Despre un om mare

Acest om e foarte norocos.
El a avut o viață neliniștită, a lăsat o urmă adâncă pe Pământ, a fost iubit de către popor și urât de către dușmani, a murit ca un erou, despre el se scriu cântece, cu numele lui sunt numite străzi și institute – oare la ce ar mai putea visa oamenii?

S-a născut într-un cort drăpănat de beduini, în pustiul nemărginit, dar el nu a devenit unul dintre miliardele de fire de nisip, ci a făcut în acest pustiu un stat cu grădini, canale, universități, conducte de petrol – oare la ce ar mai putea visa oamenii?

El a adus poporului său educație, și a transformat țara sa dintr-o pată albă pe hartă într-un lider regional și continental, a pus basele unei noi și progresiste structuri sociale, bazate pe dreptatea socială și recunoașterea demnității umane, care a făcut ca în 40 ani, ca în mașina timpului, țara să parcurgă mii de ani dinspre primitivism către civilizație – oare la ce ar mai putea visa oamenii?

El a reușit ceea ce nu i-a mai reușit nimănui, și puțin probabil că-i va reuși în viitorul apropiat – să transforme Cartea Verde din utopie în realitate, a propus în Cartea Albă o soluție simplă, ca tot ce-i genial, a problemei care părea de nerezolvat, și de unul singur timp de jumate de an a ținut piept lumii întregi, care a aruncat asupra țării sale mai mult foc ucigător decât mai devreme asupra altei țări mici – Vietnamul, demonstrând că nu-i nimic imposibil – oare la ce ar mai putea visa oamenii?

El aproape patru decenii a trăit alături de femeia iubită, care i-a dăruit mulți copii destoinici, dintre care niciunul nu l-a trădat în minutele de grea încercare, preferând izgonirea, prizonieratul sau chiar moartea decât trădarea tatălui și cauzei vieții sale – oare la ce ar mai putea visa oamenii?

El, fără să vrea, a devenit simbolul secolului ce pleca, trezind în oameni toate simțurile posibile în afară de indiferență, iar divinizarea lui din partea adepților, și răzbunarea sălbatică asupra lui a dușmanilor săi este o mărturie, că mulți ani el va apărea multor oameni – cui în amintiri luminoase, cui în coșmaruri și în mustrările de conștiință murdară.

Și încă lui i-a mers, că nu a dovedit să vadă cum a fost ștearsă de pe harta lumii țara, pentru prosperitatea căreia el și-a dedicat viața.

muammar-gaddafi-1

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: