Daily Archives: 27 martie, 2009

Despre ceai

UPDATE: În legătură cu comentariile 6 și 7, îmi iau cuvintele înapoi – ceaiul verde e aproape la fel de dăunător ca și cel negru. Recomand în continuare ceaiurile de plante, oricare ar fi ele numai nu din arbust de ceai.

Azi vreau să vorbim despre ceai. Despre el mulţi vorbesc, dar puţini ştiu cu ce se mănâncă. Ceaiul e o băutură tradiţională în Rusia şi spaţiul CSI (cu toate că la noi nu creşte arbustul de ceai). Scriu acest articol pentru că am întâlnit multă dezinformare, şi vreau să fac oleacă de lumină.

Aşadar, ceaiul, în principiu este de două feluri diferite – negru şi verde. Asta-i ca şi cu vinurile negre şi albe – de fapt e acelaşi ceai, care se deosebeşte doar prin modul de prelucrare. După cum vă puteţi da seama, ceaiul verde – este ceai viu, frunză vie neprelucrată de ceai, şi astfel – este cel mai bun fel de ceai, din punctul de vedere al sănătăţii, pe care îl puteţi întrebuinţa. Punct! Controverse la această temă printre specialişti nu există. Ceaiul verde e frunza verde aşa cum este ea, de aceea şi este verde – de la clorofilă – care după structură se aseamănă cu hemoglobina, de aceea toate plantele verzi consumate regenerează şi curăţă sângele. De aici puteţi să ghiciţi care ceai este cel mai de calitate – acela care prezintă frunză verde răsucită. Când nimereşte în apă fierbinte, se desface întro frunză întreagă, iar când vedeţi în ceai frunze întregi – voi vedeţi de fapt ceai de calitate superioară. Iată aşa.  Expertiză mai simplă nu poate fi. Cu cât ceaiul este mai mărunt, de la fărâmarea lui – cu atât calitatea este mai scăzută (asta mai mult are treabă cu chestiile de preţ decât de folos).

Ceaiul negru – este frunza verde prelucrată termic. În sensul direct al acestui cuvânt – putem spune că ”ceaiul negru” e ”ceai prăjit”. În prezenţa aerului, frunza verde, la încălzire se prăjeşte, cu alte cuvinte – se Citește în continuare

%d blogeri au apreciat asta: