Despre ceai

UPDATE: În legătură cu comentariile 6 și 7, îmi iau cuvintele înapoi – ceaiul verde e aproape la fel de dăunător ca și cel negru. Recomand în continuare ceaiurile de plante, oricare ar fi ele numai nu din arbust de ceai.

Azi vreau să vorbim despre ceai. Despre el mulţi vorbesc, dar puţini ştiu cu ce se mănâncă. Ceaiul e o băutură tradiţională în Rusia şi spaţiul CSI (cu toate că la noi nu creşte arbustul de ceai). Scriu acest articol pentru că am întâlnit multă dezinformare, şi vreau să fac oleacă de lumină.

Aşadar, ceaiul, în principiu este de două feluri diferite – negru şi verde. Asta-i ca şi cu vinurile negre şi albe – de fapt e acelaşi ceai, care se deosebeşte doar prin modul de prelucrare. După cum vă puteţi da seama, ceaiul verde – este ceai viu, frunză vie neprelucrată de ceai, şi astfel – este cel mai bun fel de ceai, din punctul de vedere al sănătăţii, pe care îl puteţi întrebuinţa. Punct! Controverse la această temă printre specialişti nu există. Ceaiul verde e frunza verde aşa cum este ea, de aceea şi este verde – de la clorofilă – care după structură se aseamănă cu hemoglobina, de aceea toate plantele verzi consumate regenerează şi curăţă sângele. De aici puteţi să ghiciţi care ceai este cel mai de calitate – acela care prezintă frunză verde răsucită. Când nimereşte în apă fierbinte, se desface întro frunză întreagă, iar când vedeţi în ceai frunze întregi – voi vedeţi de fapt ceai de calitate superioară. Iată aşa.  Expertiză mai simplă nu poate fi. Cu cât ceaiul este mai mărunt, de la fărâmarea lui – cu atât calitatea este mai scăzută (asta mai mult are treabă cu chestiile de preţ decât de folos).

Ceaiul negru – este frunza verde prelucrată termic. În sensul direct al acestui cuvânt – putem spune că ”ceaiul negru” e ”ceai prăjit”. În prezenţa aerului, frunza verde, la încălzire se prăjeşte, cu alte cuvinte – se oxidează. Acest proces, în afacerea ceaiului este numit greşit ”Fermentare”,  greşit pentru că nimic în acest proces nu are nicio legătură cu procesul de fermentare, cum ar fi în cazul vinului sau berii, adica, procesul se petrece fără participarea vreunui ”ferment”, dimpotrivă – fermenţii sunt distruşi, se petrece oxidarea forţată şi distrugerea parţială a frunzelor verzi de ceai cu ajutorul temperaturii ridicate. Ca şi oricare materie vie, frunza verde, în procesul de încălzire forţată, începe să se oxideze, să ”ardă”, şi toate substanţele vii din frunze se denatureaza, adica devin moarte, deactivate, defosforilate, iar pe exterior, frunza verde devine neagră, adica, ca şi Jana d’Arc – se carbonizează. Această metaforă sadistă am folosit-o pentru ca voi să vă imaginaţi mai bine. Prin urmare, diferenţa este principală dacă bei ceai verde sau negru, e ca în povestea cu apă vie şi apă moartă, sau diferenţa între berea sau vinul fermentând şi berea sau vinul din sticle – sunt doua bauturi diferite – unul e viu, adevărat, altul e denaturat.

Nu degeaba, în lumea noastră pe dos, se vinde mai mult anume ceaiul negru. Cea mai mare companie americană care produce ceai – Lipton , care exportă şi în ţara noastră, produce doar unul (unul singur!) sort de ceai verde! Câte feluri de ceai verde erau în URSS? Majoritatea oamenilor credeau că ceaiul poate fi doar negru, şi nicicum altfel, iar cel verde, ca şi cum, este amestecat cu adaosuri chimice şi-i foarte dăunător pentru sănătate. Fără glume – chiar aşa credeau majoritatea oamenilor sovietici. Cine a răspândit această concepţie rămâne de ghicit, dar, după cum vedem, şi în SUA oamenii au fost obişnuiţi anume cu ceai negru – ”apă moartă” şi nu vie.

Dacă nu ştiaţi, vă spun o regulă de prelucrare a substanţelor vii sau moarte – substanţa vie nu trebuie denaturată, adica nu o încălziţi, sau cel puţin, încălziţi-o minim! Pregătirea ceaiului nu face excepţie de la această regulă. Proprietarii chinezi a unei reţele de ceaerii din New York ne spun că ceaiul verde trebuieşte turnat cu apă fierbinte, în niciun caz cu apă clocotită. De ce? Din cauza pomenită mai sus. Dacă turnaţi ceaiul verde cu apă clocotită – voi denaturaţi frunza verde, şi practic transformaţi ceaiul verde în ceai negru, chiar dacă în cană el nu va arăta negru. Proprietarii chinezi accentuează că ceaiul trebuieşte turnat cu apă de 40-60 grade, dar nu cu apă clocotită. Din acelaşi motiv nu trebuie de ţinut ceaiul verde mult timp să se concentreze – substanţele vii dizolvate se descompun repede, ca si sucul de portocale, dacă îl stoarceţi, şi îl lăsaţi mult timp, vitaminele se descompun. De băut ceaiul trebuie deja după doua minute după turnarea apei fierbinţi. Observaţi, că despre ”fierbere” în procesul de pregătire a ceaiului verde nici nu se pomeneşte, ceaiul verde nu se fierbe, ci se toarnă.

Se fierbe anume ceaiul negru. Ceaiul negru poate fi gătit cum vreţi – oricum e frunză moartă deja. Iar cu frunza moartă poţi face in genere orice – din punct de vedere biochimic nu-i nicio diferenţă – frunza e moartă deja înainte de întrebuinţare. De aceea, cu ceaiul negru se poate de făcut orice. Pregătirea ceaiului negru nu se deosebeşte de pregătirea oricărei ”fierturi” – ”decocţiuni” . Puteţi să turnaţi în el apă clocotită pentru o minută, pentru zece minute, măcar să steie şi o zi în ceainic, ori o săptămână; puteţi să-l uitaţi, să veniţi după concediu şi să beţi; puteţi să-l fierbeţi de două ori, de trei ori, până cât poate să deie o îngălbenire a apei; puteţi să-l fierbeţi asupra focului o oră întreagă, cum se face ”cefirul” – există diferenţe, dar nu-s principiale, ci doar în concentraţia şi nivelul de degradare a unor substanţe care şi aşa se aflau în stare moartă. Oricât nu aţi manipula cu ceaiul negru, nu veţi putea obţine ceai viu. Nu pot să spun că ceaiul negru e tare dăunător, în el rămâne totuşi ceva. Practica spune că şi în această formă, ca orice fiertură de ierburi, ceaiul negru are şi calităţi pozitive, dar un lucru e clar – aceste calităţi ale ceaiului mort nici nu pot fi comparate calitativ cu acele ale ceaiului verde, viu. Şi încă ceva – aici nu merge vorba nicidecum de concentraţie, cum greşit cred mulţi iubitori de ceai. Ceaiul verde, viu, e ca şi cuvintele vii de dragoste – nu pot fi comparate cu acele scrise. Iar ceaiul negru – e ceai semi-ars, şi cu cât e mai negru, cu atat e mai ars şi carbonizat.

După cum vedeţi – totul e simplu, atunci când totul e cinstit, şi se discută din punctul de vedere al biochimiei, şi nu al descântecelor magice. Am întâlnit iubitori de ceai care au adus întrebuinţarea ceaiului la starea de cult. Ei fierb ceaiul doar în ceainice speciale, îl fierb folosind cronometrul, să zicem, fix cinci minute, ş.a.m.d., iar ceaiul verde ei nu-l socot de ceai, iar întebuinţarea ceaiului negru o învăluie cu mistică rituală. Asemenea lucruri au loc doar atunci când nu este o înţelegere elementară a proceselor ce se petrec.

Iată că am arătat numai ce, că din punctul de vedere al biochimiei şi botanicii totul este elementar (simplu). Sper că v-aţi format deja nişte concluzii asupra a ceea ce s-a scris. Rămâne doar de clarificat cine a impus societăţii întrebuinţarea ceaiului negru, şi cu ce scop? Înainte de războiul din Crimeea, când englejii deja înrobiseră China şi India, în Rusia oamenii nu ştiau nimic despre ceai, nici nu auziseră măcar. Imediat după asta, fiecare ştia deja că ceaiul englezesc chipurile e cel mai bun din lume. Fără niciun fel de biochimie – pur şi simplu, ”ceaiul englezesc e cel mai bun”. Domnilor, noţiunea de ”ceai englezesc” e un oximoron – în Anglia ceai nu creşte.

Anunțuri

7 Comments

  1. polinacelac
    Posted 27 Martie, 2009 at 2:10 pm | Permalink | Răspunde

    Daca lasi ceaiul verde peste noapte el se inacreste, ceaiul negru se face si mai amar, concluzia a fost deja scrisa de Sergiu. De ce ai uitat de ceaiurile pe baza de fructe uscate, musetel, macies si multe multe altele, astea se cunosteau si inaintea tutot razboaielor de pe taramul nostru.

  2. Posted 27 Martie, 2009 at 6:06 pm | Permalink | Răspunde

    stii ca nu aveam idee ??? si chiar daca beau foarte mult ceai nu m-am interesat niciodata …foarte interesant !

    • Badan Sergiu
      Posted 28 Martie, 2009 at 6:09 pm | Permalink | Răspunde

      Si eu beau ceai. De aceea si am scris articolul.

  3. petecariu iuliana
    Posted 20 Decembrie, 2009 at 10:40 am | Permalink | Răspunde

    trebue sa-i convingem pe connationalii nostri sa consume cat mai mult ciai verde
    in ultimul timp la noi infartul sa intetit………….

    • Badan Sergiu
      Posted 22 Decembrie, 2009 at 7:29 am | Permalink | Răspunde

      Drept.
      Cu toate ca in Romania, din cate tin minte, ceai bun nu prea gaseam – nu este o cultura inradacinata a ceaiului, cum este in fostul spatiu sovietic (Romania nu fusese cucerita de Anglia atunci cand Anglia detinea coloniile indiene).
      In schimb, sunt o multime de plante care cresc in Romania, si din care s-ar primi un ceai mult mai bun decat toate ceaiurile verzi la un loc.

  4. Dan Teodorescu
    Posted 8 Ianuarie, 2010 at 10:08 am | Permalink | Răspunde

    Am urmatoarele remarci
    -ceaiul verde este tratat termic, cu abur (var japoneza) sau coapte (var chinezeasca) Acest proces distruge enzimele ce ar produce oxidarea
    -ceaiul negru este la fel tratat ca ceaiul verde, dar incalzirea este facuta dupa ce oxidarea are loc pentru o perioada de timp.
    -ceaiul oolong este intermediar intre cel verde si cel negru

    – frunzele nu se inegresc de la carbonizare ci datorita oxidarii taninurilor din ele, la fel cum marul taiat devine maron in timp. De altfel ceiaul verde nu este verde deschis ci mai inchis.

    – ceaiul negru nu este varianta malefica a ceaiului verde, ambele au efecte benefice pentru organism, dar cel verde prezinta unii compusi in plus fata de cel negru.

    Pot scrie aici foarte mult, dar in principiu sunt multe erori in ceea ce ati scris si ar fi bine sa revizuiti, oamenii vor crede o parere personala destul de eronata, in caz contrar.

    • Badan Sergiu
      Posted 10 Ianuarie, 2010 at 12:03 pm | Permalink | Răspunde

      Dacă ceea ce ai spus e adevărat, și nu am motive să mă îndoiesc de asta, atunci îmi iau cuvintele înapoi – ceaiul verde este la fel de dăunător ca și ceaiul negru.
      Oxidarea asta și este ardere în chimie. Mărul devine maroniu din cauză că conține fier, care ruginește, iar rugina tot este proces de oxidare.
      Odată cu enzimele care se oxidează, în procesul de încălzire se mai distrug și restul enzimelor, și în cel mai bun caz, ceaiul rămâne inofensiv pentru organizm.
      Straniu că buruienile culese pe câmpuri nu au nevoie de prelucrare termic, iar la calități depășesc cu mult orice ceai care-i în producție industrială.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: