Daily Archives: 15 octombrie, 2011

[LIBIA] Război informațional

SUA a blocat accesul libienilor la twitter și la internet în genere. Site-urile pro-libia sunt atacate (poate fi din cauza traficului, dar seamănă mai mult a fi ddos).

Informația despre dispariția ambasadorului SUA poate să fie și falsă, ca un motiv pentru ca SUA să introducă trupele regulare. Printre altele, 3000 de soldați americani au fost trimiși spre Tripoli. S-ar putea să bombardeze orașu cu arme atomice, ca să nu cheltuie soldați pentru asta.

Întorsătura despre care ziceam acum două zile s-a săvârșit. Libienii își spun cuvântul.

[LIBIA] Lizzie Phelan e în viață

Jurnalista britanică Lizzie Phelan (ex Cocker) e în viață. A supraviețuit ca prin minune invaziei de rebeli în Tripoli, iar acum depune mărturii despre crimele NATO/rebelilor.

Recomand să vizionați, ea își exprimă poziția mult mai bine decât mine.

[LIBIA] Mercenar francez capturat. Video.

Luptătorii libieni au recuperat un mercenar francez care s-a desantat ca să ucidă libieni.

Necrolog

A decedat fizicianul Mihai Marinciuc împreună cu fiica sa într-un accident rutier. E o pierdere mare pentru învățământul moldovenesc, cărțile lui au ajutat la dezvoltarea a cel puțin unei generații de tineri.

Condoleanțe familiei.

A decedat și creatorul Unix și a limbajului de programare C, Dennis Ritchie, la vârsta de 70 ani.

Ei nu sunt Steve Jobs, despre ei la știri nu veți auzi. Dar contribuția lor, în special a domnului Mihai e net superioară celei ale lui Jobs.

Libia devine iarăși verde

Noaptea a fost fierbinte în Libia. Protestatarii au ocupat o mare parte din Tripoli, au eliberat câteva mii de deținuți politici.

SUA a anunțat despre dispariția ambasadorului său din Libia.

În Sirte rebelii au trimis un grup de copii înarmați. Voluntarii libieni i-au dezarmat și i-au pus la adăpost de bombardamentele NATO.

NTC deja e guvern în exil. Pesemne că va activa undeva în Paris. Mulți rebeli abandonează simbolica rebelă pentru a nu fi uciși de poporul înfuriat.

Gaddafi e un șahmatist foarte bun, membru al federației internaționale de șah. Chiar în primăvara acestui an a jucat o partidă cu președintele federației internaționale de șah – cu bunul său prieten Kirsan Ilumzhinov (de fapt, el a transmis un mesaj poporului rus prin acest Kirsan). Păi iată că talentul său de strateg le-a jucat festa rebelilor și partenerilor lor occidentali, care nu știu altceva să facă decât să taie capurile copiilor sub strigăte Allah Akbar. Marea greșeală a rebelilor a fost că s-au pus prost cu cel mai mare trib din Libia – Warfalla, atacând cu bestialitate orașul Bani Valid. Warfalla a fost neutră pe toată durata revoluției, până la acest atac. Acum a intrat în luptă. Ceea ce colonelul nu a reușit să facă în jumate de an (să-i convingă să lupte), au reușit rebelii în o lună.

A doua greșeală a fost atacul asupra orașului Sirte. Folosirea tancurilor, artileriei grele, a avioanelor NATO au transformat Sirte într-un nou Stalingrad. Și sfârșitul a fost corespunzător – rebelii au fost zdrobiți.

Este o nuanță aici – rebelii nu-s o masă uniformă. Dacă îi vom lăsa la o parte pe mercenarii străini (Qatar, Franța, Marea Britanie, SUA), rebelii sunt despărțiți în 4 grupuri:

1. Grupul vasalilor din Benghazi, care au suportul NATO, și ei sunt fața oficială a rebeliunii.

2. Grupul rebelilor din Misurata, care au ceva experiență de luptă.

3. Grupul islamiștilor din LIFG (ramură Al Quaede) din Derna, care reprezintă principala forță armată a rebeliunii.

4. Grupul berberilor.

Berberii au rămas să curățe orașul Tripoli de cetățeni pro-gaddafi, împreună cu o parte din islamiști. Cealaltă parte din islamiști au atacat Bani Valid, cu intenția de a nimicii tribul Warfalla, și a ocupa oaza. Rebelii din Benghazi și din Misurata au atacat orașul Sirte.

Președintele CNT, fiind din Benghazi, pentru a nimici concurenții de la puterea pe care nu o deține încă, a trimis pe prima linie anume pe rebelii din Misurata. Astfel, cei din Benghazi urmau să intre în orașul slăbit prin lupta până la moarte a misuratienilor. Astfel, cei mai experimentați luptători CNT au fertilizat nisipul saharei din primele zile ale asediului. La sfârșitul celor două săptămâni de asediere în oraș au fost trimiși cei mai dezinteresați și dezorganizați rebeli, pentru că alții n-au rămas. Rezultatul îl cunoaștem.

În schimb luptătorii din Sirte n-au avut nimic de pierdut – ei sunt foști oficiali, militari și conducători ai comitetelor verzi. Ori luptau ori mureau, după cum s-a exprimat un conducător al rebelilor  (versiunea în franceză a articolului). Au ales să lupte, și au luptat epic.

Astfel, colonelul a operat ca un strateg genial (fiind un șahmatist nu rău) – i-a ademenit pe rebeli pe teren ostil, și i-a împuținat, apoi după ce a avut răgaz să-și suplinească puterile, a contraatacat. Aceste lupte vor fi cu siguranță studiate în academiile militare, alături de bătălia de la Stalingrad și cea de la Hanoi.

Singurul lucru care îi mai poate salva pe rebeli acum e o intervenție NATO de proporții. Dar asta încalcă orice normă internațională, iar rezoluțiile ONU au spus clar – fără cizme pe pământ (dar puteți doar să bombardați la nesfârșit).

%d blogeri au apreciat asta: