul, exportul şi reexportul substanţelor care distrug stratul de ozon şi a echipamentelor ce conţin substanţe
10. importul şi producerea articolelor de parfumerie şi cosmetică
11. a activităţile în domeniul geneticii şi microbiologiei.

Eu am subliniat cu roşu. Deci, într-o ţară agrară va fi ilegal să producem seminţe, material de înmulţire şi săditor. Nu vi se pare absurd? Mie nu mi se pare.

Eu încă de anul trecut am citit despre genocidul din India, unde sute de mii de ţărani s-au sinucis din cauză că nu pot achita datoriile la bancă. În India a fost simplu – guvernul a adoptat o lege prin care e interzisă plantarea de bumbac nemodificat genetic. Singura companie care poate vinde seminţe de bumbac este Monsanto, SUA. Seminţele noi sunt de 1000 ori mai scumpe decât cele tradiţionale, şi sunt foarte sensibile la arşiţă, aşa că toţi ţăranii au rămas fără roadă, dar îşi gajaseră totul ca să poată procura seminţele modificate genetic . Cum a trecut această lege în parlamentul Indiei? Au fost condiţii impuse de FMI şi Banca Mondială pentru un împrumut, desigur, pentru dezvoltare.

La noi, din câte văd, s-a planificat acelaşi genocid, pentru că conomitent sunt interzise şi producerea de seminţe, şi cea de pomi şi material pomicol, şi activităţile din domeniul geneticii.

Eu nu cred că această decizie va intra in vigoare imediat. Probabil vor aştepta până va veni altcineva la putere, şi atunci vor intra normele în vigoare. Iar ei vor zice: Asta nu noi am hotărât, este lege din 2010! Asta-i vina fostei guvernări, noi acum doar ne supunem angajamentelor luate.

Ca să nu apară întrebări, link la ştirea originală. Învăţământul privat nu va mai fi licenţiat în RM.

Se apropie alegerile anticipate. Eu nu voi mai ieşi la vot. Îmi dau seama că dacă votezi pe cineva, devii responsabil de toate porcăriile pe care respectivul le face. Nu văd niciun partid politic pentru care eu să-mi pot asuma răspunderea în faţa oamenilor pentru votul meu. Prietena mea, când asculta o emisiune cu rafinaţii şi democraticii noştri politicieni a spus că va vota comuniştii data viitoare. O voi convinge să nu iasă nici ea la vot. La urma urmei,

PS. Dacă vă pasă, preluaţi acest articol şi pe blogurile voastre.

Cum să ne dezvățăm de sare

În articolul meu despre gripa porcină, un cititor a scris despre pericolul sării iodate.

Eu știam de mai demult despre sarea iodată, iar pe lângă ea, mai avem parte și de apă minerală iodată, iodului i se face o reclamă de parcă ar fi ceva indispensabil.

Recunosc, mie îmi place sarea, și produsele sărate, chiar dacă, ca orice otravă (medicamente, aditivi alimentari), gradul de toxicitate se măsoară în ld50. Pentru cei care nu știu ce-i asta, ld50 e cantitatea de produs care provoacă moartea a 50% din animalele de laborator, per kilogram de greutate corporală.

Astfel, sarea de bucătărie are un ld50 de 3000 mg/kg, dacă-i luată pe cale orală. Pentru un om de 70 kg, 30 grame de sare e mortale, sau pot fi mortale. Această rată e chiar e mai mare decât la alcool, la care ld50 e de 10.6 g/kg.

Nemaivorbint că sarea măruntă, e măruntă datorită faptului că conține cianură, altfel s-ar închega. Cine a născocit să introducă cianura în alimentație? Tot acei cărora le pasă sănătatea noastră, astfel încât vor să vaccineze femeile însărcinate pentru Citește în continuare

Ghiciți ce-i în imagine

Îmi plac acest gen de ghicitori. Vezi o parte din imagine, și încerci să-ți imaginezi ce-i în imaginea originală.

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10 Citește în continuare

Ciocolata adevărată – cum să o recunoști

Ciocolata – un deliciu cărora puțini îi rezistă. Ea ridică dispoziția, astâmpără foamea, dă energie.

Dar trebuie să menționez că toate aceste calități îi sunt specifice doar ciocolatei adevărate, și nu celei falsificate cu care e plină piața de dulciuri.

În acest articol vă voi zice cum trebuie să fie ciocolata adevărata, la fel și despre principalele moduri de falsificare a ei.

Ciocolata adevărată.

În componența ciocolatei adevărate numaidecât trebuie să intre patru Citește în continuare

Despre caloriile din alimente, sau pacaleala secolului

Pe eticheta oricarui produs alimentar scrie si valoarea energetica a lui. Eu ma intrebam, cand eram mic, cum oare ei masoara aceasta valoare energetica atat de exact? Hrahesc un animal, si-l pun sa alerge pana cade jos?

Nu. Stiinta face mult mai simplu: mancarea se arde, si se vede cu cate grade s-a incalzit un vas cu apa care sta deasupra. Iaca asa.

Daca noi am fi niste cuptoare, poate cifrele de pe etichete ar avea vreo valoare, dar noi suntem oameni, iar alimentele nu ard in noi. Se dezintegreaza, printr-un proces chimico-biologic mult mai complex.

Cand ma gandesc ca exista oameni care dau asa mare atentie acestor cifre, care cumpara produse cu putine calorii, dietice. Ba inca merg la salile sportive, sa „arda” prin munca fizica aceste calorii… Ce tampenie!

%d blogeri au apreciat asta: