Despre alegeri.

În loc de introducere.

Un om se întîlnește cu un profesor de statistică în ziua alegerilor.

– Bună ziua. Mergeți la vot?

– Nu. După teoria probabilității, votul meu nu are nicio valoare.

– Dar dacă toți vor fi la fel de deștepți ca dumneavoastră, și nu vor ieși la vot? Atunci votul dumneavoastră va fi și cel decisiv.

– După teoria probabilității, toți la fel de deștepți ca mine nu pot fi.

 

Iată că noi suntem chemați la alegeri pe 30 noiembrie. Frații români au fost chemați mai devreme. În legătură cu asta, voi scrie cîte ceva despre alegeri, și despre democrație.

În primul rînd, voii știți că democrația a fost inventată încă în antichitate?

Nouă ni se tot spune că democrația e cel mai bun sistem politic. Voi v-ați gîndit la acest subiect? Întreb: v-ați gîndit, cu mintea voastră, ați meditat asupra subiectului? Pentru că majoritatea doar repetă această frază ca pe o axiomă.

Democrația a fost inventată în antichitate, în Grecia antică, și tot atunci a fost aruncată la groapa de gunoi a istoriei, ca fiind „cea mai proastă sistemă din toate cele existente”, după spusele lui Platon. A fost reanimată pentru că de fapt, democrația e sistema care permite cel mai riguros control asupra oamenilor, mai riguros decît orice dictatură. Acuși explic.

Principala minciună a democrației este „libertatea de a alege”. Libertate nu doar politică, ci și economică (consumeristă), pentru că sistemul curent liberal și democratic e în strînsă legătură cu finanțele. Cererea pentru produse, ca și cererea pentru politicieni, e formată de mijloacele de informare în masă. Așa este, așa a fost, și așa va fi. Ce să cumpărăm, sau pe cine să votăm – ni se programează prin televizor, radiou, gazete, internet. Anume mass media ne formează părerea, oricît nu ne-am împotrivi, și oricît n-am recunoaște asta. De acolo noi culegem informația, și ne formulăm concluziile. Iar ce fel de informație, și în ce culori va fi prezentată, în sistemul nostru de economie de piață – decid banii.

La alegeri nu cîștigă cel mai demn, cel mai cinstit, nu cîștigă programele politice ale partidelor. Cîștigă acela care angajează cei mai profesioniști polittehnologi, și le pune la dispoziție cea mai mare resursă financiară.

În democrație conduc banii, nu poporul. Poporul e folosit pe post de plebeime, masă proastă manipulări. Cel mai talentat, mai deștept, dar mai sărac candidat nu are nicio șansă să cîștige la alegeri.

Dar asta nu-i totul. Să zicem, că într-un mod miraculos banii ar înceta să mai joace vreun rol în alegerea oamenilor, oricum nu am avea o alegere conștientă. Înainte de alegeri deseori auzim fraze precum „Ce frumos e, îl voi vota”, sau „aista-i bărbat adevărat, dacă trebuie, dă și la bot”, sau „a furat pentru el, va fura și pentru țară”, sau „pe alții i-am văzut, să-i dăm și lui acesta să rulească”. Dar și acei care se atîrnă serios față de alegeri, și analizează programele electorale, ce văd ei? „Pentru tot ce-i bun, și împotriva a tot ce-i rău”, „Vom trăi mai bine”, „Pentru o Moldovă…”. Toți sunt pentru Moldova, și pentru ca să trăim mai bine. Doar palavre populiste și promisiuni nerealizabile, pentru nerealizarea cărora oricum nu răspunde nimeni.

Vorba ceea: „noi atîta v-am promis! Ce nu vă mai ajunge?”. Iar cel mai periculos e că chiar dacă programele ar fi scrise credibil, ele ar conține enunțuri politice de cea mai înaltă clasă, și ar fi doar pe înțelesul profesioniștilor, și în nici un caz pe înțelesul alegătorului simplu. O bucătăreasă nu poate – în măsura cunoștințelor și a înțelegerii, dar și a categoriilor de gîndire – să ia o decizie corectă despre ce cale trebuie să apuce țara, sau ce politică trebuie să promoveze guvernul. Și nici nu trebuie să facă asta! Bucătăreasa trebuie să facă supă gustoasă, nu să conducă țara. Fiecare trebuie să se ocupe de treaba sa, în măsura capacităților sale, și să fie profesionist în lucrul său.

Altă minciună, nu mai puțin importantă, este principiul „schimbării regulate a puterii”, în urma căruia la putere vin tot mai mulți oameni „temporari”. În primul an ei fac cunoștință cu situația, în al doilea – se gîndesc ce-i de făcut, în al treilea încep să facă cîte ceva, iar al patrulea an ei sunt ocupați total cu lupta electorală, pentru a rămîne la treucă.

Politicienii trăiesc practic „din alegeri în alegeri”. Ca rezultat, în timpul guvernării lor temporare, aleșii poporului se străduie să fure cît mai mult ca să aibă din ce trăi după ce va elibera fotoliul. Asta se numește corupție, delapidare a fondurilor bugetare, etc. Și chiar dacă cineva s-ar apuca de lucru cu sîrguință, și ar lucra încontinuu toți patru ani, fără să se gîndească la sine, asta tot n-ar aduce rezultate sesizabile. Patru-șase ani, în viața istorică a țării – e mai puțin de o clipă. Hotărîrile trebuie luate pe decenii înainte. Țara are nevoie de un stăpîn, care să o considere ca pe o parte din sine, și nu de un lucrător temporar, care să o considere ca pe un obiect de furat, sau ca pe o vacă de muls.
În așa fel, democrația e o minciună mare și periculoasă. Omenirea s-a dezis de ea, cu multe veacuri în urmă, dar mai tîrziu, anumite grupări au deshumat-o de la gunoiștea istoriei, și au transformat-o în frontispicul propriei guvernări fără limite, ascunzîndu-se după cuvinte frumoase și plăcute auzului despre libertate și puterea poporului.

Ce putem face? Am urmărit nu demult filmul sovietic „Premiul”, despre cum un grup de lucrători în construcții au refuzat să primească premiile bănești pentru executarea planului. De-odată s-a speriat directorul, și superiorii lui, s-au înnegrit toți la față, chipurile – cum așa, să refuzați premiile? Ce motive aveți? Săpați sub noi cumva?

Și acum analizez insistența cu care ne cheamă la vot conducătorii. Indiferent pe cine votăm, important e să venim la vot, să ne alegem noi viitorul, etc. 1, 2. Și știți ceva? Cea mai mare pedeapsă pentru clounii de circ e să se lipsească de spectatori. Cea mai puternică lovitură pe care le-o putem da tuturor celor care ne păcălesc e să renunțăm la acest fals drept de vot pe care ni-l dau. Votul nostru le dă legitimitate, le dă dreptul să zică că ei sunt „aleșii poporului”. De boicot ei se tem mai tare decît de posibilitatea de a nu fi votați. Iar cînd vor coborî pragul de la 30% pînă la 0% pentru ca alegerile să fie considerate valide, și se vor vota doar ei și familiile lor – oricum vor ști că fundamentul pe care stau e foarte slab.

Și apoi, ce rost are să alegeți pe cine să vă fure, dacă rezultatul va fi același? Alegînd – voi doar vă dați acordul pentru tot ce urmează să vă facă. Dacă nu veți vota, ei pot să vă fure, dar pe urmă cel puțin veți avea dreptul să le cereți socoteală pentru acțiunile săvîrșite fără acordul dumneavoastră.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: