[Libia] Minciunile vestului despre Libia (autor Jean Paul Pougala)

Jean-Paul Pougala: Răspunsuri la întrebările despre minciunile Vestului despre Libia

Articolul meu „Minciuna Vestului împotriva Libiei” a fost tradus în patruzeci limbi, și eu am primit mii de scrisori pro și contra. Mulțumesc tuturor susținătorilor și adversarilor. Dar odată ce sunt și adversari, înseamnă că eu ceva am explicat prost. Înseamnă că trebuie încă odată să mă expun. Și iată că acum voi răspunde la întrebările acelora care nu sunt de acord cu mine, răspund foarte deschis.

1. Gaddafi a împușcat în propriul său popor? Gaddafi a omorât 10000 libieni? Nu!

Însăși în expresia „a împușca în propriul popor” deja se conține intenția de a-l discredita. Ca și cum, dacă ar împușca în poporul francez sau italian, ar fi fost ceva normal. De fapt, avem acum în fața noastră un exemplar de „balegă” vicleană, născută de politologi special pentru a crea păreri negative. Dar de fapt, informația despre „10000 morți și 55000 răniți într-o singură lună”, care a îndreptățit rezoluția 1973 a Consiliului de Securitate ONU, e impregnată de minciună.

Hai să analizăm.

– 10 mii de morți pe lună – asta înseamnă 300-400 morți pe zi. Unde-s ei? Numai lui Hitler i s-a primit să utilizeze un număr atât de mare de corpuri, dar el avea crematorii.

– Avioanele de vânătoare ale Libiei zboară la înălțimea de 5000 metri cu o viteză de 1000 km/oră. Fără utilizarea armei nucleare nu ar fi putut să obțină un asemenea efect. Dar noi nu am auzit să se vorbească despre arma nucleară.

– Răniții în toată lumea sunt duși în spitale. Un spital de urgență obișnuit poate primi concomitent câte 10-20 răniți care să aibă nevoie de intervenție chirurgicală. Ca să internezi 55000 răniți, fie câte 20 pe spital, ar trebui să fie 2750 clinici, ceea ce e de două ori mai mult decît în tot continentul african (aproximativ 1230).

– Fotografiile care mărturisesc despre așa zisul „măcel” vin de la cimitirul „Sidi Hamed”, unde chiar acum merg lucrări de renovare, ce presupun râmarea mormintelor vechi și prelucrarea pământului pentru morminte noi (o practică destul de răspândită în țări iudeo-creștino-musulmane, ce are loc odată în 10-20 ani) (am dubii despre corectitudinea acestei informații. n.t.)

– Sursele de informare. Filosoful chinez Mozi (479-381 îen) ne învăța că autenticitatea informației depinde de sursa ei. Deci, din care parte bate vântul? Desigur că din partea rebelilor! Dar ei de unde au luat informația? De la „Al-Jazeera”, adica de la emiratul Quatar-ului. Printre altele, această țară mică e singura din toată lumea arabă, avioanele căreia bombardează Libia. Ce coincidență interesantă!

Așadar, azi, luni bune după așa zisul „omor în masă”, nu avem nicio dovadă cât de cât convingătoare. Dar acest fapt nu-l încurcă pe procurorul curții penale internaționale, Luis Moreno-Ocampo să emită ordin de arest pentru Gaddafi. Printre altele, acest senior a cerut și arestarea lui Gbagbo în legătură co moarea a 7 femei în Abobo (8 martie 2011), dar a preferat să tacă atunci când în Duékoué oamenii lui Ouattara au omorât 1200 civili, și încă i-au omorât în prezența militarilor francezi, care participau în operațiunea „inorogul”, și există o mulțime de martori și dovezi. Dar acest fapt de loc nu-l îngrijorează pe Moreno-Ocampo. Putem oare să-l numim jurist lipsit de prejudecăți?

2. Gaddafi și migranții africani

În 2006, la întâlnirea cu miniștrii de interne din țările africane, Gaddafi a propus să se introducă un sistem unic de identificare a persoanelor, cu un cod unic de evidență, pentru ca africanii să poată circula prin toată africa fără impedimente birocratice. Inițiativa a fost primită cu bucurie și respect. Dar după consultări cu Paris și Londra, deodată s-a adeverit că ideea e proastă, pentru că dacă ar fi fost aprobată – toți africanii ar fi fugit în Libia. E interesant faptul că 99% din emigranții africani din Libia sunt chiar din acele țări africane care au refuzat inițiativa colonelului. E clar că, din punctul de vedere al securității interne, nicio țară nu poate privi pasiv cum e invadată de nelegali care nu pot fi identificați. Astfel că legea cu privire la interdicția cazării în lipsa vizei de reședință funcționează nu doar în Libia, dar în toate țările Africii. La urma urmei, pentru nimeni nu-i un secret că tineretul african visează să ajungă în „raiul european”, iar când ajunge acolo devine cea mai joasă treaptă în piramida socială. Visul lui Gaddafi era ca raiul pentru africani să devină Africa, care și-ar fi rezolvat toate problemele sale grele. Nu pot înțelege acuzațiile la adresa lui, care a dat condiții pentru o viață decentă sutelor de mii de africani.

3. Gaddafi și perioada aflării la conducere

Una din cauzele bombardamentelor e aceea că, cum ni se spune, liderul libian stă la cârma țării de prea mult timp (42 ani). Să zicem deodată – ideea limitării perioadei aflării la putere aparține nu lui Gaddafi, și în genere nu s-a născut în Africa ci în Vest. Dar hai să ne uităm cum stă treaba în țările, care bombardează Libia pentru a introduce acolo modelul lor de democrație.

Robert Byrd

Robert Byrd

SUA. Fostul membru Ku-Kluks-Klan, Robert Byrd (vezi poza), acela care recunoștea în memoriile sale, că nu a făcut destul pentru amânarea legii cu privire la drepturile civile ale negrilor, a stat în senatul SUA 56 ani. Sau chiar 63 ani, dacă vom lua în considerație timpul cât a stat în camera reprezentanților. S-a născut pe 20 noiembrie 1917, membru al Partidului Democrat și senator din partea Virginiei de Vest, a fost membru al congresului până la sfârșitul vieții, adica până pe 28 iunie 2010. Până la el, senatorul Carl Heiden a ocupat fotoliul timp de 56 ani și 319 zile, din 1912 până în 1969. Au fost și alții. Și aici merge vorba despre senatori SUA – figuri de 10 ori mai influente decât orice șef de stat african.

Franța. Louis Philippon a fost primarul Genuviei timp de 69 ani (din 1929 până în 1998), Philippe de La Moissonnière-Cauvin a fost primarul La Fontelaye Seine-Maritime timp de 63 ani, din 1945 până în 2008. Hubert d’Andigné, a fost primar timp de 59 ani în Champ-de-la-Pierre în Orne, din 1946 până în 2005. Roger Sénié în vârstă de 90 ani este și până în zilele noastre primarul La Bastide-de-Bousignac în Ariege, post pe care l-a ocupat din 1947, adică îl ocupă de 64 ani, și probabil că în 2014 va candida din nou. Același lucru se poate spune și despre Arthur Richier, în vârstă de 89 ani, primarul Faucon-du-Caire din Alpes-de-Haute-Provence, care ocupă postul din 1947 până în prezent.

Giulio Andreotti

Giulio Andreotti

Italia, Giulio Andreotti a fost ales în 1946, și deja de 65 ani conduce în politică. Când a rămas fără puteri să mai candideze, a fost ales „senator pe viață”; el a condus Senatul Italiei timp de 20 ani, din 17 februarie 1972 până pe 24 aprilie 1992, iar partidul său s-a aflat fără întrerupere la guvernare din 1946 până în 1992, adică 46 ani, până a fost măturat de o mulțime de procese de corupție. Să comparăm: Gaddafi se află la putere de 42 ani, și încă nicio dovadă de corupție nu a fost prezentată.

Marea Britanie. E culmea culmilor: Elizabeta II este regină a 16 țări independente din 1952 și e comandant suprem încă din 1942 (printre altele, singura funcție ocupată de Gaddafi este cea de comandant suprem, el neavând niciun alt post în statul Libian, n.t.). Întreținerea ei costă 43 milioane de dolari pe an. Cineva ar spune că Regina nu are putere? Toți știu că are. Poate că Gaddafi ar fi trebuit să declare Libia ca emirat, cum este Quatar care o bombardează acum? Țara ar fi devenit regat, și nu ar mai fi fost bombardată, nu-i așa? Și atunci nunta fiului lui Gaddafi, pe baze legale ar fi costat poporului libian aceleași 6 miliarde de euro, cât l-a costat pe poporul britanic nunta nepotului reginei? Printre altele, Marea Britanie are pentru ce cheltui banii. Costul anual al studiilor în universitățile de stat britanice a crescut de trei ori (de la 3900 la 10700 euro). Canada trebuie să plătească 50 milioane de dolari pe an pentru întreținerea familiei regale britanice, în timp ce în Canada, plata pentru studii în universități a crescut, de asemenea, de 3 ori.

În Africa, niciun președinte nu costă poporului său atâția bani. În afară de asta, ce se cere de la un politician și nu oferă liderul libian? O întrebare simplă: de ce până în ziua de azi libienii nu fugeau din țara lor, dar numai cum s-a început implimentarea democrației, Lampeduza a devenit ocupată de refugiați? De ce anume în țara groaznicului tiran Gaddafi se află cel mai mare număr de migranți? De ce cetățenii SUA, Franței, Marei Britanii se simt în Libia mai bine decât în Quatar? Cum rămâne cu drepelul monarhic? Se primește că Franța republicană se străduie să arunce Libia cu 43 ani în urmă, și să instaureze monarhie în locul republicii, desigur cu condiția ca regele să fie ascultător și să țină banii din petrol în băncile în care îi vor spune. Frumos, n-ai ce spune.

4. Ce înseamnă „Libia liberă”?

„Libia Liberă” e inventată de Franța. Mai exact, de filosoful Bernard-Henri Levy, care singur a declarat presei că anume el i-a convins pe libieni să sсape de Gaddafi. De la el am aflat că există așa o mișcare, în care sunt tocmai 35 membri (desigur, 30 din ei sunt anonimi). După asta el a declarat că „Gaddafi se sprijină pe mercenari negri”, dar nici nu s-a gândit să precizeze că sudul Libiei e populat de „negri”, nu degeaba mulți ambasadori libieni în diferite țări ale lumii sunt negri, și nu au nimic comun cu arabii.

Rasizmul orbește. Greșeala lui Monsieur Levy e condiționată de stereotipurile europenilor, care fac diferență dintre africanii negri și arabii africani. El speră la discordia pe criteriul culorii pielii, nu degeaba dl. Sarcozy a promis că războiul nu va dura mai mult de trei zile, pentru că, a spus el jurnaliștilor, „toată armata lui Gaddafi e formată din 300 negri slabi și prost pregătiți.”

În principiu, dacă luăm exemplul Rusiei, Bernard-Henri Levy dă greș întotdeauna. Așa cum s-a greșit în 1999, după atacul lui Șamil Basaev asupra Daghestanului. Atunci Levy recomanda Vestului să recunoască legitimitatea teroristului Mashadov în Cecenia. Aceeași greșeală prostească a făcut-o în august 2008, convingându-l personal pe Saakașvili să pornească un război sinucigaș împotriva Rusiei. Restul noi cunoaștem. Cel mai comic în totul este că Levy nu vrea să înțeleagă că politica este o știință, și ca și orice știință, trebuie studiată serios, altfel greșelile sunt inevitabile, mai ales atunci când transformi protestele pașnice în război.

Nu demult, la împlinirea a 40 ani de la războiul din Biafra, care a costat continentul african 2 000 000 vieți, postul de radio elvețian RSR a dat publicității documente din arhiva Crucii Roșii elvețiene. A fost prezentat un interviu de 40 ani, în care liderul Crucii Roșii a declarat în ce fel a fost folosit statutul neutru al organizației pentru transportarea armelor. Desigur, totul pentru a ajuta la câștigul Franței în acest război, chipurile pentru independența Biafrei. Adică, oamenii au fost ademeniți în capcană pentru că Paris și-a dorit propriul petrol, așa cum au englezii în Quatar. Cel mai mult m-a șocat faptul că acești 2 milioane de morți au fost aduși jertvă doar pentru a „salva fața” Parisului. Războiul ar fi putut fi încheiat în jumate de an, dar Franța, prin Crucea Roșie, dădea arme rebelilor, creând impresia succeselor lor (Gaddafi era la o săptămână de victorie, când forțele umaniștilor din NATO au intervenit în favoarea rebelilor, n.t.).

Același scenariu îl avem în Libia. Se considera că războiul va fi câștigat în 3 zile. Dar de mai bine de 3 luni nu avem niciun progres, în fiecare zi, războiul îi costă pe cetățenii Franței 1 000 000 Euro/zi (cifra a fost făcută publică de către ministrul apărării), NATO bombardează obiecte civile, școli și spitale, numindu-le „forțe militare aeriene ale lui Gaddafi”. Dar așa cum acest terorizm nu dă rezultate, încep să facă așa cum au făcut în timpul războiului din Biafra – provoacă un genocid, trimit mercenari, angajează Curtea Penală Internațională. Așa e Franța – ea va prefera să omoare toți libienii până la ultimul, dar nu va recunoaște, că a pierdut războiul.

Pentru învățații africii nu există întrebarea cine-i drept – Mișcarea sau Gaddafi – pentru că, cine ca cine, dar noi știm cât costă de fapt dreptul internațional, care acum e încălcat în modul cel mai grosolan de câteva țări Vestice. Aceștia sunt de fapt aceeași oameni, care stăteau la aceeași masă la conferința din Berlin din 1884, împărțind Africa și hotărând sorțile africanilor. Acum ei umilesc Uniunea Africană, calcă în picioare hotărârile ei, și pretind la rolul de conducători ai destinului africanilor. Atunci când liderii a trei țări Vestice (SUA, Franța, Marea Britanie) cumpără coloane din ziarele din toată lumea pentru a declara că Gaddafi e un lider prost al Libiei, eu cred că acesta este un scuipat în fața tuturor africanilor.

Da, strămoșii noștri au fost primitivi, ei nu înțelegeau ce se întâmplă, dar noi am învățat în aceleași școli ca și europenii, noi cunoaștem aceleași lucruri ca și ei, și noi trebuie să încetăm a mai sta în poza robului, inpusă nouă de către Vestici. Tăcerea noastră ne osândește la toate necazurile. Trebuie să ne luăm soarta în mâinile noastre, ca nici francezii nici englezii, nici americanii să nu mai îndrăznească să ne inpună dorința lor. Chiar și experiența proastă în acest sens va fi pentru noi pozitivă.

Din păcate, intervenția Vestului a distrus realizările revoluției Libiene, din păcate, toate succesele lui Gaddafi au fost distruse de intervenția Franței, care a transformat demonstrațiile pașnice într-o răscoală sângeroasă, în același fel în care ea, conducându-se de interesele sale meschine, a făcut și în Cote D’Ivore.

Încheiere

Încheind articolul, Pougala formulează amplu un program de formare a unui sistem de unitate africană, punând un accent deosebit pe rolul tinerilor. Toate acestea sunt interesante, dar nu au legătură cu Libia.

http://www.cameroonvoice.com/news/article-news-3802.html

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: