Despre bodybuildingul hormonal, Schwartznegger si despre bodybuildingul corect

Încă un fragment din cartea pe care o traduc.

În toiul „modei” foamei, dacă putem numi un lucru corect ca fiind „modă”, în SUA, în 1926, un oarecare George Osler Johnson, fără a consuma altceva în afară de apă distilată, a efectuat o călătorie fără egal din Chicago în New York. Pe 1 iunie 1926, Johnson a pornit din Chicago către New York. Johnson mergea pe jos toată ziua, însoțit de o mașină și de doctorul său personal. În afară de asta, Johnson a fost cercetat de numeroși doctori în tot decursul drumului său. Pe întreaga cale Johnson a fost sub observație neîncetată, și nu a avut posibilitatea de a trișa. La început Johnson avea aspect slab: având o înălțime de 178 cm el cântărea 72 kg. În 1926 condițiile meteo erau neprielnice. Era foarte cald. Johnson făcea între 25 și 70 km pe zi, în mediu câte 40 km pe zi. După 700 kilometri, în regiunea Pittsburgh, lui John i s-au început problemele cu tălpile. Doctorul a descris asta ca „talpa de marș”, din cauza sarcinii și a foamei, oasele mici și încheieturile tălpilor au început să doară. După asta drumul a început să fie deluros: ba în sus pe munte, ba în jos de pe munte. Jonhson a pierdut toată grăsimea, iar tălpile au început să-l doară necontenit. Din această cauză Johnson a ieșit din drum, după 20 de zile de foame și după o distanță parcursă de 578 mile, sau 925 kilometri. Doctorul a raportat că în tot acest răstimp, pacientul nu a consumat altceva decât apă, cântărea 54 kilograme, pierzând 18 kilograme din greutate, iar în urma călătoriei starea lui de sănătate era mai bună decât înaintea ei. În afară de tălpi, pacientul nu suferea de alte probleme, și cu adevărat se simțea mult mai bine. Această călătorie înregistrată este și până în zilele noastre cel mai serios studiu documentat asupra unui pacient aflat în regim de foame curativă.

Acest caz este descris în cartea unicală pentru aruncarea greutății în plus la sportivi „Scăderea și controlul greutății” de Bob Hoffman (Bob Hoffman. „Reducing and weight control” 1967), antrenorul echipei olimpice de atletică grea din SUA, și unul din cei mai cunocuți atleți bodybuilderi din SUA cu două generații până la Arnold Schwartznegger și până la venirea erei monștrilor bodybuilderi în bază de hormoni, reprezentantul primei lor generații fiind însuși Arnold Schwartznegger. Știți și singuri, generațiile precedente de bodybuilderi fără hormoni nici pe aproape nu au putut atinge asemenea rezultate fizice. Cu toate acestea, înăuntru, toți acești monștri hormonali – sunt oameni bolnavi. Câți dintre acești bodybuilderi au decedat! Această statistică pur și simplu nu-i făcută publică. Câți din acești bodybuilderi mor în timpul antrenamentelor, și care-i speranța lor de viață, și care-i morbiditatea lor? Acestea sunt taine ascunse după șapte lacăte, ca să nu strice tirajul tabloidelor. Să-i luăm măcar pe prietenii apropiați ai lui Arnold Schwartznegger – ambii frați Mentzer, ambii murind subit la vârste cuprinse între 48-50 ani. Iată informația:

„ÎN MEMORIA FRAȚILOR MENTZER:

Mike Mentzer: 15 noiembrie 1951 – 10 iunie 2001.

Ray Mentzer: 2 august 1953 – 12 iunie 2001

Lumea bodybuildingului a fost zguduită de o mare pierdere. Aproape simultan s-au stins ambii frați Mentzer. Corpul lui Mike a fost descoperit de fratele său Ray în propria casă din suburbiile orașului Los Angeles. La ai săi 49 ani, Mike suferea de o formă foarte accentuată de insuficiență cardiacă, și urma foarte curând să se opereze în legătură cu asta. După spusele medicilor, anume complicațiile cu inima au fost cauza morții sale. Pe de altă parte, Ray suferea de insuficiență renală și stătea în rând pentru transplantul de rinichi. Peste două zile a fost găsit și el mort la sine acasă.

Ultimii ani din viață Mike și i-a petrecut la casa fratelui său, susținândul în lupta cu boala grea”. (http://athleteprofessional.com/index.php?newsid=763)

Însuși Arnold Schwartznegger a avut o operație chirurgicală la vârsta de 48 ani în legătură cu valva aortică și după asta deja nu mai era cel de dinainte, și a început să lucreze „în oficiu”.

Bob Hoffman (Bob Hoffman. 1898 – 1985) a trăit 87 ani și toată viața a fost un om pe deplin sănătos, un entuziast și un promotor al educației fizice, scriind mai multe cărți despre educația fizică. Iar el avea aproape doi metri înălțime și în jur de 120-150 kg greutate, pe care el conștient și-o regla. Dar Hoffman face parte din generația nehormonală de atleți, care încă atunci se numeau pe bună dreptate „culturiști”, nu întrebuințau preparate chimice, și nu erau monștri bodybuilderi hormonali. Trebuie de tradus și de citit cărțile lui Bob Hoffman, și nu pe cele ale lui Arnold Schwartznegger. (http://www.sandowplus.co.uk/Competition/Hoffman/hoffmanindex.htm)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: