[LIBIA] Vasserman: Eu nu-i invidiez pe dușmanii lui Gaddafi

Anatolii Vasserman – despre cum cauza lui Gaddafi capătă o nouă viață.

Eu mult timp nu m-am expus cu privire la evenimentele din 20 octombrie, în speranța de a primi date veridice de la surse de încredere. Dar cu fiecare oră devine mai evident: cuvintele lui Otto Eduard Leopold Carl-Vilhelm-Ferdinandovici contele fon Lauenburg, prințul von Bismarc und Shenhauzen „Niciodată nu se spun mai multe minciuni decât înainte de alegeri, în timpul războiului și după vânătoare” rămân un adevăr la fel de actual ca și acum un veac și jumătate în urmă.

La moment, din păcate, e fără îndoială un singur lucru: Sirte – orașul de baștină a lui Muammar Muhammedovici Gaddafi – e bombardat de aviația NATO până în temelie, practic, excluzând existența în el a rămășițelor de populație vie, așa că mercenarii (de la islamiștii egipteni, supranumiți în februarie drept democrați din benghazi, până la mojahedinii aduși din Afghanistan) au intrat într-un teritoriu pustiit fără a li se opune vreo rezistență. Dar în ce privește soarta Colonelului, ea încă ridică multe semne de întrebare.

Principala sursă de îndoieli se află pe teritoriul Țărilor Unite ale Americii (exprimarea autorului, n.t.). E vorba de serverul celui mai popular serviciu de păstrare a materialelor video – Youtube. Primul film, care înfățișează uciderea publică a liderului moral și recunoscut al Libiei (dar și al restului lumii), a fost pus acolo în jurul orei 2 noaptea, pe 20 octombrie, adică înainte de datarea oficială a evenimentelor arătate acolo.

Experții au găsit multe alte semne ale inconsistenței dovezilor despre uciderea lui Gaddafi. Dar și eu cu ochii mei am văzut pe posturile rusești un corp cu fața ușor de recunoscut și cu un semn în formă de Y la fel de ușor de recunoscut (de la cusăturile din procesul de autopsie), iar peste câteva ore am auzit la aceleași știri declarația oficială a mercenarilor nato: autopsie nu a fost și nu va fi.

Era și de așteptat la ceva asemănător, cel puțin după ce posturile vestice au arătat pe 8 august 2008 cadre cu împușcarea orașului Tzinhvali cu titrele „Rusia împușcă orașul georgian Gori”. Jurnalistica profesională contemporană pe zi ce trece reflectă tot mai puțin imaginea lumii și tot mai mult desenează propria imagine, corespunzătoare doar intereselor comandatarilor. Mai devreme sau mai târziu diferențele devin atât de evidente, încât lumea încetează să mai aibă încredere în mijloacele de dezinformare în masă chiar și atunci, când în conformitate cu interesele comandatorilor se spune și ceva drept.

În condițiile de acum, nici chiar demonstrația trupului în centrul comercial din misurata nu demonstrează moartea aceluia în numele căruia armata guvernului legitim încă nu demult atacau cuibul rebelilor mercenari din acest oraș. E prea ușor să fardezi un trup luat din orice morgă.

O demonstrație de nădejde ar fi putut fi doar expertiza genetică, făcută de un grup de cercetători independenți din țări cu orientație politică diferită (de la Rusia la Siria), în prezența copiilor lui Gaddafi. Dar însăși copiii au fost declarați ținte legitime ale lui NATO, iar politicienii din majoritatea țărilor nu ard de dorința de a forma comisii independente de ei.

În plus, în situația creată toate țările sunt în măsură egală interesate în moartea creatorului celui mai de succes în istoria mondială exemplu de societate autocratică – care ajunge aproape de nivelul anarhiei.

NATO primește motiv să oprească partea oficială a agresiunii în Libia. Commandos-ul britanic, după cucerirea unei părți însemnate din Tripoli, a fost evacuat din cauza pierderilor prea mari după măsurile occidentale. 3 mii de pușcași marini, care au însoțit-o în vizita scurtă pe ministrul de externe al Țărilor Unite ale Americii – Hillary Daianu Hu-Elsurtovna Rodham (după soț – Clinton), la fel puțin probabil că s-au descurcat fără pierderi în efortul de a cuceri orașul Sirte. Cheltuielile pentru partea aeriană a operațiunii la fel au depășit normele acceptabile în condițiile actualei Mari depresii (fără a mai vorbi despre faptul că bombele de înaltă precizie au fost cheltuite în primele luni ale operațiunii, astfel că pentru distrugerea orașelor libiene – inclusiv Sirte – s-au folosit armele fără precizie, în schimb cu o putere de distrugere extrem de mare). Și în genere, armatele NATO au nevoie să se odihnească și să revizuiască experiența căpătată. Doar urmează alte membre ale Axei Răului bogată în petrol: Siria, Iran, Rusia…

Gaddafi – dacă-i în viață, și nu a rămas sub ruinele orașului Sirte (unde puțin probabil că-l vor putea găsi: nu degeaba toate dovezile despre moartea lui poartă urme evidente de fals), – la fel până ce puțin probabil că va ieși în public. Lui îi este mult mai convenabil să aștepte scoaterea oficială a armatelor dușmane. E clar că Vestul nu va lăsa Libia de sub controlul său. Dar cu corporațiile armate private e mult mai ușor de descurcat: nici pe departe nu vrea un mercenar să riște cu viața lui, și nici nu va putea chema ușor aviația. Desigur, Colonelul se ține de viziuni cavalerești – dar el totuși de 4 decenii conduce cu sute de triburi disparate și poate nu doar să caute compromisuri, dar și să joace cu contradicțiile intereselor lor. Presupun că între țările care se consideră dezvoltate sunt la fel de multe contradicții. De aceea încetarea operațiunii, fapt ce-i obligă la o înțelegere oficială, va permite lui Gaddafi mai efectiv să lupte cu forțele lor din propria sa țară.

Dar dacă Colonelul într-adevăr e ucis, eu nu-i invidiez pe dușmanii lui.

El încă demult încearcă să joate după regulile impuse de Vest în calitate de obligatorii pentru toți adversarii. În special, el de multe ori a fost învinuit de susținerea teroriștilor – dar niciodată nu a fost demonstrată această învinuire. Chiar cazul aruncării în aer a avionului de pasageri asupra orașului scoțian Lockerby, chiar dacă a dus la arestarea unui cetățean libian, ridică prea multe semne de întrebare. Toate dovezile urmei libiene au fost obținute prin metode atât de îndoielnice, inclusiv câteva operațiuni ale serviciilor secrete occidentale, încât orice avocat independent ar putea demonstra cu ușurință nepotrivirea lor. Gaddafi, doar după o blocadă economică de lungă durată a Libiei a fost de acord să plătească compensații rudelor celor morți – dar și atunci a declarat, că țara sa poartă doar răspundere morală odată ce e judecat un cetățean libian.

Când a început agresiunea nato, mulți libieni din alte țări, loiali Libiei, erau gata să răspundă cu metodele accesibile slabilor împotriva puternicilor – teroarea. Dar Colonelul a interzis utilizarea acestei metode de luptă: el până în ultimul moment spera să ajungă la o înțelegere cu oamenii care stabilesc oficial ce ținte sunt acceptabile. Dacă acum Gaddafi nu mai este, interdicția declarată de el își pierde actualitatea pentru urmașii lui.

Julia Nicolaevna Sarkozy poate să nu mai vorbească cu tatăl ei niciodată: el riscă să se plimbe într-un sicriu împodobit cu drapelul franței cu mult înainte ca ea să înceapă a vorbi. Numărul doritorilor de a se răzbuna pe organizatorii intervenției din Libia va crește în fiecare zi. Țara va fi prădată la modul serios acum. Orânduirea stabilită de Gaddafi de a împărți profiturile din petrol în mod egal cu toți libienii va deveni o amintire plăcută. Și mulți vor hotărî: pentru viața lor distrusă vor trebui să răspundă acei care au distrus-o.

Dacă corpul lui Gaddafi e mort – cauza lui capătă o nouă viață.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: