Moldova Suverana despre Grigore Vieru

Stiu ca poate nu-i frumos ceea ce fac acum.

Citeam pe http://www.timpul.md ca Asasinii lui Grigore Vieru ar fi iurie rosca si mihai contiu (cu litere mici mici). Am hotarat sa verific daca o fi asa.

Pe http://www.moldova-suverana.md, ultimele articole despre Marele Poet sunt foarte frumoase, ceea ce ma bucura. Dar in arhiva ziarului…  In fine, am  hotarat sa copii pentru orice eventualitate articolele, ca sa nu dispara cumva, asa cum au disparut toate articolele despre Grigore Vieru (publicate in timpul vietii lui) pe site-ul ziarului flux (cu litere mici).

Public in continuare articolele (am reusit sa copii mai putin de jumatate, pentru a avea o lista completa, cautati in google: „Grigore Vieru site: http://www.moldova-suverana.md”). Va previn ca lista e mare, nu cred ca va avea cineva rabdarea sa le citeasca. Le pun mai mult cu scop de arhiva, si ca sa inteleaga lumea ce fel de fapturi sunt publicistii de la moldova suverana, in rand cu cei carora moldova suverana le lustruieste papucii. Nu va lasati amagiti de lacrimi si declaratii false, uitati-va la fapte. Deci:

grigore vieru site:www.moldova-suverana.md

Scrisoare deschisa catre poetul Grigore Vieru

Stimate domnule Grigore Vieru,

Am citit cu atentie ultima dumneavoastra lucrare „Corbul” aparuta in „Literatura si Arta” din 10 mai 2007, material in care, fara nici un motiv indicat, il ofensati in mod public pe reporterul nostru Mihai Contiu, spunindu-i corb, naluca, lepadatura, vagabond politic, haimana, iar publicatia „Moldova Suverana” fiind numita Kurgan siberian care secreteaza substanta toxica, venin. Vom intenta doua cauze judiciare (unul din partea reporterului si alta din partea publicatiei), prin care va vom invita sa aduceti argumentele de rigoare pe baza carora ati facut aceste grave insulte. Vom cere, bineinteles din partea dvs., despagubirile respective pentru lezarea personalitatii si discreditare publica. Am mai spus-o si o repetam si de data aceasta: prin articolele noastre la adresa lui N. Dabija noi nu urmarim alt scop decit sa ne aparam. Primul care l-a ofensat in cel mai obraznic mod pe reporterul nostru a fost N. Dabija, care in ziarul sau din 11 ianuarie 2007 a scris urmatoarele: „De dincolo de Prut, dupa 1991, a ajuns in Basarabia felurita lume. Oameni eceptionali. Dar si destula pleava”. Printre cei nominalizati ca facind parte din aceasta pleava sint citati: Liviu Drugus, Lorena Bogza, Victor Nichitus si Mihai Contiu. Acesta din urma a fost insultat de redactorul-sef al „Literaturii si Arta” doar pentru faptul ca a publicat in „Moldova Suverana” un interviu imaginar cu Traian Basescu, presedintele Romaniei, folosind un stil pamfletar. Aici N. Dabija a facut-o pe vigilentul de odinioara al fostei cenzuri sovietice, pronuntind tot acolo verdictul, precum ca Mihai Contiu nu are nici un drept sa ia interviu unui sef de stat, anume pe acest motiv fiind injurat cu notiunea pleava de peste Prut. Deci, cum putea reporterul sa nu raspunda la aceasta ofensa neintemeiata? Dupa aceea, in loc sa-si recunoasca greseala precum ca a sarit peste cal, N. Dabija, prin intermediul „Literaturii si Arta”, i-a organizat pe toti prietenii sai si autorii redactiei sa atace in citeva numere de „LA” pe M. Contiu cu cele mai urite injurii si blesteme, inclusiv amenintarea cu moartea, precum si cotidianul „Moldova Suverana”. In aceasta artilerie grea v-ati lasat si Dumneavoastra manipulat, din pacate.

In postscriptumul articolului citat il rugati pe N. Dabija (citam): „sa republice unele materiale aparute in presa romana pe marginea gretoaselor clevetiri gazduite, mai exact comandate, de „Moldova Suverana”. Doresc sa demonstrez inca o data, scrieti tot acolo in continuare, ca stradaniile de discreditare publica a mea au avut si au un efect opus in lumea crestina, lucru pe care il ilustreaza cu prisosinta raspunsurile la ancheta saptaminalului „Flacara lui Adrian Paunescu”. Am citit, domnule Vieru, pagina reprodusa din „Flacara lui Adrian Paunescu” cu cele 15 raspunsuri la intrebarea: „Credeti ca am facut destul pentru Grigore Vieru?”, dar n-am gasit nicio fraza „pe marginea gretoaselor clevetiri”, cum va exprimati dvs., gazduite, chipurile, de „Moldova Suverana”. Printre cei 15 respondenti, publicati in revista bucuresteana, trei sint din Republica Moldova, dar nici acestia nu sufla nici un cuvint despre „MS”. Din simplul motiv ca nu exista in cotidianul nostru asemenea clevetiri. Noi am condamnat fatarnicia lui N. Dabija, am demascat si vom demasca minciunile cu care incearca sa se justifice N. D., atunci cind i se spune adevarul in fata, dar nu ne ocupam de clevetiri.

Acestea fiind spuse, va intrebam, domnule Grigore Vieru: de ce induceti cititorul in eroare scriind in post scriptumul mentionat mai sus cum ca raspunsurile la ancheta saptaminatului „Flacara lui Adrian Paunescu” vizeaza cotidianul nostru?

Primita de la un cititor care a scris in numele nostru

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1179323569&archive=1179404156&start_from=&ucat=7&

NOMENCLATURISTII (P.C.U.S.) DIN R.S.S. MOLDOVENEASCA, R. MOLDOVA SI, MAI NOU, ROMANIA

MARTOR OCULAR

Au pus catuse jurnalismului onest si liber!

Fiind obisnuit sa practic un tip de jurnalistica libera si dezinhibata, asa cum se intilneste in Romania si in toata lumea civilizata, atunci cind sunt atacat in presa de cineva care uziteaza de un limbaj nedemn de statutul pe care si-l pretinde, in cazul de fata fiind vorba de Nicolae Dabija, recurg involuntar la un stil si limbaj pamfletar specific ziarelor „Academia Catavencu” sau „Aspirina Saracului” din Romania. Regret acest lucru in cazul in care, pe alocuri, anumite terminologii la care recurg socheaza sau supara pe mai pudicii si credinciosii mei cititori. Dar, pe de alta parte, ii rog pe credinciosii mei cititori sa consulte ultimele doua numere ale saptaminalului „Literarura si Arta”, asta pentru a vedea la ce limbaj suburban, injurios, plin de rautate si ura recurg personalitati respectabile din Moldova – profesori, scriitori si academicieni. In numarul de ieri al acestui saptamanal, Nicolae Dabija a convocat o sedinta a celulei de partid pe care o conduce pentru a cere excluderea subsemnatului din Romania si R. Moldova. Mesajele de solidaritate cu „marele erou al neamului” Nicolae Dabija, blestemele care mi se aduc, scuipaturile, invocarea unor vini imaginare si condamnarea mea fara drept de apel aduc aminte celor mai varstnici de adunarile revolutionare de partid de pe vremea lui Stalin. Este greu de admis ca o fiinta omeneasca, civilizata si scolita, poate sa cuprinda atita rautate si ura!

Nicolae Dabija isi minte cu cinism cititorii si sustinatorii, facindu-i sa creada ca eu si „Moldova Suverana” l-am atacat. Nicolae Dabija, stimati cititori, m-a atacat pe mine si „Moldova Suverana”, noi nu facem nimic altceva decit sa ne aparam de atacurile lui. Consultati, va rog, colectiile „L.A.” si „M.S.” pentru a va convinge ca Dabija MINTE! Nici prin vis nu mi-ar fi trecut sa-l atac pe Dabija, mai ales ca, anterior atacului si polemicii declansate de el, mi-a apreciat personal scrisul din „M.S.”

Nicolae Dabija, daca ar fi un ziaris si cetatean cinstit, daca si-ar respecta cetatenii si opinia publica, ar raspunde punctual la intrebarile pe care i le-am pus, chestionari legate de averea sa personala si provenienta acesteia, privatizarea exclusiva a „L.A” si a sediului acesteia, recunoasterea oficiala a functiilor de partid si comsomol pe care le-a detinut pina in 1989, felul in care le-a obtinut, cum a denigrat statul roman in autobiografiile sale, sa ne indice macar un articol antisovietic pe care l-ar fi publicat in 1988, sa recunoasca motivul real pentru care a fost exclus din Universitate etc. DE CE NU RASPUNZI CINSTIT, DOMNULE DABIJA?

Exista, aici, in Chisinau, citiva ziaristi care cred ca stapinesc adevarul absolut, doar ei au dreptul sa scrie, sa dea note si sa scoata ziare. Dabija este unul dintre acestia care, din pacate, nu este printre cei buni. „O sa stati de vorba cu noi!”, mi-a strigat, isteric si amenintator, alaltaseara Mihai Moraras, un scriitoras mediocru. Care noi? Nicolae Dabija, o stiu bine, are in juru-i destui exaltati capabili de orice, dar de asta nu ma voi ocupa eu, ci organele abilitate. Daca sunt un ziarist improvizat, ma-ntreb, de ce Dabija, in numarul de ieri al „L.A.”, si-a convocat in apararea sa 30 de semnaturi care ma ataca in cel mai execrabil stil stalinist? Printre acestia, stimati cititori, figureaza 5 academicieni, un general, doi profesori doctori conferentiari, regizori, actori, profesori, medici, un agent de paza (sic!), un muncitor etc. Cam multe banuieli, nu? Daca nu-i paranoia sau megalomanie – atunci cum poate fi calificata aceasta campanie de glorificare a lui Dabija si de demonizare a mea? Acad. Anatol Codru, pe care l-am stimat si continui sa-l stimez, atinge paroxismul. Acesta, nici mai mult nici mai putin, ma blesteama!!! „Nu te-as mai vedea in vecii vecilor! N-as mai auzi ca existi nicaieri, nefiind ca ai fi – vai si amarul parintilor care te-au zamislit! Academicianul blesteama un roman care, impreuna cu parintii si familia sa, cotizeaza la pensia pe care si-o ridica din Romania, pensie de a carei valoare imi marturisea ca multumeste statului roman! Vai de amarul meu!

Nu numai jurnalismului onest si liber acestia pun catuse, ci si florilor! Domnii acestia, daca s-ar unii cu Romania asa cum doresc, din grea pricepere, falsa pudoare si autoritarism stalinist ar dori interzicerea a citeva sute de publicatii care apar in Romania, asta pentru ca, in bezna fudula si absolutista a existentei lor, cred ca nu trebuie sa ai voie sa critici si sa te exprimi liber. Toti acestia ar trebui sa fie vesnic recunoscatori U.R.S.S. pentru ca i-a facut ceea ce sunt astazi. Le-a tiparit sute si sute de carti in limba moldoveneasca pentru care le-a platit onorarii uriase, le-a acordat cele mai inalte distinctii si onoruri, le-a dat case si i-a plimbat gratis prin lume si… cite si mai cite! Europa, domnii mei, va cere sa va consolidati un stat, acelasi sfat vi l-a oferit si o fosta ambasadoare a U.S.A., iar dv., sub pretextul luptei anticomuniste, luptati impotriva Europei si a statalitatii Moldovei. Luptati impotriva propriului popor care a votat democratic si liber. Din confortul palatelor dv. criticati fara sa admiteti sa fiti criticati, dar nu catadicsiti sa mergeti in mijlocul poporului pe care nu mai reusiti sa-l prostiti nici macar la alegeri. De ce nu mergeti prin scolile din sate, la cele din Transnistria. Cite carti a daruit Grigore Vieru, daca a daruit, la vreo scoala? De ce nu editeaza Grigore Vieru pe cont propriu macar un dictionar pentru copii si sa-l daruiasca in scoli, pentru ca uriasa avere a familiei sale i-ar permite acest lucru? Sau, poate, familia sa nu-i agreaza proromanismul, sau este atit de zgircita incit il trimite in Romania sa-si gaseasca sponsori doar pentru cartile sale, in nici un caz pentru niste „dictionarase inutile”! N-as vrea ca, in urma raspunsului meu la atacurile turbate la care sunt supus de artileria grea a lui Dabija, sa asist la vreo inscenare de imbolnaviri subite care ar fi fost provocate, chipurile, de nu mai stiu ce atentate la „marile valori ale neamului”etc. Cunoscindu-i, banuiesc ca atacurile concrete le voi suporta eu. Chiar acum, in clipa in care scriam aceste rinduri, mi-au parvenit niste documente extrem de interesante care-s destinate lui Ion Berlinski, ceva cu nu stiu ce trafic de icoane peste Prut, un dosar penal stopat de fostul presedinte Mircea Snegur… O-ho! Da-i tare interesant!…

Grigore Vieru sare iarasi peste gardul esteticii

Grigor Vieru este un poet foarte popular in tara sa, iar pentru aceasta popularitate a luptat o viata intrega. A primit toate onorurile de la autoritatile fostei U.R.S.S. pentru serviciile aduse Marii Patrii Sovietice, fapt pentru care ar trebui s-o invoce cu recunostinta. Nu-i place deloc, insa, sa i se aminteasca acest lucru. Naiv, fara rautate, poetul Anatol Ciocanu, intr-un interviu acordat in urma cu mai multi ani unei reviste, care a aparut in nu mai stiu ce tara latino-americana, a afirmat ca: „da, Grigore Vieru a avut parte de toate onorurile din partea autoritatilor fostei U.R.S.S.” (citat aproximativ din memorie). Ei, bine, de atunci Grigore Vieru nici nu mai vrea sa auda de Anatol Ciocanu. Unui poet nu-i sta bine cind este animat de ura si rautate, devine oripilant cind se coboara in noroiul vulgar al unor scopuri fara scopuri nobile. Grigore Vieru, ca si Nicolae Dabija, nu este preocupat de disputa pe idei, ci de polemica autoadulatorie sau de cea din care poate sa-si extraga autovictimizari inventate. Daca ar fi atit de sensibil si de traitor in universuri poetice abisale, nu s-ar cobori la dispute nedemne de statutul pe care si-l revendica. Nu reuseste sa se ridice deasupra lucrurilor marunte, meschine, ci se amesteca printre ele si se demonetizeaza ca om. Sigur, pina la o limita umana il respect pe Grigore Vieru. Dar mai sunt si alte dimensiuni ale umanitatii. Bunul simt elementar ma obliga sa fiu circumspect atunci cind citesc ce scrie Vieru despre Dabija – „Lacrima lui Nicolae Dabija este plina de cristale – atita lume buna priveste cu dragoste si pretuire in ea.” Doamne, atunci cu ce sa fi fost plina lacrima lui Blaga, Bacovia, Nichita Stanescu sau Virgil Mazilescu? N-a mai ramas nimic, tot prea-plinul omenesc s-a cuibarit in lacrima lui Dabija? Grigore Vieru nu-si traieste existenta-i poetica in universuri mirifice precum Nichita Stanescu, de exemplu, el si-o abrutizeaza prin trairi omenesti meschine. Urmariti-i publicistica pentru a vedea cum stie sa injure! Publicistica sa nu-i de natura sa-l sacralizeze asa cum si-o doreste. Nimeni nu-i sfint, cu atit mai mult Grigore Vieru. Doar lingaii din Romania, cei care-i ridicau osanale lui Ceausescu, foloseau apelativele pe care i le inchina Grigore Vieru lui Dabija! Un cult al personalitatii dus pina dincolo de absurd, si de care nu se rusineaza nici laudatorul si nici cel laudat. Grigore Vieru a pasit cu umilinta pragul celor trei presedinti ai R. Moldova, iar presedintelui actual, Vladimir Voronin, nu are motive sa nu-i fie recunoscator, iar poetul stie acest lucru la fel de bine cum stim si noi. In atacul sau de ieri, fara sa vrea, printre altele isi demasca motivele pentru care, dumnealui, Dabija si altii, ma blameaza fara nici un drept – nimeni „nu are o mai mare grija de onoare si banutii ei (ai Romaniei, n.a.)”. Asa este, chiar am grija de banii tarii mele, iar acest lucru ii deranjeaza pe multi care s-au imbogatit din „banutii” romanesti, dar de care vor sa profite in continuare. „M.S.”, maestre, daca nu ma insel, nu v-a atacat niciodata, ci chiar v-a elogiat, cu atit mai putin eu. Maestre, nu se cade, mai ales ca am avut onoare sa bem la aceeasi masa nu doar un singur pahar de vin sau coniac, si nici nu cred ca am dat dovada de lipsa de respect! Nu va lasati manipulat de Dabija!

Afirma maestrul Vieru ca daca eu as reprezenta Romania, s-ar teme sa se uneasca (,) cu ea. Ei, bine, chiar reprezint Romania – sunt liber, respect legile, ma bucur de toate drepturile constitutionale si imi sunt suficiente, nu sunt captivul unor dogme ideologice totalitariste si imi iubesc cu ardoare semenii.

Mihai CONTIU

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1171550322&archive=1171893309&start_from=&ucat=7&

TELEGRAMA adresata d-lui Grigore Vieru, poet din R. Moldova
Am citit cutremurat mesajul neindurator si crunt pe care l-ati orinduit cum numai dv., ilustre poet moldovean, aveti puterea absolut fantastica de a o face. Apreciez geniala si pioasa introducere cind va referiti la mine – „Iata ca am ajuns si la vagabond.” Bine ati venit si promit sa va primesc asa cum se cuvine unui poet etnic moldovean! M. CONTIU, etnic roman

http://www.moldova-suverana.md/index.php?start_from=&ucat=7&subaction=showcomments&id=1217504144&archive=1217851036&

Literatura romana de dincolo de aspiratiile scriitorilor moldoveni

Scriitorii moldoveni – diaspora propriei lor diaspore

Moto: „Daca scrii pentru cei din jurul tau si pentru cei din timpul tau,

scrii degeaba. Crede-ma ca nu stim niciodata cu adevarat ce

putem deveni. Pentru mine, tu esti deja ceea ce nu poti deveni.”

(Constantin Noica, „Jurnal”, pag. 264)

Pentru a nu crea confuzii nedorite, specific faptul ca ii am in vedere pe acei scriitori moldoveni care se „joaca de-a clasicizarea” cit inca sunt in viata, nicidecum pe patriarhi ne-himerici ca Aureliu Busuioc sau Serafim Saka, ori extrem de doctii tineri scriitori, „semn-isti” sau „contrafort-isti”. Tinctura de iod pe o rana imaginara, astfel le-as clasifica pe autoproclamatele „genii literare” din Moldova. Sunt ferm convins ca regreta alfabetul chirilic, limba rusa si fastul geografic nemarginit pe care li-l oferea distributia cartilor lor pe tot cuprinsul fostei U.R.S.S. Ca un moldovean sa faca parte din galeria grea a scriitorilor romani, trebuie sa ofere ceva pe masura, iar, de exemplu, Nicolae Dabija sau Grigore Vieru nu ofera nimic altceva decit sarcini auto-adulatorii in presa moldoveneasca si culegeri de concesii din partea unor critici romani. Constantin Tanase a spus o data adevarul despre Nicolae Dabija intr-o scrisoare deschisa adresata lui Grigore Vieru, intitulata „Opriti-l pe Dabija!”, dar „a revenit la ordin” dupa ce a primit „Steaua Romaniei” si mai apoi s-a inregimentat in FDRM. Moravuri si cointeresari strict moldovenesti de sorginte unionista! Pe data de 10.V.2005 am citit infricosat, agresat estetic fiind, nu neaparat la modul in vulgo, „Literatura si Arta”, ziar care se vrea a fi al unei anumite elite scriitoricesti din R. Moldova, si, instinctiv, m-am intrebat ce cauta un Vieru sau Dabija in literatura romana, felul in care se autoinvita fiind mai mult decit lamentabil, pentru ca, indiferent de dorinta lor telurica, oricum vor ramine la „marginalii”, la fel cum li s-ar fi intimplat daca ar fi ramas aceiasi „scriitori moldoveni ai marii literaturi sovietice”. Grigore Vieru, „marele poet national”, nu?, deci, obligatoriu, conform statutului moral pe care si-l reclama, „pierdut in visare si desprins de patimile vulgare”, afirma ca Mihai Contiu, un roman, deci frate de-al lui, cu care nu a baut doar un singur pahar de vin sau coniac, este o lepadatura, haimana, vagabond politic, nenorocita unealta politica etc. „Ne-pragmatismul” lui Grigore Vieru l-am reevaluat dupa numarul milioanelor pe care acesta vrea sa le obtina de la Contiu si „Moldova Suverana” prin instantele de judecata, dar invocarea semnificativa, asta in articolul pe care si l-a intitulat „Corbul”, a doar numelor lui Labis, Sadoveanu si Adrian Paunescu este mai mult decit autodefinitorie – si-a gasit si-si doreste similitudini biografice, dar numai Paunescu il poate legitima in fata unui cititor naiv si desprins total de rigorile morale care, uneori, inlantuie opera cu autorul ei; Paunescu, totusi, nu-l huleste pe Ceausescu, pe cind Grigore Vieru se straduie cu disperare sa-si nege privilegiile sovietice de care s-a bucurat. Chestiunea este alta, iar asta tine de autoadulatie, instinct de care nu este strain nici poetul roman Adrian Paunescu. In pagina a patra a saptaminalului lui Nicolae Dabija de la data amintita mai sus, este publicata o frisonanta ancheta intitulata „Credeti ca am facut destul pentru Grigore Vieru?” Va dati seama, pentru Grigore Vieru nu s-au facut destule lucruri? Dar pentru Igor Cretu, cel invocat de Pavel Paduraru in ziarul „Timpul” de vineri, 12.X.2007, care, oricum, tinind seama de circumstante si riscuri, a facut mai multe, valoric in plan moral, decit Vieru ? Dintre toti cei chestionati in pagina amintita, scriitorul Mircea Micu, fara sa-si dea seama de realitatile moldovenesti, dar si de suspiciunile care planeaza aici atunci cind fiecare se fereste sa vorbeasca de propria-i avere, mai ales atunci cind o fac pe saracii pentru a mai fi „miruiti” cu ceva arginti, afirma, textual, ca: „In general, eu zic ca s-a facut mult pentru Grigore Vieru. (…) Stiu ca aici, in Romania, si Adrian Paunescu, care este un prieten autentic al lui Grigore Vieru, a facut tot ceea ce a putut si in ceea ce priveste bunastarea si linistea lui materiala si sanatatea.” Deschid o paranteza relativ moralizatoare, dar suficient de graitoare in raportul scriitor-opera, om al Cetatii si constiinta, in cazul de fata fiind vorba tot de „eternul” Grigore Vieru, iar pilda mi-a fost sugerata de o amintire personala despre unul din prea multele si generoasele gesturi umanitare ale lui Nichita Stanescu in raport cu semenii. Grigore Vieru deplinge „soarta limbii romane din Basarabia lui imaginara”, precum si conditiile precare in care traiesc unii moldoveni, cei de la tara, sa zicem, dar, sa nu uitam, acest poet moldovean a reusit sa-si conserve statutul de vesnic invitat undeva, nu de gazda a unei ceremonii. N-a fost si nu este omul care sa fi avut grija zilei de miine. Fiul sau, Calin (Dumnezeu sa-i dea sanatate si succese!), este un prosper om de afaceri, iar in locatiile publice care-i apartin, cel putin asa am constat-o personal de acum vreo zece ani, „limba romana a tatalui” este tot de croiala pro-ruseasca, ceea ce nu-i rau daca ne gindim la Calin, ci doar „sifonant” pentru zelosul unionist Grigore Vieru. Grigore Vieru, caruia nu am de gind sa-i numar banii niciodata, ar fi putut, „zguduit” de relatarile mediatice despre soarta unor batuti de soarta, sa-si ia o „pauza de creatie”, sa ofere macar o mie de lei unei familii nevoiase din satul Cucuieti, sa ceara ca in schimbul acestor bani sa fie gazduit de acesti oameni macar doua nopti, asta ca sa se si inspire (nu uitati ca am plecat de la un caz de-al lui Nichita Stanescu, pe care oricum nu pot sa-l descriu acum!), avind astfel suficient timp sa le vorbeasca acestor oameni si satului despre „oastea lui care este limba romana”.

Mihai CONTIU

Va urma

http://www.moldova-suverana.md/index.php?start_from=&ucat=7&subaction=showcomments&id=1192628095&archive=1192714519&

Banu-i ochiul dracului, al lui Grigore Vieru si Nicolae Ciobanu Dabija!

C.E.D.O. SA NE JUDECE PE TOTI!

Mihai CONTIU

Grigore Vieru si Nicolae Dabija au depasit absolut toate limitele admisibile ale bunului simt. Impertinenta, minciunile, mitomania si manipularile opiniei publice la care recurg amintesc de practicile satrapice ale regimului stalinist.

Grigore Vieru si Nicolae Dabija ne cheama in judecata spre a le plati lezarea, de catre noi (zic ei!), a ceea ce cred ca au, adica onoare si demnitate – sase (6) milioane de lei moldovenesti. Nerusinarea, minciuna si dezinformarea ating apogeul cind in chiar chemarea in judecata se afirma ca „la 22 februarie, a treia zi dupa aparitia acestui articol mirsav (art. din „MS” din 20.02.a.c.) Grigore Vieru a suferit un grav infarct, fiind internat la Spitalul Directiei a 4-a…” ( Redactia cotidianului „M.S” da aprecierea cuvenita si multumeste special celor doi „crestini” de cadoul cu care ne „blagosloveste” in Saptamina Mare”!). Grigore Vieru, stimati cititori, se afla in perioada posttraumatica a unui grav infarct suferit cu multe luni inainte, stare care nu-i permitea, lui si asa-zisilor prieteni, sa fie provocat sa iasa in viata publica, infarctul ulterior pe care-l invoca fiind consecinta nerespectarii de catre Vieru a regimului impus de catre medici, iar aceasta afirmatie, care-i apartine lui Dabija, il obliga pe acesta din urma la grave raspunderi penale viitoare, nu doar civile. In virtutea adevarului, conducerea Spitalului Directiei a 4-a va trebui sa prezinte instantelor de judecata istoricul bolii lui Grigore Vieru, cel real, caruia ii vom cere contraexpertiza. Aspectul acestei chestiuni este extrem de grav, avind motive sa credem ca Dabija si Vieru si-au facut o „marca inregistrata” din afectiunile clinice ale lui Vieru, acestia dorind sa manipuleze cu violenta opinia publica impotriva noastra, iar in acest sens au mai creat un precedent atunci cind au acuzat ziarul FLUX.

Iubite cititor, faptul ca o poezie de-a lui Vieru este buna si te-a impresionat nu are nici o legatura cu moralitatea autorului, pentru ca el este din carne si oase ca si tine, din acelasi aluat cotidian, dar, in plus, el isi adauga minciuni si interese personale de natura conjuncturala. Nu este un sfint, ci este un simplu poet pe care altii, din dorinta de parvenire, ii ridica osanale de-a dreptul penibile, asta ca sa se ridice ei. Ii ridica statuie, dar il ucid constient pentru a i-o darima si a se posta in locul lui. O caraghioasa de poetesa anonima si batriioara, apartamentizata si statizata in prima jumatate a secolului trecut, aflata in interes de serviciu la „LA”, scrie ca Vieru este un inegalabil poet. Adica toti tinerii nostri poeti trebuie sa se lase de scris, pentru ca, nu?, daca nu-i egalezi valoric cele citeva poezii, ce rost mai are? Grandomanie in toata regula! Grigore Vieru este bolnav din alte pricini, neraminindu-ne sa credem decit ca iesirile sale la rampa publicisticii sunt manipulate sau poate il revigoreaza. Grigore Vieru si Nicolae Dabija vor doar sa dea sentinte fara drept de aparare. Ei vor sa fie lasati sa spuna absolut orice de parca ar fi autoritatile morale supreme din aceasta tara, desi biografia lor confirma contrariul. Va promitem, stimati cititori, ca veti avea parte de o premiera juridica interesanta – daca autoritatile judiciare nationale nu vor putea face abstractie de falsele si penibilele mituri Vieru si Dabija, C.E.D.O. le va deschide ochii acestora spre un alt criteriu de apreciere juridica a metodelor lor de strangulare a presei care spune adevarul in mod democratic, nu cenzurat cum sunt ei obisnuiti.

Procesul civil intentat noua de catre acesti doi privilegiati ai tuturor regimurilor politice, stimati cititori, are conotatii strict financiare, caracteristice amindorura. Vor cite trei milioane de caciula, atit cred ei ca le valoreaza demnitatea si onoarea! De ce nu trei miliarde de lei si nu dolari, m-a intrebat Berlinski, ce, sunt chiar asa de ieftini, pentru ca nu prea-i stiu, deoarece m-am ocupat cu lecturi serioase? Probabil, am raspuns eu, la atit si-au evaluat la suprapret cantitatea de apa chioara din care este constituit organismul uman (peste 60%). Limita mizerabila a rautatii consecvente a lor mi-a fost relevata de instinctul de citeva clipe al lui Berlinski, aprins fiind de citeva afirmatii publicistice cu caracter penal la adresa noastra, cind putea sa-i dea in judecata, cu sorti de izbinda in opinia unor avocati, dar, aproape instantaneu, a renuntat, spunindu-mi ca sunt, totusi, oameni! Acum Berlinski are ocazia sa vada ca sunt oameni, dar chipul si sufletul lor…

Sacalii au iesit dupa prada, vor bani si victime nevinovate si, iarasi, ca de obicei, tot bani! Ne cerem scuze celor care mai cred in false icoane, care nu s-au trezit inca, celor amariti care mai cred ca poezia acestor doi mincinosi, scrisa in confortul nevisat nici de nepotii lor, dar suntem obligati sa va oferim o telenovela juridica interesanta, cu rasturnari de situatii si rusinoasa pentru doi poeti transformati in indivizi „parte la proces”. Acesti doi „amariti”, vai de moralitatea lor!, vor avea prilejul, pentru prima data in viata, sa se arate lumii asa cum sunt – goi de sentimente si dragoste pentru orice este in exteriorul lor! Ne stirnesc mila care o sa va cuprinda si pe voi, stimati cititori! Marele Bing-bang al celor care v-au tradat pe voi, Moldova si Romania, a sosit!

P.s. Nici eu nu-mi mai aduc bine aminte, dar nu cumva Mihaela o chema… pe ploesteanca de demulticel ( acum vreo 15 ani, maestre Vieru, nu?, pentru ca nici eu nu-mi aduc aminte, poate nici dv., poate nici n-o fi adevarat, poate ca nici nu suntem noi, oricum imi cer scuze ca nu m-am hotatit inca s-o invit „la Moldova”, pentru ca tot insista de cind…!), pe care… , ei!, milos si dezinteresat, am angajat-o la un ziar de-al meu, desi ii era oarecum mai mult decit sila de o scena dintr-o bucatarie din Piata Lahovary din Bucuresti!

http://www.moldova-suverana.md/index.php?start_from=&ucat=13&subaction=showfull&id=1175088506&archive=1175174906&

CU DOMNUL PE LIMBA SI DRACUL IN SUFLET
Intelectualitatea „basarabeana”

Calitatile morale ale omului se manifesta prin fapte, dar nu prin vorbe. Falsul si minciuna, iesite din gura unor intelectuali convertiti la repezeala la noi ideologii, intotdeauna sint impodobite de cuvinte frumoase. Poate de aceea adevarul gol-golut  icepe sa apara atit de putin si atit de rar si la tribune, si in casele decizionale (si nu numai laice), si in activitatea unor istorici si lingvisti de pe ambele maluri ale Prutului, in timp ce societatea se zbate in rataciri inutile, nefiind stapinita de un ideal superior celor materiale. La alte concluzii nu puteam ajunge aflindu-ma la poalele muntelui Sinai, unde Moisei (Moise) a primit acele zece porunci biblice de la Dumnezeu si transferindu-ma, imaginar, la bastina, in Moldova mea, cu doua mitropolii, una – lasata pentru crestini de credinta cu o vechime de mii de ani, a doua – nascocita de interesele politice si materiale bucurestene.
Anume interesele politice, iar politica, precum se stie, prea rar se prezinta curatica la obtinerea telului pus, si interesele materiale au dezbinat si comunitatea intelectuala din tara noastra. Intelectualitatea intotdeauna a servit ca motor al dezvoltarii societatii si daca acum unii „basarabeni” cu diplome sovietice, dar si mai noi, puse in slujba denaturarii adevarului, se necinstesc cu situatia social-economica din propria tara, apoi ar fi crestineste sa recunoasca ca la aceasta decadere si-au adus si ei din plin contributia. Evenimentele din R. Moldova ne demonstreaza ca chiar si ateii respecta mai consecvent decit cei cu Domnul pe limba si dracul in suflet cunoscuta porunca biblica: „Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta (care au vorbit si vorbesc moldoveneste – n.a.), ca sa ti se lungeasca zilele in tara (lui Stefan cel Mare si Sfint – Republica Moldova – n.a.) pe care Domnul, Dumnezeul tau ti-o da”. O buna parte din itelectualii „basarabeni” s-a incadrat ametitor in procesul de taiere a propriilor radacini spirituale, momindu-i in aceasta activitate injositoare si pe duhovnicii crestini din asa-zisa „mitropolie a Basarabiei”. Cehov spunea ca inteligenta e singurul izvor al desfatarii. Inteligenta ideologilor romanismului primitiv nu poseda faculatatea de a intelege esentialul in tot ce s-a petrecut in tara noastra dupa declararea independentei, in imprejurarile noi acestia au evadat din arealul intereselor nationale ale moldovenilor. Egoismul material (capitalist), irigat din belsug cu viclenie munteneasca, a favorizat incoltirea semintelor separatismului intelectual, manifestat prin izolarea de mostenirea istorica, culturala, literara, de traditiile stramosesti, inclusiv si cele crestine, afundindu-se in baltoaca ideologica antimoldoveneasca a ultimului imperiu european – Romania (colonizate Moldova de Vest, Transilvania, Dobrogea) care crede ca-i mititica si se vrea si mai mare pe contul romanilor de pretutindeni.
Din acest „pretutindenism” expansionist face parte si asa-zisa mitropolie a „Basarabiei”, care foarte repede a devenit marul discordiei intelectualilor frontisti-unionisti, pentru ca eparhia „basarabeana” e apreciata in dreapta Prutului ca o „eparhie de aur”, iar la acest „aur” pretind toti renegatii. Aceste interese necrestinesti sint expuse public in mass media opozitiei proromane.
Ca pilda, un grup de intelectuali „basarabeni” au dat publicitatii o declaratie, in care se afirma ca „giruetele politice” Vladimir Cubreacov, Iurie Rosca si Stefan Secareanu „au uzurpat conducerea si au subjugat politic mitropolia noastra („basarabeana” – n.a.)”. Pe cind acest drept de „subjugare”, potrivit declaratiei, ar trebui sa apartina, chipurile, lui Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, Ion Ungureanu, Vladimir Besleaga, Alexandru Usatiuc s.a. Cind se uita de interesele adevarate ale crestinilor, modestia e ca a celui flamind in fata colacului: declaratia nominalizata e semnata de aceiasi Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, Vladimir Besleaga!
Ca sa-i convinga pe crestinii derutati ca ei, semnatarii declaratiei, publicata in „Jurnal de Chisinau” (Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, Vladimir Besleaga, Nina Negru, Valeriu Matei, Silvia Grossu, Anatol Petrencu, Serafim Belicov, Anatol Ciocanu, Vlad Zbirciog, Mihai Moraras, Ion Iachim, Veronica Boldisor, Nicolae Rusu), sint afiliati altarului „dumnezeului” bucurestean cu mai milta ingenunchere decit ceilalti intelectuali „basarabeni”, descopera marea taina precum ca „gruparea lui Rosca-Cubreacov” „dorea cu tot dinadinsul (…) a-si face publicitate pe seama Bisericii strabune, a continua sa stoarca bani de la institutii si firme romanesti si de la romanii din diaspora”, „ppcd-istii (…) „cu minile curate” (…) au pus mina atit pe multe bunuri imobiliare din centrul Chisinaului cit si (…) pe posturi de radio si televiziune din Republica Moldova.”
Iata ce-i framinta pe nascocitorii institutiei clericale romanesti: stoarcerea de bani prin intermediul „eparhiei de aur”! Bani nemunciti! Bani adunati si de la crestinii cu credinta in unicul Dumnezeu pentru toata Biserica Ortodoxa!
Insa atunci cind interesele materiale prevaleaza moralitatea biblica, in sprijinul lor e chemata cucoana politica antinationala, corcolirea careia pina la violare patriotico-romaneasca capata accente de cavalerism legionar. Astfel, cei care au „subjugat” mitropolia nascocita au inceput sa fie invinuiti si de „antiunionism”, iar preotii „care se pronunta acum pentru demisia mitropolitului Basarabiei cer de fapt demisia uzurpatorilor, mitopolitul titular subordonat politrucilor lui Rosca fiind ca si inexistent” si nu face „fata marilor probleme din aceasta eparhie de aur a Bisericii Ortodoxe Romane”.
Ca asa-zisa mitropolie a „Basarabiei” e activata de alte interese decit cele crestinesti ne demonstreaza si decizia presedintelui de la Bucuresti de a-i acorda mitropolitului Petru Paduraru una din cele mai importante decoratii ale Romaniei, Ordinul Meritul Cultural, ceea ce constituie o lovitura zdravana data gruparii Grigore Vieru si Ko. „Flux”-ul lui Iurie Rosca scrie triumfator: „Decorarea mitropolitului Petru este o lovitura crincena pentru impostorii care, de o bucata de vreme, si-au facut un prost obicei de a sabota, torpila, batjocuri singura institutie clericala de esenta romaneasca din Republica Moldova. Este o palma usturatoare pe obrazul indivizilor fara de scrupule care, iata, au dezgropat securea razboiului si au pus-o cu docilitate la dispozitia unor forte ostile interesului national”. Astfel, si gruparea Grigore Vieru-Mihai Cimpoi este declarata de oponenti „antiunionista”.
Aceste „invinuiri” reciproce sint impulsionate de marea dorinta, de asemenea reciproca, de a subjuga si a mulge de bani nu numai eparhia de aur „basarabeana”, ci si pe sustinatorii ei din Romania, care, dupa cum afirma insisi semnatarii declaratiei, au finantat cu darnicie si „reactivarea” mitropoliei straine.
La rindul sau, si mitropolitul Petru Padurau ii invinuieste pe „nanasii” propriei mitropolii de implicarea Bisericii in politica si se intreaba daca o fac gratuit. Si raspunde: „Se pare ca nu”. Dar insusi Petru vPaduraru nu se implica oare in politica, difuzind in propria publicatie materiale cu spirit antimoldovenesc cum ar fi ca IPS Andrei, arhiepiscop de Alba Iulia, aflat in pelerinaj in Republica Moldova, va „vizita asezaminte monahale si alte locuri cu semnificatii istorice si spirituale din acest spatiu romanesc (sic!)”? Nu e politica oare daca cetatanul si mitropolitul Paduraru implica, cu tinte iredentiste,  preotii si cinul monahal din Romania in viata bisericeasca a unui stat suveran si independent? Nu constituie activitate crestineasca si asemenea destainuiri publice ale mitropolitului Paduraru: „unii intelectuali si preoti politizati (…) au incercat sa ma includa in fel de fel de forumuri (ale lui Dabija?), publicau declaratii cu numele meu… am fost amenintat de unii dintre acesti intelectuali si reclamat la Bucuresti (De ce la Bucuresti? Acolo se afla Iuda pretutindenista! – n.a.)… Acesti intelectuali sar asupra mea…” „Trecutul comunist al unora dintre ei (Grigore Vieru si Ko – n.a.)”, in opinia mitropolitului ii face sa se simta „umbriti de contributia dlui Cubreacov la inregistrarea Mitropoliei Basarabiei”.
O manifestare a politicii murdare a demonstrat si un sobor de preoti ai mitropoliei „Basarabiei”, oficiind un parastas pentru deputatii Sfatului Tarii care, se lauda consilierul mitropoliei Iulian Budescu, au contribuit la lichidarea Republicii Democratice Moldovenesti in anul 1918, la manifestatie participind si reprezentanti ai asociatiei studentilor crestini ortodocsi din Romania, prilej de agitatie electorala in favoarea candidatului „basarabean” in Parlamentul romanesc.
Stelele, oricit de mindre ar fi, n-au luminat niciodata intunericul sufletului omenesc mai puternic decit luminarea. La lumina ei au aparut cele mai valoroase capodopere filosofice, stiintifice, muzicale, literale etc., dar si credinta din sufletul omului ca Binele poate birui Raul. Cu regret, intelectualii „basarabeni” „se uita la ceea ce izbeste ochiul”, pe cind „Dumnezeu se uita la inima”, afirma Biblia care ar trebui sa fie o Constitutie morala si pentru acei care se inchina dumnezeului „cioplit” cu chip de unionism.

Tudor CHIFIAC

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1230211807&archive=1230556806&start_from=&ucat=7&

Grigore Vieru si terapia absolutismului falselor icoane din R. Moldova

Mihai CONTIU

Sunt nevoit, spre rusinea saptaminalului „Literatura si Arta”, sa mentionez ca acest articol este scris, in primul rind, in virtutea bunului simt publicistic, al dreptului elementar la aparare, dar si in conformitate cu art. 32 din Constitutia R.M., a art. 36 din Codul Penal, art.16 din Codul Civil si punctele 3, 4, 7, 8, 10 si 32 din Hotarirea Plenului Curtii Supreme de Justitie nr. 8 din 09.10. 2006. Ca sa vedeti, stimati cititori, ca pentru doar un simplu articol trebuie sa le arati cu degetul si sa le faci desene. E vorba de dictatura si absolutismul practicat de gruparea de la „LA”.

Grigore Vieru este un caz foarte interesant pentru istoria tinarului stat R. Moldova. Aceasta prima propozitie banala este la fel de banala ca si banalitatea agresiva in care Grigore Vieru isi ingroapa o experienta, o viata baricadata de minciuni, adulari, autoadulari si speculatii profitabile cu naturala-i boala si propria-i moarte. Grigore Vieru va reactiona ca de obicei prin a ne acuza, pe mine, Ion Berlinski si „MS” ca il atacam. Fireste, va recurge la minciuni si dezinformari dintre cele mai dure. Putin ne pasa! Am citit si cunoastem operele si vietile unor poeti romani si universali chiar importanti. Nu m-as fi obosit sa-i raspund daca nu ne-ar fi atacat mirsav in ziarul din proprietatea lui Nicolae Dabija, „LA”. Nicolae Dabija, care initial m-a atacat pe mine, a recurs la un viclesug de sorginte absolut K.G.B.-ista – pentru a-si creste actiunile l-a provocat si pe Ion Berlinski si institutia care este „Moldova Suverana”, construindu-si astfel mitul fals al victimizatului, dar prin aceasta a vrut sa creeze si impresia ca FDRM este hartuit de catre actuala Putere. Lucru absolut fals pentru ca aceasta imagine era destinata exteriorului tarii. Romanii, cei in fata carora Dabija si Vieru pozeaza inca in victima, sunt satui pina peste cap de poeziile lor hei-rup-iste. Dabija, pe linga alte personalitati din Moldova, l-a atras in acest joc si pe Grigore Vieru, iar acesta i-a raspuns sefului cu un „sa traiti!” absolut nedemn. Seful, fireste, este Dabija. Grigore Vieru, un om de peste 70 de ani, n-a dus lipsa de nimic, a trait, vorba vine, confortabil si bine-mersi si pe vremea bolsevicilor, l-au recunoscut ca poet valoros si l-au pus in capul mesei, l-au editat, i-au dat drumul sa viziteze si Romania, apoi dupa desovietizare a fost re-recunoscut in Moldova si bine primit in Romania. L-am respectat chiar si in virtutea unor descrieri, nu intotdeauna magulitoare, pe care mi le-a facut regretatul scriitor roman Stelian Gruia. L-am respectat pentru ca este un Grigore Vieru al R. Moldova. L-am respectat pentru ca asa este firesc. Pe cine sa mai respect acum din acel bot de personalitate care se numea si se numeste Grigore Vieru? Poate sa vina cu zeci de mii de semnaturi de sustinere sau cu cincisprezece aprecieri critice din Romania, n-are decit, pentru ca i-am cunoscut hidosenia pe care nu i-o stiu decit cei care traiesc de o viata cu el. Si-a facut din propria-i moarte o marca comerciala. Toti murim, mai devreme sau mai tirziu, dar Grigore Vieru isi glorifica si sfinteste viitoarea moarte cu o violenta estetica intr-un mod absolut inimaginabil pentru orice crestin. Isi cinta de ani de zile propria-i moarte pentru a fi sigur ca dupa aceea va fi bocit inca vreo treizeci de ani, timp in care altii sa fie hartuiti ca fiind vinovati de moartea sa. De unde atita rautate, ma intreb? Grigore Vieru, fiind grav bolnav, inteleg ca nu trebuie sa reactioneze la nici o emotie, fie pozitiva, fie negativa, atunci de ce mama dracului si le provoaca in mod constient, atacind si atitind atita lume? Nu cumva chiar aceasta ura il intretine si-i da puteri? Ca pe vremea sovieticilor! Ataca fara sa permita celui jignit ca sa-i raspunda, asa cum a fost invatat pe vremea cind critica se facea de sus in jos. Nu vrea sa stie ca-n Europa civilizata replica este o componenta a educatiei elementare. Pentru a stirni oprobiul public asupra celor care-si permit sa-i raspunda, exploatindu-si la maximum notorietatea din R. Moldova, isi foloseste bolile, invocind ca i-au fost produse de catre cei care i-au raspuns la atacuri. Hai sa fim seriosi! In procesul cu ziarul „FLUX” si-a folosit infarctul grav pe care l-a suportat, in procesele intentate noua si-a scos iarasi la bataie infarctul prin salile de judecata. Al dracului narav! In cazul nostru s-a imbolnavit la doua zile dupa ce a citit un articol. Mai sa fie! Cum de nu se imbolnaveste cind scrie toate rautatile pe care le scrie? Dar de ce la scrie daca-i este rau? Ce are cu noi de ne ataca atit de des? Are si a avut Vieru, ne intrebam, saloane rezervate la spitalele de elita din Moldova? A beneficiat sau nu de tratamente privilegiate, inclusiv in sanatorii? Doar bunul simt ne impiedica sa facem public un anume tratament ceva mai specializat, asta intr-un loc si mai specializat Un om sensibil, asa cum se pretinde, n-ar fi in stare sa scrie ceea ce scrie. Aceasta-i sensibilitate de fiara. Pentru a intregi cit de cit portretul adevaratului Grigore Vieru este suficient sa amintim incrincenarea cu care ii ataca sistematic pe postmodernisti, ultima data in chiar interviul acordat lui Andrei Strambeanu si care a aparut in ultimul numar al „LA”. In acelasi ziar, pe 25 august 2005, Grigore Vieru publica un articol intitulat „Despre falsa elita si bietul catir” in care, printre multe altele, scrie: „Tocmai reprezentantii acestei galagioase si nerusinate elite (postmodernistii; n.a.) sunt cei care ataca pe toate personalitatile, ei sunt cei care, pe ambele maluri ale Prutului, au la indemina si conduc numeroase reviste de cultura, o multime de edituri unde isi scot anual cartile, pe ei ii veti vedea si auzi la posturile de televiziune si radio si tot ei au ocupat destule catedre de literatura… (oare toate acestea nu inseamna ca sunt buni?; n.a.) Aceasta ar fi tragedia postmodernistilor basarabeni: nebunia de a se retrage total in abstractiuni pretins filosofice sau in amanuntite descrieri fiziologice, in ascunderea lor in vaginul din care nu mai ies la aer. Sa stea cit vor in el, nu vom avea nimic impotriva, dar sa nu ne ameninte mereu cu „groapa de gunoi a istoriei”, stind ei insisi in alta groapa…” Da, stimati cititori, Grigore Vieru este autorul acestor rinduri, fapt ce i-a determinat pe 16 scriitori postmodernisti sa-i adreseze o scrisoare deschisa prin care au cerut neincluderea lor in antologia poeziei basarabene intocmita de catre Grigore Vieru, considerind ca ar fi dezonorant pentru ei sa fie antologati de cineva care uraste si dispretuieste consecvent o intreaga generatie. Sunt invocate si o serie de calificative proferate prin „LA” la adresa postmodernistilor – „nepatrioti, pornografi, satanisti, fals elitisti, izolationisti, infirmi psihic si moral, separatisti, mincatori de salam de Sibiu, mercenari, irationali, tineri intirziati, bicisnici, perversi, demolatori ai valorilor nationale, popindai, apoplectici, indivizi care trebuie supusi exorcizarii etc.”

Oare ce parere o fi avind Grigore Vieru despre marele prozator francez Louis Ferdinand Celline? N-ar trebui exclus din literatura franceza si universala pentru licentiozitati? Asta ca sa nu mai vorbim de altii si mai si! Un exemplu mult mai apropiat noua fiind chiar Emil Brumaru de la Iasi.

In interviul pe care i-l acorda marelui nostru contemporan Andrei Strambeanu (intre noi fie vorba, dar cred, si nu numai eu, ca Strambeanu ca poet se situeaza, valoric si in planul originalitatii, mult peste poezia lui Vieru, iar eu sunt sigur ca Andrei Strambeanu, cu intuitia sa geniala, simte acest lucru, dar proverbiala-i modestie il determina sa transfere altora laudele care i s-ar cuveni de drept.), Vieru dezamageste cititorul inca o data (cred ca si pe mult prea ingaduitorul si nobilul Andrei Strambeanu!). De la un creator de virsta sa te astepti la un noian de intelepciune, adevaruri filosofice fundamentale si bunatate. Pe aproape doua pagini de ziar vorbeste despre sine, cit de adulat este, despre invidie, tradare, umilinta, dusmani, iarasi despre sine, ceva despre FDRM si zece grame de politica. Doamne, unde-s marii poeti de altadata, cei de la care abia asteptai sa deschida gura pentru a-ti mai nota o vorba de duh? Ori te joci cu realul, asa cum magistral o face Mircea Dinescu, ori urmezi pildele unui Teleuca, Arghezi, Eminescu sau Nichita Stanescu! Spune Grigore Vieru ca il pretuieste pina si pe Galaicu-Paun, imaginindu-si ca acesta ar fi capabil sa-l urasca. Ca sa vedeti cum ii place sa contorsioneze realitatea! Galaicu-Paun poate cel mult sa-l ignore, nicidecum sa-l urasca, cel putin asa cred. Se simte umilit si este suparat pe Serafim Saka, de exemplu, aceasta in loc sa fie detasat, nesuparat si intelept ca acesta, asa cum i-ar sta bine si lui Vieru la virsta sa. Despre mine lanseaza o gogorita mai mare decit el, precum ca am lins blidele ani de zile la Barul Uniunii Scriitorilor si c-as fi suparat ca nu-s invitat la receptiile Ambasadei Romaniei. Ca sa vedeti cum a ajuns sa judece si sa inteleaga cite ceva pina la aceasta virsta! Minciunile pot fi justificate oarecum la copii mici, dar cind sunt debitate de catre „copii de aproape 70 de ani” chestiunea devine grava. Zice, negru pe alb, ca „nu ma revolta deloc denigrarile lor”, de parca l-a denigrat cineva. Uitati-va cum scrie pentru a vedea cum minte! Isi eficientizeaza atit de bine aceasta „nerevolta” incit vrea sa jupoaie de la mine si de la „Moldova Suverana” citeva milioane bune de tot prin procese de judecata, aceasta pentru ca ne-am permis sa-i raspundem la atacuri „Marelui Isus Vieru”. Asta da afacere cu lipsa de revolta! Grigore Vieru isi intregeste naucitor imaginea de icoana, spunindu-ne cit de fericit este atunci cind reuseste sa compuna un poem sau un cintec pe care il indrageste lumea. Marturiseste ca-i vine sa stringa in brate sirma de la Prut si sa-i strige: „Sa stii „frumoaso”, ca miine sau poimiine te vei prabusi cracita la pamint”. Mama, ce expresie tare! Chestii din astea le spui doar tirfelor de cea mai joasa speta, dar aici se vedea treaba ca avem de-a face cu o sexualitate postmodernista a metalelor.

La o cercetare mai atenta se poate vedea ca Grigore Vieru recurge la metode absolut cinice spre a-i distruge pe cei care nu-i sunt pe plac, iar in acest context este inclusa si grija fata de virtuala-i posteritate. Putine sunt articolele lui, fie ca ataca pe cineva sau nu, in care sa nu citeze laudativ un pomelnic intreg de personalitati contemporane. Ideea este simpla – laud ca sa fiu laudat, laud ca sa oblig la solidarizare, laud ca sa-i magulesc si sa-si aduca aminte de mine, laud ca sa fiu crezut neconditionat, laud pentru ca asteapta sa-i laud etc. Grigore Vieru, pe de alta parte, arunca asupra acestora o falsa persecutie la care, chipurile, sunt supusi in solidar cu el de catre subiectii pe care la modul real chiar Vieru ii ataca. Grigore Vieru, asemenea lui Dabija, reuseste ca prin scrisul sau sa mobilizeze la violenta impotriva celor care nu-i sunt pe plac citeva batalioane de profesorici fanatice si citeva brute care nu sunt in stare sa-i mai memoreze vreo poezie. Scriitura din „LA” incita la violenta si ei stiu acest lucru, dar niciodata nu au temperat crestineste zelul si agresivitatea vandalilor care li se supun orbeste. Acest lucru vorbeste de la sine despre cit de sensibili si crestini sunt.

Calitatea criticii literare din Moldova a suferit si mai sufera si din pricina unora ca Vieru. Cum poti vorbi de o critica literara valoroasa daca nu ti se permite luxul obiectivitatii de a critica si negativ poeziile proaste pe care le-au scris? Nocivitatea influentei pe care si-o exercita asupra procesului literar, controlul pe care vor sa-l detina si negarea generatiilor tinere vor avea efect de bumerang asupra posteritatii acestora. A fost suficient ca postmodernistii sa aiba alte viziuni si tendinte de neinregimentare in dictatura impusa de catre acestia pentru ca imediat sa fie etichetati ca fiind denigratori, demolatori etc. De dialog civilizat sau confruntare de idei nici vorba! Durerea lor cea mare este aceea ca nu-si pot impune aceasta dictatura si in Romania, ca sunt insuficient vazuti si apreciati, dar ca unii mai tineri prea si-au luat nasul la purtare si sunt receptati in Romania fara aprobarea lor.

Revenind la Grigore Vieru, prin intregul sau complex comportamental, moral, social si din relatiile vietii literare din Moldova este, asta in primul rind, un caz serios si grav pentru el. Este cazul propriului sau caz. Este, abia in al doilea rind, un caz ingrijorator pentru cei cu care se intersecteaza secvential, fie ca le face rau, fie doar pentru ca-i cunoaste si le propune o icoana inexistenta. Cei carora le face rau, este si cazul nostru, nu se pot supara pe el si nici nu-l pot dusmani pentru ca n-ar fi in stare si pentru ca il cunosc prea bine, indiferent de tracasarile la care-i supune, iar cei carora li se vinde o falsa icoana sunt „intr-un alt soi de pericol”, acela al unor viitoare dezamagiri. In toate aceste situatii, din nefericire pentru el, istorisirile literare ii vor fixa numai adevaratul chip. Asa au patit-o toti. Fara exceptie!

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showfull&id=1182780602&archive=1182860932&start_from=&ucat=13&

NOMENCLATURISTII (P.C.U.S.) DIN R.S.S. MOLDOVENEASCA, R. MOLDOVA SI, MAI NOU, ROMANIA (2)

MARTOR OCULAR

Mihai CONTIU

(urmare din numarul de vineri)

Grigore Vieru – o masinarie de rautate intoleranta si manipulabila

Grigore Vieru a ramas incremenit mental in realitatile anilor ’60 ai ultimului secol, refuzind cu incapatinare sa se adapteze timpurilor si realitatile actuale. Nu stie sa-si traiasca demn notorietatea cistigata si venerabila virsta. Nu a fost in stare sa-si creeze o scoala de discipoli, n-a vrut sa fie model pentru tineri poeti promitatori din teama de a nu fi depasit. S-a autoabstractizat. Timpurile si demnitarii zilei l-au sprijinit din plin – l-au pus in prezidii, l-au onorat, i-au creat conforturi personale si i-au alimentat orgoliul. L-au facut sa semene cu ei, cu fostii demnitari si nomenclaturisti din cuprinsul anilor ’60-’90 ai secolului XX. In consecinta „fireasca”, Grigore Vieru nu poate admite dialogul civilizat in contradictoriu, nu-i place sa fie contrazis sau criticat si este refractar disputelor sau dezbaterilor de idei, toate acestea pentru ca nu este un poet cu profunzimi intelectuale. Nu stapineste macar un sistem filozofic care ar fi facut din el un Eu cautator de absolut, pentru ca daca ar fi fost macar o patrime din Blaga, si stiu ca nu pot fi combatut, altfel l-ar fi imbratisat mileniul III. Nu vreau sa fiu inteles gresit, sa se creada ca ii neg opera lui Grigore Vieru, ci i-o pretuiesc, in egala masura, ca si pe cea a lui Ienachita Vacaresca sau Alexandru Sihleanu. Eu abordez calitatile umane si civice ale poetului care a reusit sa impuna o „dictatura a poeziei” de-a lungul unei jumatati de secol, potrivit opiniilor unor confrati de-ai sai. Un poet care se cufunda in mocirla publicisticii trebuie sa-si asume si riscurile de imagine, iar in clipa cind ajunge si prin salile de judecata nu mai este un poet respectabil, ci o miriste. Or, cred ca sunteti de acord, poetii si ziaristii Vieru si Dabija nu sunt nici cit negru sub unghie asemeni publicistilor Arghezi si Eminescu. Vieru este animat, in publicistica sa, de o rautate aproape bolnavicioasa. Ataca oponentii cu cruzime si cameleonism pentru ca nu are idei, iar daca are citeva – acelea sunt fixe. Figurativ vorbind, vrea, pur si simplu, sa-si ucida adeversarul pentru ca nu stie ce-i mila. Publicistul Grigore Vieru nu este crestin, frazele sale inveninate anuleaza cele mai elementare norme morale crestinesti, el nu intorce si celalalt obraz, asemeni Mintuitorului, ci, conform Vechiului Testament, urmeaza porunca „ochi pentru ochi si dinte pentru dinte!”, fapt pentru care, este mai mult decit evident, Vieru nu-l recunoaste pe Isus si faptele apostolilor care ne-au dat un Nou Testament. Ii invit inca o data pe cititorii impartiali sa-i citeasca publicistica si, pe onoarea mea!, garantez ca-mi vor da dreptate si se vor ingrozi! Grigore Vieru, privilegiat al fostei nomenclaturi sovietice, a stiut sa-si sclavagizeze cititorii, sa-i indoctrineze si sa-i faca niste captiv naivi doar ai propriei poezii. Foarte multi afirma ca Vieru este un poet mare fara sa explice si de ce. Fereasca Dumnezeu sa-l judeci in raport cu Blaga, Nichita Stanescu, Arghezi sau Ion Barbu! Grigore Vieru este cel mai mare poet al R. Moldova de pina la 1989, dar, sa nu uitam, a avut contemporani cu nimic mai prejos, cum ar fi Victor Teleuca, Liviu Damian, Aureliu Busuioc etc. Dupa explozia libera a tinerilor, asta incepind cu 1989, scara de valori si „clasamentele” sunt intr-o miscare si transformare ametitoare. El stie si simte bine acest lucru, drept pentru care, in urma cu vreo doi ani, la un pahar de vorba, spunea, cu modestie neconvingatoare, ca este multumit daca de pe urma-i ar ramine macar si trei poezii. Sigur ca vor ramine, dar in tapetajul dictat de viitor! Constient de sine, Vieru nu poate fi un adept al unirii cu Romania pentru ca s-ar pierde intr-o multime sufocanta de poeti, lui raminindu-i un etc. greu digerabil. Practic, Grigore Vieru si-a supravietuit propria opera. Generatiilor tinere din Romania le-ar fi imposibil sa-l recupereze pe Vieru, iar el stie asta. Unionismul sau are valori strict pragmatice – sponsorizare romaneasca pentru editarea unor carti, o casuta etc., drepturi pe care nu i le contest, ci i le sustin –, el stiind sa-si exploateze abil exotismul. In sinceritatea unionismului sau pot crede doar acei romani care nu-l cunosc bine si adeptii sai moldoveni pe care a stiut sa-i fanatizeze. Nicolae Dabija, vulpe comsomolista, i-a intuit bine slabiciunile lui Vieru si-l manipuleaza cu o dexteritate de papusar. Dar daca nu-l manipuleaza, iar ei s-au intovarasit in virtutea unui trecut comun incarcat de recunoasterile vechiului regim sovietic? In ambele cazuri sunt infricosator de periculosi! Ambii si-au pierdut patria pe care au slujit-o cu docilitate si s-au pomenit peste noapte cu patru patrii in fata – U.R.S.R., tara de suflet care i-a cultivat, format si recunoscut, R.S.S.M., patria trambulina, R. Moldova, patria lor actuala, si Romania, tara lor virtuala. In acest punct au inceput sa aplice punctual Decalogul K.G.B. pentru moldoveni. Romania, in pofida dificultatilor de natura politica, s-a integrat Europei ca un stat unitar si bine structurat. R. Moldova, avind comunistii la Putere, atentie!, alesi de popor, s-a angajat politic pe drumul integrarii europene. Vladimir Voronin a facut un pas politic concret si legal despre care pina la venirea sa la Putere doar se vorbea, iar aici nu-i vorba doar de Planul de actiuni U.E.-R. Moldova, ci de toate normalizarile in plan social (pensii, salarii la timp etc. care, chiar daca sunt mici, lucru firesc pentru realitatile economice din Moldova, exista.) pe linga care, fireste, persista erorile inerente. Unde-s specialistii si patriotii adevarati? Si-au parasit tara sau se lupta pentru Putere, nu pentru tara! Ce fac, de pilda, Grigore Vieru si Dabija pentru prosperitatea acestei tari? Ei „sufera” permanent, cultiva mitul suferintei de dragul propriului confort. Cersetori totali de ajutor romanesc (vezi Decalogul!). Dabija, esuat lamentabil ca politician, vrea sa indobitoceasca iar poporul, se cere lider national, fiind inconstient ca i-a trecut timpul si ca ar trebui sa inventeze un tinar. El si cu Vieru se cred la 1848. Unde, stimati cititori, in toata lumea civilizata, mai poti gasi un om relativ normal care accepte sa fie slavit asa cum o face Dabija? Nici nu-si dau seama cit sunt de ridicoli! Pling, sufera si se milogesc de 17 ani, iar europeanul civilizat isi face cruce! Stiu bine ce spun pentru ca am discutat cu zeci de straini care au vizitat Moldova. Oameni ca Dabija si Vieru vor sa ne transforme intr-un popor exotic, de suferinzi fara suferinte autentice, de lenesi, de vesnic cersetori de mila, buni sa se fotografieze turistii straini cu noi pentru ca n-au mai vazut asa ceva. Grigore Vieru a avut acces la toti presedintii R.M., dar nu s-a dus la ei sa le ofere ajutor, ci sa ceara! Pragmatic in viata de zi cu zi, nu se duce cu acelasi realism si la Vladimir Voronin sa-i ofere solutii practice pentru tara ca si cum ar fi pentru el. Marele ginditor filozof Petre Tutea, desi a petrecut ani grei de temnita in Romania, avind motive sa urasca regimul comunist, il bombarda sistematic pe Ceausescu cu planuri economice de redresare economica a Romaniei comuniste. Exemplu de patriotism care nu poate fi comentat. Astazi, aici, in R.M., Dabija si Vieru se lupta cu comunismul, nu cu racile sociale sau cu institutii amorfe si birocratice. Ei cred ca lupta anticomunista poate da bine la finantare externa. Fals! Europa vrea o R.M. stabila si prospera, iar pentru asta fiecare trebuie sa munceasca si nu sa-i conteste viabilitatea ca stat. Ajutati-l pe Vladimir Voronin sa va duca in Europa pentru ca n-o sa va refuze! Nu fiti, in egala masura, antimoldoveni si antiromani (vezi Decalogul!)!

Intrebari pentru cele 30 de persoane/personalitati care m-ati pus la zid in cel mai stalinist mod: Nevenind niciunul dintre dv. cu vreo idee, ci doar insulte condamnabile si comandate de Sus, de ce nu cautati pricina in Dabija, pentru ca el m-a atacat, de ce nu faceti o sedinta cu el si va compromiteti numele si demnitatile intr-un mod atit de degradant? De ce nu-l intrebati si dv. ce-l intreb si eu? De ce nu vreti sa aflati cine are dreptate? De ce va lasati manipulati de notele antiromanesti pe care mi le pune Dabija, note pe care vi le-ati asumat ca la comanda? De ce nu-l intrebati pe Dabija de ce a lansat acest neasteptat atac la adresa mea si a „M.S.”, aceasta in contextul in care nu dorea nimeni sa-l atinga nici macar cu o floare? De ce nu incercati sa aflati de la Dabija de ce are nevoie sa-si inventeze pretinsi dusmani si in ce scop? In ochii carei Romanii imaginare vrea sa se victimizeze Dabija si in ce scop? Daca nu vreti sa aflati aceste lucruri absolut elementare, atunci inseamna ca ori ii sunteti complici, ori… nici nu vreau sa ma gindesc! Toate acestea inseamna ca trebuie sa va arat cu ilustratii concrete pe cine divinizati atit de desantat. Sincerul meu regret este acela ca Dabija a atras in aceasta farsa monstruasa nume respectabile care, in orice tara civilizata, nu-si parasesc laboratorul sau bibliotaca pentru orice ineptie. Asupra lucrurilor pe care nu le-am scris sau rostit, dar care mi s-au atribuit, o sa revin.

Grigore Vieru, revenind la domnia sa, in atacul sau asupra mea, a unui roman autentic de vita extrem de veche, are naivitatea sa creada ca mi-as dori capul mesei Ambasadei Romaniei. Nu, maestre, asta nu-i lumea mea, eu vorbeam despre altii, chiar romani autentici, care au embargou la Ambasada tarii mele, asta datorita dv., celor care ati dat note de romanism doar celor carora le este destinat Decalogul. Lumea mea este printre creatori, prin biblioteci si printre mesele la care nu se spun stupizenii, ci se dezbat idei. Dar, maestre, intreb si eu ca ne-mucea, de unde stiti ca „diplomatii romani fac o aspra armata la Chisinau, spre deosebire de cei din Italia sau Franta, de pilda, care putem spune ca sunt la bai”, cine v-a spus asta? Vedeti cum calomniati? Adica unii diolomati romani duc viata cazona, iar cei din Europa chiulesc prin saune.

Neiubitor de adevar si Biblie, Grigore Vieru imi pronosticheaza amenintator o viitoare viata prin trenuri. Fantastic! Mama, cite o sa mai scriu! Vieru se sonctormoliceste doar atunci cind ma vede doar in trenul lui, „Prietenia”, uitind de numeroasele trenuri ale continentului caruia ii sunt cetatean. Concluzioneaza chiar ca „este ingrozitor sa-ti traiesti viata intr-un tren care circula spre niste locuri unde nu esti asteptat de nimeni.” Nu ma bag pentru ca, probabil, stie ce spune, ma supar doar pentru ca nu-mi spune si mie, desi sunt dispus sa platesc un rind. Se joaca maestrul cu supozitiile, crezind ca nu ma asteapta nimeni nicaieri, dar, ne-vai-ul de mine, mama, tata, frate etc. am inca, iar de bani nu duc lipsa permanent, e drept, n-am posibilitatile familiei Vieru. Amenintarile voalate ale lui (si) Vieru imi comfirma o realitate infricosatoare. Am mai intilnit aici, caz unic, mici dictatori locali care, nemultumiti fiind de cea mai nevinovata critica, te alunga din tara lor, pentru ca el abia atunci are tara, nu si cind trebuie sa munceasca pentru propria-i patrie. Ati intilnit, maestre, fie si la boschetari, o astfel de atitudine in Romania? Nu cred, desi dv. in Romania ati obtinut ajutoare, iar eu n-am luat nimic de pomana din tara dv.

Articolele mele, ii avertizez pe cititorii mei in mod expres, pot provoca nemultumiri, disconfort sau satisfactie celor iubitori de adevar spus la lumina zilei, nicidecum inbolnaviri sau internari bruste care nu pot avea nici o legatura cu realitatile ce le evoc. Mentionez, deasemenea, ca toate cele scrise nu pot fi incriminate penal (am avut grija!), comparativ cu multe ineptii debitate la adresa mea de catre cei gazduiti in paginile „L.A.” de joia trecuta, calomnii si injurii care intra sub incidenta Codului penal romanesc. Au norocul ca nu sunt romani!

(continuare in numarul de miine)

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1171897700&archive=1171977140&start_from=&ucat=7&

CALAI CARE POZEAZA-N CHIP DE INGER

MARTOR OCULAR

Mihai CONTIU

Cind citesti aceste rinduri, iubite cititorule, sunt cu gindul si inima la capatiiul tatalui meu care-i pe moarte sau, fereasca Dumnezeu!, poate deja a fost ingropat. Om dur, care n-a stiut ce-i crutarea, n-a urit niciodata pe nimeni pina la 74 de ani. A fost doar dur cu minciuna si impostura care i-au mincat cei mai promitatori ani ai tineretii. S-a mindrit cu mine, a crezut in mine si m-a asteptat in felu-i. Acum, cind scriu aceste rinduri, vrea doar sa ma vada inainte de a inchide ochii. Nu stiu daca-l voi mai prinde in viata. Ma doare cum numai eu si toata lumea care a trecut prin asa ceva stie. Astazi, joi, 10.05.a.c., de fosta zi nationala a Romaniei la care a tinut o viata, aflind ca medicii l-au trimis sa se stinga in pace la casa-i, am citit in „Literatura si Arta” o alta monstruozitate scrisa de catre Grigore Vieru la adresa mea si a „Moldovei Suverane”. Pina mai ieri am crezut ca Grigore Vieru chiar este manipulat demonic de catre Nicolae Dabija. Acum nu mai cred! Nici in fata probelor cele mai limpezi Grigore Vieru nu vrea sa recunoasca faptul ca Dabija isi minte cititorii cind afirma ca l-am atacat noi, si nu invers. Ii leaga ceva care-mi depaseste imaginatia crestineasca! Cita virilitate, cita vigoare a urii si cita dorinta de razbunare am vazut in articolul lui Grigore Vieru din ziarul lui Dabija de pe data de 10.05.a.c. n-am intilnit in viata mea! Stiind ca sunt regalist, au ales chiar Ziua Nationala a Regatului Romaniei ca sa ma improaste cu cele mai mari insulte si defaimari. Pentru marele poet Grigore Vieru sunt „o lepadatura”, „vagabond politic” sau „o nenorocita unealta politica”. Asa se exprima un mare poet al universului matern! Stiau ca ma doare pentru ca sunt regalist, nu stiau ca ma doare pentru ca trebuie sa ajung la capatiiul tatalui meu aflat pe moarte, dar Grigore Vieru nu a stiut un lucru – are cine ma astepta si in Romania, este vorba de familia mea, care n-o sa-i mai creada profunzimile de cind, absolut gratuit si necrestineste, m-a exilat intr-un tren care nu opreste in nici o gara. Cu cita cruzime si ura face apel la elogii, aceasta in numarul „LA” citat, asta pentru a determina opinia publica si instantele de judecata sa creada ca nu toti suntem egali in fata legii! Dabija si Vieru vor sa li se judece notorietatea lor, nu minciuna, in procesele pe care mi si ni le-au intentat, in raport defavorabil pentru noi, care nu suntem la fel de notorii (nici nu dorim!), insinuind ca ar trebui sa se bucure de o anumita imunitate consfintita de opinia publica moldoveneasca. Grigore Vieru, la cei 72 de ani ai sai, fiind cine este, nu inteleg de ce se avinta in dispute publicistice care nu-i fac cinste, de ce nu se cufunda in laboratorul de creatie, specific marilor clasici, si se amesteca in lupte jurnalistice care n-ar trebui nici macar sa le observe! Tatal meu, mai virstnic decit el cu doar doi ani, relativ tinar in acceptiunile vietii biologice actuale, s-a retras in meditatii de vreo 30 de ani, asta pentru ca dispretuia exteriorul vietii cotidiene care te provoaca la vulgarisme, drept pentru care nu incetez sa ma mir de Grigore Vieru. Tata n-a fost poet, a fost asemenea lui Petre Tutea. Un autentic poet al universului matern nu poate sa scrie asa cum scrie Grigore Vieru. El spune ca este atacat, desi nu este asa. Se foloseste, impreuna cu Dabija, de boala sa pentru a-si asigura imunitate si pentru a ataca pe cine vrea in voie. Daca este bolnav (si este!), de ce nu-si vede linistit de propria-i creatie si sanatate, preferind sa polemizeze in presa pe teme care au drept fundament minciuni inventate de catre Dabija? Pentru a se vedea cit de democrat este Vieru, nu trebuie decit sa cititi articolul in care ma insulta, pentru ca el, acolo, se bucura ca au disparut de pe piata niste publicatii, asta in loc sa regrete acest lucru, intrucit numai astfel ai cu cine polemiza daca esti gazetar profesionist, stilul autoritarist de tip stalinist fiind lesne deductibil.

Repet ca „am fost vindut” comunistilor de catre cei de la „LA” pentru o idee, dar nu am fost cumparat! Partidul Comunistilor nu este antiromanesc, ci ia pozitii politice fata de Romania, atitudini ale caror nuante ne depasesc pe noi, jurnalisti si amatori de politici dezbatute in Piata Centrala, dar atacurile impotriva mea, asupra ziarului pentru care lucrez, nu poate proba, potrivit evidentelor, decit antiromanismul acelora care se considera proromani, desi au granturi romanesti care le sustin gazetele. „Moldova Suverana” este o institutie, iar cind aceasta institutie este atacata, eu, ca jurnalist angajat al acestei institutii, nu voi permite improscarea ei cu minciuni si insulte, indiferent ca acestea vin din partea celor care isi consolideaza imagini de ”icoana a neamului”! Priviti-i pe jurnalistii romani cu cita inversunare ii hartuiesc pe politicieni si pe marii oameni de cultura fara ca sa fie chemati in judecata pentru aceasta, iar acolo se face presa serioasa in acest sens. Repet: mai vreti sa va uniti cu Romania? Nu cred, pentru ca vad ce faceti cu mine!

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1179143819&archive=1179229487&start_from=&ucat=7&

NOMENCLATURISTII (P.C.U.S.) DIN R.S.S. MOLDOVENEASCA, R. MOLDOVA SI, MAI NOU, ROMANIA

MARTOR OCULAR

Au pus catuse jurnalismului onest si liber!

Fiind obisnuit sa practic un tip de jurnalistica libera si dezinhibata, asa cum se intilneste in Romania si in toata lumea civilizata, atunci cind sunt atacat in presa de cineva care uziteaza de un limbaj nedemn de statutul pe care si-l pretinde, in cazul de fata fiind vorba de Nicolae Dabija, recurg involuntar la un stil si limbaj pamfletar specific ziarelor „Academia Catavencu” sau „Aspirina Saracului” din Romania. Regret acest lucru in cazul in care, pe alocuri, anumite terminologii la care recurg socheaza sau supara pe mai pudicii si credinciosii mei cititori. Dar, pe de alta parte, ii rog pe credinciosii mei cititori sa consulte ultimele doua numere ale saptaminalului „Literarura si Arta”, asta pentru a vedea la ce limbaj suburban, injurios, plin de rautate si ura recurg personalitati respectabile din Moldova – profesori, scriitori si academicieni. In numarul de ieri al acestui saptamanal, Nicolae Dabija a convocat o sedinta a celulei de partid pe care o conduce pentru a cere excluderea subsemnatului din Romania si R. Moldova. Mesajele de solidaritate cu „marele erou al neamului” Nicolae Dabija, blestemele care mi se aduc, scuipaturile, invocarea unor vini imaginare si condamnarea mea fara drept de apel aduc aminte celor mai varstnici de adunarile revolutionare de partid de pe vremea lui Stalin. Este greu de admis ca o fiinta omeneasca, civilizata si scolita, poate sa cuprinda atita rautate si ura!

Nicolae Dabija isi minte cu cinism cititorii si sustinatorii, facindu-i sa creada ca eu si „Moldova Suverana” l-am atacat. Nicolae Dabija, stimati cititori, m-a atacat pe mine si „Moldova Suverana”, noi nu facem nimic altceva decit sa ne aparam de atacurile lui. Consultati, va rog, colectiile „L.A.” si „M.S.” pentru a va convinge ca Dabija MINTE! Nici prin vis nu mi-ar fi trecut sa-l atac pe Dabija, mai ales ca, anterior atacului si polemicii declansate de el, mi-a apreciat personal scrisul din „M.S.”

Nicolae Dabija, daca ar fi un ziaris si cetatean cinstit, daca si-ar respecta cetatenii si opinia publica, ar raspunde punctual la intrebarile pe care i le-am pus, chestionari legate de averea sa personala si provenienta acesteia, privatizarea exclusiva a „L.A” si a sediului acesteia, recunoasterea oficiala a functiilor de partid si comsomol pe care le-a detinut pina in 1989, felul in care le-a obtinut, cum a denigrat statul roman in autobiografiile sale, sa ne indice macar un articol antisovietic pe care l-ar fi publicat in 1988, sa recunoasca motivul real pentru care a fost exclus din Universitate etc. DE CE NU RASPUNZI CINSTIT, DOMNULE DABIJA?

Exista, aici, in Chisinau, citiva ziaristi care cred ca stapinesc adevarul absolut, doar ei au dreptul sa scrie, sa dea note si sa scoata ziare. Dabija este unul dintre acestia care, din pacate, nu este printre cei buni. „O sa stati de vorba cu noi!”, mi-a strigat, isteric si amenintator, alaltaseara Mihai Moraras, un scriitoras mediocru. Care noi? Nicolae Dabija, o stiu bine, are in juru-i destui exaltati capabili de orice, dar de asta nu ma voi ocupa eu, ci organele abilitate. Daca sunt un ziarist improvizat, ma-ntreb, de ce Dabija, in numarul de ieri al „L.A.”, si-a convocat in apararea sa 30 de semnaturi care ma ataca in cel mai execrabil stil stalinist? Printre acestia, stimati cititori, figureaza 5 academicieni, un general, doi profesori doctori conferentiari, regizori, actori, profesori, medici, un agent de paza (sic!), un muncitor etc. Cam multe banuieli, nu? Daca nu-i paranoia sau megalomanie – atunci cum poate fi calificata aceasta campanie de glorificare a lui Dabija si de demonizare a mea? Acad. Anatol Codru, pe care l-am stimat si continui sa-l stimez, atinge paroxismul. Acesta, nici mai mult nici mai putin, ma blesteama!!! „Nu te-as mai vedea in vecii vecilor! N-as mai auzi ca existi nicaieri, nefiind ca ai fi – vai si amarul parintilor care te-au zamislit! Academicianul blesteama un roman care, impreuna cu parintii si familia sa, cotizeaza la pensia pe care si-o ridica din Romania, pensie de a carei valoare imi marturisea ca multumeste statului roman! Vai de amarul meu!

Nu numai jurnalismului onest si liber acestia pun catuse, ci si florilor! Domnii acestia, daca s-ar unii cu Romania asa cum doresc, din grea pricepere, falsa pudoare si autoritarism stalinist ar dori interzicerea a citeva sute de publicatii care apar in Romania, asta pentru ca, in bezna fudula si absolutista a existentei lor, cred ca nu trebuie sa ai voie sa critici si sa te exprimi liber. Toti acestia ar trebui sa fie vesnic recunoscatori U.R.S.S. pentru ca i-a facut ceea ce sunt astazi. Le-a tiparit sute si sute de carti in limba moldoveneasca pentru care le-a platit onorarii uriase, le-a acordat cele mai inalte distinctii si onoruri, le-a dat case si i-a plimbat gratis prin lume si… cite si mai cite! Europa, domnii mei, va cere sa va consolidati un stat, acelasi sfat vi l-a oferit si o fosta ambasadoare a U.S.A., iar dv., sub pretextul luptei anticomuniste, luptati impotriva Europei si a statalitatii Moldovei. Luptati impotriva propriului popor care a votat democratic si liber. Din confortul palatelor dv. criticati fara sa admiteti sa fiti criticati, dar nu catadicsiti sa mergeti in mijlocul poporului pe care nu mai reusiti sa-l prostiti nici macar la alegeri. De ce nu mergeti prin scolile din sate, la cele din Transnistria. Cite carti a daruit Grigore Vieru, daca a daruit, la vreo scoala? De ce nu editeaza Grigore Vieru pe cont propriu macar un dictionar pentru copii si sa-l daruiasca in scoli, pentru ca uriasa avere a familiei sale i-ar permite acest lucru? Sau, poate, familia sa nu-i agreaza proromanismul, sau este atit de zgircita incit il trimite in Romania sa-si gaseasca sponsori doar pentru cartile sale, in nici un caz pentru niste „dictionarase inutile”! N-as vrea ca, in urma raspunsului meu la atacurile turbate la care sunt supus de artileria grea a lui Dabija, sa asist la vreo inscenare de imbolnaviri subite care ar fi fost provocate, chipurile, de nu mai stiu ce atentate la „marile valori ale neamului”etc. Cunoscindu-i, banuiesc ca atacurile concrete le voi suporta eu. Chiar acum, in clipa in care scriam aceste rinduri, mi-au parvenit niste documente extrem de interesante care-s destinate lui Ion Berlinski, ceva cu nu stiu ce trafic de icoane peste Prut, un dosar penal stopat de fostul presedinte Mircea Snegur… O-ho! Da-i tare interesant!…

Grigore Vieru sare iarasi peste gardul esteticii

Grigor Vieru este un poet foarte popular in tara sa, iar pentru aceasta popularitate a luptat o viata intrega. A primit toate onorurile de la autoritatile fostei U.R.S.S. pentru serviciile aduse Marii Patrii Sovietice, fapt pentru care ar trebui s-o invoce cu recunostinta. Nu-i place deloc, insa, sa i se aminteasca acest lucru. Naiv, fara rautate, poetul Anatol Ciocanu, intr-un interviu acordat in urma cu mai multi ani unei reviste, care a aparut in nu mai stiu ce tara latino-americana, a afirmat ca: „da, Grigore Vieru a avut parte de toate onorurile din partea autoritatilor fostei U.R.S.S.” (citat aproximativ din memorie). Ei, bine, de atunci Grigore Vieru nici nu mai vrea sa auda de Anatol Ciocanu. Unui poet nu-i sta bine cind este animat de ura si rautate, devine oripilant cind se coboara in noroiul vulgar al unor scopuri fara scopuri nobile. Grigore Vieru, ca si Nicolae Dabija, nu este preocupat de disputa pe idei, ci de polemica autoadulatorie sau de cea din care poate sa-si extraga autovictimizari inventate. Daca ar fi atit de sensibil si de traitor in universuri poetice abisale, nu s-ar cobori la dispute nedemne de statutul pe care si-l revendica. Nu reuseste sa se ridice deasupra lucrurilor marunte, meschine, ci se amesteca printre ele si se demonetizeaza ca om. Sigur, pina la o limita umana il respect pe Grigore Vieru. Dar mai sunt si alte dimensiuni ale umanitatii. Bunul simt elementar ma obliga sa fiu circumspect atunci cind citesc ce scrie Vieru despre Dabija – „Lacrima lui Nicolae Dabija este plina de cristale – atita lume buna priveste cu dragoste si pretuire in ea.” Doamne, atunci cu ce sa fi fost plina lacrima lui Blaga, Bacovia, Nichita Stanescu sau Virgil Mazilescu? N-a mai ramas nimic, tot prea-plinul omenesc s-a cuibarit in lacrima lui Dabija? Grigore Vieru nu-si traieste existenta-i poetica in universuri mirifice precum Nichita Stanescu, de exemplu, el si-o abrutizeaza prin trairi omenesti meschine. Urmariti-i publicistica pentru a vedea cum stie sa injure! Publicistica sa nu-i de natura sa-l sacralizeze asa cum si-o doreste. Nimeni nu-i sfint, cu atit mai mult Grigore Vieru. Doar lingaii din Romania, cei care-i ridicau osanale lui Ceausescu, foloseau apelativele pe care i le inchina Grigore Vieru lui Dabija! Un cult al personalitatii dus pina dincolo de absurd, si de care nu se rusineaza nici laudatorul si nici cel laudat. Grigore Vieru a pasit cu umilinta pragul celor trei presedinti ai R. Moldova, iar presedintelui actual, Vladimir Voronin, nu are motive sa nu-i fie recunoscator, iar poetul stie acest lucru la fel de bine cum stim si noi. In atacul sau de ieri, fara sa vrea, printre altele isi demasca motivele pentru care, dumnealui, Dabija si altii, ma blameaza fara nici un drept – nimeni „nu are o mai mare grija de onoare si banutii ei (ai Romaniei, n.a.)”. Asa este, chiar am grija de banii tarii mele, iar acest lucru ii deranjeaza pe multi care s-au imbogatit din „banutii” romanesti, dar de care vor sa profite in continuare. „M.S.”, maestre, daca nu ma insel, nu v-a atacat niciodata, ci chiar v-a elogiat, cu atit mai putin eu. Maestre, nu se cade, mai ales ca am avut onoare sa bem la aceeasi masa nu doar un singur pahar de vin sau coniac, si nici nu cred ca am dat dovada de lipsa de respect! Nu va lasati manipulat de Dabija!

Afirma maestrul Vieru ca daca eu as reprezenta Romania, s-ar teme sa se uneasca (,) cu ea. Ei, bine, chiar reprezint Romania – sunt liber, respect legile, ma bucur de toate drepturile constitutionale si imi sunt suficiente, nu sunt captivul unor dogme ideologice totalitariste si imi iubesc cu ardoare semenii.

Mihai CONTIU

http://www.moldova-suverana.md/arh.php?subaction=showfull&id=1171550322&archive=1171893309&start_from=&ucat=7&

Literatura romana de dincolo de aspiratiile scriitorilor moldoveni

Scriitorii moldoveni –
diaspora propriei lor diaspore

Moto: „Daca scrii pentru cei din jurul tau si pentru cei din timpul tau, scrii degeaba. Crede-ma ca nu stim niciodata cu adevarat ce putem deveni. Pentru mine, tu esti deja ceea ce nu poti deveni.”
(Constantin Noica, „Jurnal”, pag. 264)

Continuare din nr.nr. 155, 156

Fiti siguri ca oamenii l-ar fi ascultat! Dar! Dar Grigore Vieru traieste-n piosenii uneori penibile. Acum vreo doi ani (cred!) m-am intilnit cu cel pe care nu voi inceta niciodata sa-l admir si sa-l invidiez, cu bulversantul Andrei Strambeanu, asta pe holul Uniunii Scriitorilor, iar neasemuitul meu model a ceea ce nu voi reusi niciodata sa fiu, explicindu-mi prezenta sa acolo, mi-a spus ca a venit sa ia ajutoarele umanitare pentru Grigore Vieru – orez, ulei, tomate etc., oricum ceva in genul asta, scriitorul Nicolae Esinencu poate sa exprime mult mai plastic „chestiile astea cu ajutoarele”. Nu-l citez intocmai si neaparat pe Esinencu, dar chiar sunt sigur ca o masa de biliard dintr-un club de-al lui Calin Vieru poate sa produca mult mai mult decit o punga amarita de „ajutoare materiale”. Bolnav fiind, in urma unei afectiuni foarte grave, iar pe mine m-a durut mult mai mult acest lucru decit cei care-l folosesc in scopuri meschine, ne-am intilnit la re-alegerea lui Mihai Cimpoi in functia de presedinte al U.S., iar de atunci, fratele Grigore, slabit fiind, manipuleaza constiinte cu boala-i. O foloseste impotriva mea si a „Moldovei Suverane” in instantele de judecata, asta pentru ca a descoperit „secretul martirajului”. Mihai Contiu si Ion Berlinski nu mai sunt de multa vreme argumente intru obtinerea de privilegii justificative de dincolo de Prut! De cind, orisice justitiabil se poate intreba, poate cineva sa faca infarct la doua zile dupa ce a citit un articol in ziar? Atitudinea „fratelui” Vieru fata de mine nu face nimic altceva decit sa exprime adevarata lui afectiune fata de romani! Fii Arghezi, „frate” Vieru!

Avaritia cu care unii scriitori moldoveni s-au napustit asupra unor edituri romanesti, rivna cu care au avut grija sa fie nominalizati cu diferite distinctii sau titulaturi oficiale romanesti si moldovenesti nu fac nimic altceva decit sa-i tradeze. Se tem, pe buna dreptate, ca au opere literare trecatoare, neimportante, motiv pentru care isi imagineza ca si le pot salva cu distinctii oficiale, intorcindu-se instinctiv spre sovietizarea in care au crescut si s-au format. Literatura romana este suficient de generoasa, dar nu intr-atita mod incit sa-i primeasca si pe refulatii literatii de sorginte ex-sovietica! Sunt, oare, nedrept daca le ofer drept model „clasicilor” moldoveni pe Cezar Baltag sau pe mai „bolovanosul” si preferatul meu Ion Lancranjan? Au ajuns macar la nivelul lor pentru a-i pune in discutie? Pseudo-auto-clasicizatii scriitori moldoveni nu ofera nimic inedit literaturii romane, asta cu exceptiile pe care nu mai este cazul sa le numesc, insa care, in nici un caz, nu au absolut nici o legatura cu doar inteligentul poet Valeriu Matei! Tinind seama de mentalitate, de modul in care s-au bucurat de anumite privilegii, de faptul ca au fost adevarate nume pe vremea U.R.S.S., este explicabila incapatinarea cu care lupta impotriva tinerilor scriitori.Trebuie, eventual, sa fii chiar „murdar in suflet” daca nu vrei sa-i vezi cu stima pe „contrafortisti” sau pe „Leahu de la Balti” care reusesc sa sa fie si modele si scoala. In R. Moldova, din pacate, critica literara este la pamint, ea a fost sechestrata de catre „batrinii clasici intelepti”, indiferent de faptul ca exista un Mihai Cimpoi, re-revigoratul si reconvertitul Eugen Lungu, Alexandru Burlacu si alti citiva. Critica literara moldoveneasca s-a cantonat in doua directii, dar in aceeasi dogma de exprimare – separatia pe criterii de virsta sau optional-politice, ori in proiectie estetica, oarecum reconfigurata de oportunitatile oferite de dupa anul 1991. Nimeni nu-i profet in tara lui!, deci nici Cimpoi, nici Galaicu Paun sau Vitalie Ciobanu, asadar, ce facem cu sectarizarile estetico-literare? Seniorii, „auto-clasicizatii” s-au re-citadinizat estetic in companii de serviciu, iar un Ion Ciocanu, de exemplu, n-o sa aiba niciodata curajul sa spuna ca volumul X al lui Y este un esec, precum niciodata un Mihai Cimpoi n-o sa spuna ca poezia lui Dabija sau Valeriu Matei mai are pina mai va…, iara de prea-cumintele si inteligentul Alexandru Burlacu nici macar nu vreau sa pomenesc. Tinerii scriitori, la rindu-le, au cazut in capcana batrinilor rechini, drept pentru care evita sa le analizeze la rece discutabilele opere, fapt pentru care ii ignora si-si vad de generatia lor. Este periculos si daunator procesului literar faptul ca, in primul rind, autorii trebuie sa fie analizati, cind este cazul, si atunci cind sunt in viata, nu numai dupa ce „inghit gutuia”. Asa-zisii clasicizati, nostalgici ai vechilor privilegii, dar si avizi doritori de altele, negativisti incurabili fata de tot ceea ce este nou, se enclavizeaza si se razboiesc „proletar” cu oricine nu este de acord cu ei. Ziarul „Literatura si Arta” reprezinta cea mai cumplita metoda publicistica de anihilare a tot ceea ce este valoros si inoitor care vine din partea tinerilor scriitori, cultivind cel mai desantat cult al personalitatii unor citiva „sortati” pe criterii numai de Dumnezeu si Dabija stiute. Este ziarul celui mai „dictator partid”, partidul „Eu insumi, Dabija, Vieru si citiva”, iar aceasta observatie apartine unui cetatean american, nu mie. Metoda bolsevica de anatemizare a celor care „indraznesc” elementar, firesc si democratic, sa-i critice pe „batrinii interpreti”, se soldeaza cu cele mai cumplite „mobilizari” de opinie a cititorilor care-i aduleaza neconditionat pe acesti indoielnici „corifei”. Ei nu sunt capabili decit sa spuna ca este atacata intelectualitatea, nu criticata civilizat si firesc, fiind neputinciosi sa ofere contraargumente sau disponibilitate spre dialog, preferind sa defileze cu diverse distinctii si titulaturi. Procedeza astfel intrucit stiu ca inca mai pot manipula o masa amorfa si violenta de sustinatori vulgari, iar respingerea tinerilor si-o argumenteaza prin invocarea numelor unor tembeli grafomani, tineri alcoolizati din pruncie, autori ai unor brosuri de versuri sau proza cretine, care n-au citit nimic altceva in afara stupizeniilor pe care le scriu, eludind pervers stiinta de carte a inca tinerilor Galaicu Paun, Vitalie Ciobanu sau Nicolae Leahu. Literatura scrisa de catre acesti „clasicizati” timpuriu, din nefericire pentru destinul lor pe care si-l doresc altfel, este strict moldoveneasca, sau, tinind seama de valoarea lor, dar si de contextul romanesc in care vor sa se plaseze, este o literatura romana de mina a doua. N-au ce oferi, iar „pasunismul” lor pasoptist este mai mult decit evident. Sunt mult prea prafuiti pentru literatura romana, iar faptul ca nu se lasa „condusi”, asta in folosul lor, de catre tinerii pe care-i dispretuiesc cu incapatinare si de catre adevaratii seniori ai cuvintului din Moldova nu face nimic altceva decit sa-i duca-n rafturile unde se prafuiesc Alexandru Sahia, A. Toma, Alexandu Sihleanu, Ienachita Vacarescu si alti citiva. Atita vrerme cit n-au fost in stare sa lupte pentru a oferi „o democratie de alternativa”, nu vor fi capabili nici sa ofere o literatura de alternativa! Unirea R. Moldova cu Romania se amina cu inca o mie de ani, asta si prin stradaniile eficiente ale lui Nicolae Dabija si Grigore Vieru. In rest – numai de bine si sa ne vedem in alte literaturi din alte timpuri!

Mihai CONTIU

P. s. necesar: Semnatarul rindurilor de fata nu vrea sa se creada, mai ales de catre sustinatorii fanatizati ai lui Grigore Vieru si Nicolae Dabija, ca le neaga acestor doi poeti valoarea sau importanta operei acestora in contextul dezvoltarii literaturii din R. Moldova, ci doar deplasam accentele atunci cind acestia se repozitioneaza contextual in literatura romana, insa atitudinea lor in sine, mai ales in termenii abordati in materialul de fata, obliga cititorul, cronicarul sau jurnalistul sa ia atitudine. Literatura din Moldova nu se rezuma doar la doi poeti „triumfalisti”, iar acest lucru l-am mai demonstrat si in alte imprejurari. (autorul)

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1192716117&archive=1193057337&start_from=&ucat=7&

MAXIME SI REFLEXII CU FRECTII

Din cugetarile lui nenea Misa, paznicul redactiei
(fragmente din volumul aflat in curs de aparitie)

Moto: „Sunt zile de Paste si de Craciun (cele
ale inspiratiei), cind piinea unei poezii,
a unui cintec sau a unui aforism iese
frumoasa. Atunci sunt cel mai fericit
om din lume. Atunci uit de toate neca-
zurile si de toti vrajmasii mei.

(Grigore Vieru)

Tare bine le mai potriveste din gauacea gindului sau Inegalabilul Grigore Vieru atunci cind ne intelepteste cu noiane de cugetari. De cind nevasta-mea a citit ca Grigore Veru a scris ca „Toti prostii mor de moarte buna afara de tradatori”, fiind o admiratoare fanatica a sa, nu mai are somn pentru ca, asa cum afirma si ea pe buna dreptate, maestrul poate fi acuzat de orice, dar de faptul ca ar fi prost – NICIODATA!!! Are insomnii din cauza ca nu se impaca defel cu gindul ca nici maestrul cit este el de maestru nu poate muri de moarte buna. De vreo trei zile s-a impacat cu gindul ca este proasta, asta din cauza ermetismului absolut in care a inchis Grigore Vieru doar doua variante de trecere in lumea celor drepti. Nevasta-mea, totusi, este o fire pasnica, chibzuita si extrem de generoasa. Pacat de filosofia asta nemiloasa!

„Omul scandalagiu este ca si closetul: oricit nu l-ai varui, tot pute”, scrie sententios si perfid Inepuizabilul Grigore Vieru ca din pre-putul gindirii „Academiei Catavencu” din Romania. Ca insul scandalagiu este ca un closet, m-am convins pe pielea mea. M-a pus dracu’ sa scriu un articol despre comportamentul fudul, samavolnic si de scandalagiu al scriitorului umorist Xenon Pavalache. N-am facut nimic altceva in afara de a descrie cum a furat din ajutoarele materiale primite din statul Uganda, precum si despre felul dispretuitor si scandalos cu care se poarta fata de cei tineri care sunt la nivel de bancuri sanatoase si orale, nu humoruri scrise la gazete speciale pentru elefanti batrini. M-a dat in judecata si-mi cere despagubiri imorale in valoare de 47,5 milioane de lei romanesti noi. Zice ca i-am lezat onoarea si demnitatea. Auzi, onoare si demnitate! El, care a primit permis de la sovietici sa vineze cu kalasnikovul tot ce-i iese in cale! El, care acum vrea sa uneasca intreaga Casa a Presei cu statul Surinam! Cum poate sa ceara bani de despagubire a ceva ce n-a avut niciodata de la ma-sa si tat-su de acasa? Pute, domnule, acum o spun in gura mare! Oricit de bine s-ar imbraca, indiferent de faptul ca face parte din Consiliul tribal din Bairiki, ca are Medalia Proprietatii Lotcarilor din insulele Wallis si Futuna din Oceanul Pacific – tot pute! Pina in acest punct maestrul este ultragenial. N-am inteles chestia cu closetul in care spune ca „oricit nu l-ai varui”. Probabil m-am europenizat sau deruralizat prea mult daca n-am deprinderea closetelor varuite. Ma intriga faptul ca maestrul spune ca „oricit nu l-ai varui”, adica il lasa pe porc, pe nesimtit, pe scandalagiu tot „nevaruit”. Probabil ca nu vrea aprioric sa-l curete sau sa-l indrepte daca are atita rabdare sa vada daca se despute singur. Daca tot nu vrea sa-l varuiasca, atunci de unde atita placere de a-l asista „oricit nu l-ar varui”?

Sigur ca nu prea-mi place sa recunosc anumite chestii jenante pe care nu trebuie sa le stie restul oamenilor, dar anumite cugetari fundamentale ale lui Grigore Vieru ma indeamna la o sinceritate de care-mi crapa obrazul de rusine cind vad ca sunt atit de cumsecade. „Nu pot trece linistit pe linga un om orgolios – imi vine sa-l dau in judecata”, ne spune din inima, experienta si rarunchi maestrul. Ce, eu nu stiu ca sunt orgolios? Dar eu sunt orgolios pozitiv din nascare. Si cum sa nu fiu daca am doua rinduri de case, am bani in cont din ce-am mai „economisit” din ajutoarele venite pe la Casa Presei, am scris saisprezece ghiduri pentru paznicii din diverse sectoare economice, am post cu norma intreaga in ghereta si… ce-mi mai lipseste? Dar cind vad cite un nenorocit sau un venetic care n-a fost in stare sa fure in viata lui un leu, mi se urca singele la cap! Astia te sfideaza cu mizeria lor de corectitudine orgolioasa de-ti vine sa le dai cu ceva in cap! Neputind pentru ca-s cam firav si pentru ca nu vreau sa apelez la zdrahonii care o apara pe fiica mea, ii dau in judecat. Am si eu orgoliul meu de orgoliu, dar astia intrec orice limita, iar aici este vorba si de marea mea demnitate de om cunoscut in tot cartierul!

„Priveste in ochii Limbii Romane pina cind te va recunoaste si va izbucni in plins.” Aici chiar ca i-a scapat un porumbel din gura maestrului Grigore Vieru cind a scris acest profund adevar. Era prin anii ’90 sau ’91, atunci cind se faceau Poduri de Iasomie peste Prut, iar eu le duceam televizoare si „drujbe” fratilor romani ca sa le ridic confortul material. Am vazut un grup de scriitori de la Chisinau, la Leuseni, cum beleau ochii ca broasca spre limba romana a fratilor lor din Romania. Astia, dupa ce i-au recunoscut pe fratiorii lor de la Chisinau, au izbucnit intr-un plins/bocet de mila in limba romana de-ti venea sa fugi de nebun unde vedeai cu ochii. De romani pentru ca nu stiau ce limba vorbesc ai nostri de la Chisinau, iar de ai nostri pentru cum palatizau rostirea limbii moldovenesti pe care o predasera si cultivasera o viata intreaga de comsomolist si bolsevic cinstit. Atit de bine i-a recunoscut, ea, limba romana, incit nu s-a oprit din bocet de mila nici pina astazi. Limba moldoveneasca a alor nostri e mai puternica decit chiar ei, indiferent cit s-ar chinui sa uite ce-au vorbit si pentru ce s-au luptat o viata.

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1185368428&archive=1185455633&start_from=&ucat=7&

Teroristii moldovenilor

ANTICOMUNISTII (III)

Contiu_mina.JPG

Mihai CONTIU
contiumihai@gmail.com

Democratia! Aceasta-i lozinca cea mai criminala prin care moldovenii sunt cel mai crunt exploatati in ultimii aproape douazeci de ani de catre o haita abuziva de pretinsi lideri politici sau intelectuali! Cele mai neghioabe figuri politice si intelectuale, foste cadre de nadejde ale epocii ex-sovietice, speriate de transformarile geo-politice europene de dupa anul 1989, au insfacat tiranic cuvintul democratie si s-au apucat sa-l tot biciuiasca cu el pe bietul moldovean. Cine are dreptul, aici, in R. Moldova, sa condamne comunismul? Nimeni! Va imaginati ca insi ca Mihai Ghimpu, Grigore Vieru, Serafim Urechean, Nicolae Dabija, Vladimir Filat, Constantin Tanase sau vinzatorul de ziare Nicolae Negru au dreptul moral sa condamne comunismul, sa se declare anticomunisti? Ar fi o greseala de neiertat! Sa-i luam pe rind, pentru ca e pacat ca inteleptii nostri cititori sa nu zaboveasca, fie si pentru o clipa, asupra unor biografii inca actuale, dar malefice pentru igiena morala a tinerei generatii!

Mihai Ghimpu este un politician scos de la naftalina de o timpenie a hazardului. Recentele lui iesiri, iar in cazul de fata am in vedere manifestatia de la Balti, a dovedit nu cetatenilor R. Moldova, ci intregii Europe ca avem de-a face cu un extremist extrem de periculos. Prin atitudinea sa, cica politica, practic a instigat populatia la un razboi civil, interetnic. Acest ins si-a pierdut in totalitate controlul. Furat de valul unei efemere victorii in Consiliul Municipal, instinctul lui de sarpe i-a suierat la ureche riscul reintoarcerii in uitare, revenirea la naftalina, drept pentru care a inceput sa sfideze nu numai Constitutia si Codul Penal, ci absolut toate normele europene conventionale. Precedentul Ghimpu este extrem de periculos, eu avind toate motivele sa cred ca poate fi stimulat si din exterior, iar din aceasta ecuatie nu-i pot exclude nici pe Filat si nici pe Urechean. Este clar ca se urmareste destabilizarea totala a R. Moldova, urmarindu-se ca presedintele Voronin sa fie provocat spre a trece la masuri extreme de sanctiune. Se uita insa faptul ca presedintele tarii, daca va fi nevoie, poate opera, pur si simplu, cu Constitutia si Codul Penal pe masa. Orice stat democratic sanctioneaza extremismul si instigarile la conflicte interetnice, iar Moldova nu vad de ce ar face exceptie de la aceste norme! Anticomunismul lor este o falsa problema, iar autenticitatea acestei convingeri nu poate fi confirmata decit la urnele de votare. La ora actuala, totii ghimpii, filatii si urechenii nu lupta impotriva comunistilor, ci impotriva propriului popor, popor care a ales si va alege in continuare pe cei care le acorda pace si siguranta sociala. Cine-si imagineaza ca partidul din beciul lui Mihai Ghimpu, Partidul Liberal, este o formatiune politica saraca – e un naiv nevindecabil. Este suficient sa fie vazut Buletinul Informativ pe care si-l editeaza – hirtie cretata, policromie, 16 pagini si tot dichisul! De unde banii?

Grigore Vieru este un binecunoscut poet localnic, cultivat cu osidie de citeva profesoare de limba si literatura romana care au ramas incremenite in proiecte intelectuale expirate. Acest om, ajuns la o respectabila virsta, in loc sa se alinte in intelpciuni specifice batrinetii, prefera sa minuiasca armele urii impotriva tuturor celor care nu fac sluj si-aport in fata sa. „N-a avut tata sa-l bata la timp!, imi spunea un respectabil coleg din generatia sa, iar maica-sa l-a tinut prea mult sub fuste!” Asa o fi, dar tot mama sa l-o fi invatat sa-si urasca semenii? Sigur ca nu merita atita atentie, iar posteritatea, uituca asa cum e, va face dreptate. Dar de unde si pina unde unul ca Grigore Vieru poate fi anticomunist? A fost facut om de URSS, pentru ca daca ar fi trait in imaginara lui Romanie Mare, ar fi fost, cel mult, magaziner la Uniunea Scriitorilor. Vieru nu poate fi un reper moral pentru nimeni, asta pentru ca nici pina la ora actuala nu s-a dezis de servitutile facute fostei URSS, deci nu poate fi anticomunist autentic. In R. Moldova ii curteaza vremelnic pe politicienii autointitulati de dreapta, iar in Romania se infrateste cu cele mai sinistre personalitati nationalist-comunist-ceausiste. A ajuns pina acolo incit l-a determinat pe poetul si senatorul Adrian Pauneascu sa-l incrimineze pe presedintele Vladimir Voronin de la tribuna Senatului Romaniei, nemaivorbind de ura turbata cu care a improscat ziarul nostru si pe semnatarul acestor rinduri. Presedintele Voronin i-a acordat intreaga sa stima omeneasca, ulterior dovedindu-se ca Vieru nu o merita. Toti cei trei presedinti ai acestei tari l-au gratulat cu atentia lor, insa Vieru, jucindu-se de-a omul atins de geniu, si-a vrut statuie in viata. Dezinformeaza oamenii si jongleaza cu constiintele acestora, o ultima marturie in acest sens fiind recentul sau atac asupra intr-adevar marelui compozitor si artist total care este Eugen Doga. Un strungar mincinos este un strungar, un poet mincinos este un Mincinos si o Farsa!

Serafim Urechean anticomunist? Sa fim seriosi si sa nu ne jucam de-a Moscova si Tiraspolul cu el! Acest personaj (am mai afirmat acest lucru!) a saracit bugetul tarii ca nimeni altul, iar asta numai daca luam in calcul modul pervers in care a fugit cu coada intre picioare din fotoliul de primar general in cel de parlamentar cu imunitate, fapt care a provocat organizarea a doua tururi de scrutin esuate pentru alegerea altui primar. Fiindu-le lehamite de o astfel de curvasarie politica, cetatenii Chisinaului nici n-au mai vrut sa iasa la votare. Banii cheltuiti in urma demisiei lase a lui Urechean ar fi asigurat si astazi un spor semnificativ la salarizarea profesorilor si medicilor. Vladimir Voronin le-a aratat tuturor moldovenilor cu scaun la cap ce inseamna progresul social si realitatea a tot ce inseamna inscriere realista a Moldovei pe traseul integrarii europene. Urechean vrea sa duca aceasta tara intr-un univers meschin de tip sindicalist sovietic.

Nicolae Dabija, care chiar crede ca este un as al romanismului basarabean, al culturii, democratiei si anticomunismului din aceasta tara, este cea mai crunta dezamagire pentru moldoveni. Spre a nu ma repeta, ii invit pe toti cititorii si cercetatorii lucizi sa-i citeasca ziarul sau personal si sa reciteasca intreaga colectie a ziarului nostru din ultimii doi ani! Ce poate fi mai neigienic pentru moralitate decit faptul ca un pretins lider nu numai ca isi ascunde biografia autentica, dar si-o si condimenteaza eroic? Acesta este tipul cel mai ilustrativ de biografie excitata la maxim. Vorbind de o utopica Lege a Lustratiei, cred ca nu trebuie sa ignoram in nici un fel zelul comsomolist si rasplatirile de care s-au bucurat astfel de campioni ai anticomunismului pe vremea URSS, iar Nicolae Dabija nu face nici cea mai mica exceptie. Il face cu oua si cu otet pe presedintele Voronin, proferind cele mai infame acuze, dar fereasca Dumnezeu sa nu fii de acord cu el ca te si da in judecata, iar subsemnatul si ziarul la care scriu am simtit-o si o traim din plin!

Vladimir Filat este tipul perfect al politicianului parasutat in regim de urgenta si in interes de Servicii pe scena politica autohtona. Si el, asemenea lui Ghimpu si Urechean, este o promisiune pentru noi si spectaculoase tulburari sociale. Desi lucreaza metodic, este lipsit de imaginatie pentru ca opereaza cu idei de imprumut. Ultima sa gaselnita in materie de propaganda mediatica o constituie aparitia nevinovata a unor ziare raionale, fondate la fel de nevinovat, din propria initiativa si pe banii proprii ai unor localnici. Mai sa fie! Au inceput oamenii de prin raioane sa nu mai aiba ce face cu banii si-i arunca pe fondarea unor ziare pro-Filat! Voi reveni asupra acestui subiect pentru ca se simte un iz de finantare externa! Na, ca mi s-a scurs Timpul, spatiul tipografic si nasul, asa ca voi fi nevoit ca, intr-un numar ulterior al ziarului nostru si al vostru, iubiti cititori, sa incerc sa va demonstrez de ce totusi trebuie sa ne imaginam ca alde Constantin Tanase sau Nicolae Negru ar putea fi si ei un soi de oameni! Chiar si ei!

http://www.moldova-suverana.md/arh.php?subaction=showfull&id=1223380391&archive=1223465009&start_from=&ucat=7&

Domnului Dorinel Chirtoaca, primar moldovean al Capitalei R. Moldova

Avertizare si somatie!

„Dupa amiaza de ciine”, cu Al Pacino

Imaginindu-ti ca esti roman, stimate domnule primar, iti este lesne sa intelegi faptul ca te alint cu diminutivul Dorinel in virtutea unei firesti simpatii, a unei solidaritatii in culori pur nationaliste depasite, dar si pentru ca vreau sa-ti comunic ceva extrem de serios, iar asta o fac intrucit sunt un om si cetatean universal, desi etnic roman, grav, adica foarte sobru, in pofida „zbenguielilor” mele sugubete bune pentru precupete usor trecute de virsta critica si legal permisibila, adica de majoratul problemelor majore. Dorinele, tata, fii Dorin! Pe strada 31 August 1989 (scuza-ma ca ma umfla risul de cite ori aud denumirea asta pompoasa care-i departe de logica edilitar-estetico-lingvistica!), nu departe de Casa Presei, deci in buricul buricului tirgului, vis-a-vis de cladirea-bar-terasa care-i apartine cunoscutului om de afaceri Calin Vieru, fiul popularului poet moldovean Grigore Vieru, linga Muzeul National de Arte Plastice, se afla o toneta in preajma careia isi duc viata de ciine mai multi ciini. Rai dati dracului si mult mai inversunati decit unchiul tau, Mihai Ghimpu, pentru ca te musca efectiv dupa fiecare latratura! Am fost martor, Dorinele, tata, la citeva scene nefericite in care aceste potai au atacat si copii, ca de noi, astia mai trecuti de a doua pubertate, n-are rost sa-ti mai spun! Abil observator fiind, am remarcat un fapt extrem de interesant, drept pentru care ti-l arunc in exteriorul inteligentelor tale dioptrii: Ciinii astia, toti fiind din rasa canina (asta ca sa fii bine informat si sa ma intelegi aproape exact!) latra si musca pe toti cei de pe trotuarul de vis-a-vis de barul amintit. Vis-a-vis, adica in zona stapinita de catre nenorocitele astea de potai, se afla si aici niste terase pe care omul obisnuit, nu tu, se poate relaxa atit cit il duce mintea, buzunarul sau interesul. Ciinii, adica aceste javre agresive, creeaza sentimente de insecuritate tuturor cetatenilor care ar dori sa zaboveasca la terasele pe care, doar aparent, le-ar strajui, fapt pentru care, spre propria lor securitate, oamenii aleg sa se duca la terasa, barul sau cum i-o mai zice a respectabilului om de afaceri amintit, fiul binecunoscutului poet local din Moldova Grigore Vieru. Crede-ma, Dorinele, am vazut chiar si scene cu astfel de optiuni in aparenta absurde! Fireste ca totul este o intimplare si o coincidenta, agresarea cetatenilor, zi si noapte, datorindu-se exclusiv dragostei nesabuite si egoiste fata de aceste animale a bietei vinzatoate de la toneta de vis-a-vis de cladirea-terasa a prosperului om de afaceri Calin Vieru, fiul popularului poet moldovean in R. Moldova Grigore Vieru. Nu ma las eu muscat de un ciine, daramite de un primar de rind, drept pentru care, spre stiinta si a asociatiilor care se ocupa cu protectia acestor animale, fac publice urmatoarele intentii criminale: Daca Dorinel Chirtoaca nu-si trimite hingherii ca sa le salte pe aceste javre agresive, iar asta in termen de doua zile de la aparitia acestei somatii in ziar, eu, semnatarul rindurilor pe care va straduiti sa le descifrati, voi fi nevoit sa trec la actiuni pe cont propriu. Traim intr-o lume nemernica in care cel mai puternic rezista, iar impotriva mea, de fapt impotriva bunului simt, simt ca au fost asmutiti programatic pina si ciinii din rasa canina, nu numai ai’ pe care deja ii stiti, bipezii, iar in aceasta stare de necesitate, Dorinele, tata, ca tot zici ca-l iubesti pe Basescu, urmeaza-i exemplul pe care l-a dat el cu javrele din Bucuresti atunci cind era primar matur de peste patruzeci de ani! Peste doua zile, asadar, am de gind sa ma transform in om care ucide in legitima aparare, iar pentru asta voi uzita de toate metodele perfide prin care as putea trimite la cele vesnice pe aceste potai de ciini, adica sa le omor cu cruzimea care-i producea satisfactii si marelui Stefan cel Mare atunci cind scapa de adversarii inutili. Chestia cu otrava e la indemina tuturor si mi se pare chiar blinda, preferind o metoda prin care sa le dau satisfactie si sa-i razbun pe bietii copii care au fost tabariti, inspaimintati si muscati de catre jigodiile astea agresive. Adevaratul asasin, Dorinele, tu vei fi, asta pentru ca nu fac nimic altceva decit sa te somez sa-ti faci datoria. Iti cer sa-ti iei ciinii agresivi din strada, ca si asa sunt satul pina peste cap de agresivitatea alorlalti ciini-ciinosi, adica sustinatorii tai purtatori de nadragi pro-romanesti. De potai pe constiinta ai nevoie tu intr-un an preelectoral? Te somez sa-ti salti ciinii din strada, nu sa-i eutanasiezi, ca doar nu-s unchiul tau, ca nici lui nu i-ai putea dori asa ceva! Castrare si izolare, atita-ti cer, iar tu esti cel care hotarasti ce, cine si cind! Apropo, si mie imi plac ciinii!

Mihai CONTIU, etnic si frate roman

P.s. Chiar dupa aplicarea semnaturii am fost palit de un gind luminos ce n-o sa ma paraseasca decit dupa ce-l voi vedea implinit. Sunt hotarit deja ca la viitoarele alegeri generale sa candidez la functia de primar general al Chisinaului. Asta ca sa inteleaga pina si unul de nivelul lui Mihai Ghimpu cum ar arata reprezentarea reala a expresiei populare „s-a-ntors lumea cu curu-n sus!”

http://www.moldova-suverana.md/index.php?start_from=&ucat=7&subaction=showcomments&id=1217943173&archive=1218023909&

PROLETCULTISMUL CA FORMA DE CONSERVARE A PRIVILEGIILOR

Mihai CONTIU

Moto: „De aceea, consider ca nu chiar tot blegul,
tot betivul, tot sifiliticul, nu tot invertitul
sau travestitul si nu orice putoare pisata de
ciini pe sub garduri are dreptul sa-i puna note
lui Grigore Vieru…” (Viorel Mihail, „Saptamina”, nr.35)

Creatorul moldovean, si ma refer in primul rind la o categorie de scriitori mai virstnici, s-a autoizolat intr-un univers steril, absolutist si violent in plan social. Declaratia de Independenta a Republicii Moldova i-a prins pe foarte multi total nepregatiti sa se adapteze noilor realitati sociale, economice si politice, asta in pofida faptului ca multi oameni de creatie au defilat pe baricadele noilor cuceriri. Cea mai mare problema a lor este aceea ca au crezut ca pot schimba o lume fara ca ei sa fie nevoiti sa se transforme structural in functie de noile transformari socio-politice. Educati, editati si indoctrinati in fosta URSS, beneficiari ai unor privilegii absolut speciale si consistente sub aspect financiar, recompensati cu distinctii in virtutea nu neaparat a creatiei lor, ci mai curind pentru loialitatea fata de fostul stat sovietic, acesti creatori s-au straduit si chiar reusesc sa-si conserve aceleasi privilegii. Indiferent de cit de ancronice sunt modalitatile prin care-si cersesc marirea, de dragul luminilor scenei al propriului confort, material in primul rind, au renuntat definitiv la simtul masurii si al ridicolului. Strainii care-i viziteaza ramin perplecsi in fata ofensivei proletcultiste pe care acestia o cultiva in presa si cartile lor, precum si in valurile indecente de festivitati omagiale. Le place sa se autoidentifice ca fiind scriitori romani, dar ca mentalitate si scriitura se raliaza literaturii romane proletcultiste din anii ’50-’60 ai secolului trecut, precum si celei de dinaintea lui Eminescu. Ce refuza acestia cu incapatinare sa accepte este faptul ca opera lor, cea care este si despre a carei valoare nu doresc sa discut, dar care, judecata in ansamblul literaturii romane spre care tind, este, fireste, mediocra, se poate impune ca valoare in doar contextul strict al literaturii moldovenesti din R. Moldova. Aici nu-i vorba de limba in care este scrisa aceasta, cum la fel nu pot fi confundate literaturile austriece si germane. Un alt paradox, care rezulta din dorinta lor de a se alinia literaturii romane la inaltimea cotelor valorice la care a ajuns aceasta, defineste neputinta lor fie si din simplu fapt ca multi au intrat in contact cu Eminescu sau Blaga, de exemplu, abia pe la 40 de ani. Este imposibil de imaginat un Arghezi, Blaga, Ion Barbu sau Nichita Stanescu sa fi admis cuiva, cititor, jurnalist sau confrate, sa le aduca laude desantate de genul celor pe care le primesc cu recunostinta si naturalete nefireasca un Grigore Vieru sau Nicolae Dabija. Uneori am senzatia ca mi-am ales sa traiesc intr-o lume ireala! Citiva ziaristi si scriitori progresisti din Romania mi-au atras atentia asupra unui amanunt extrem de semnificativ – saptaminalul „Literatura si Arta” este o copie fidela a fostului ziar de partid „Scinteia” din Romania lui Ceausescu. Scrisorile de adeziune, aidoma celor ale colectivelor muncitoresti care-si manifestau minia proletara fata de „hidra imperialista” si atasamentul fata de Ceausescu, atacurile orchestrate impotriva celor care nu-s de acord cu ei si dorinta de a-i distruge cu orice pret, precum si multe altele care deja sunt cunoscute de catre cititori, nu diferentiaza, „LA” de „Scinteia” ceausista decit prin faptul ca in locul numelui Ceausescu apar cele alor lui Nicolae Dabija sau Grigore Vieru, asta in ochiul tuturor cititorilor romani de bun simt. Este uluitoare si dezarmanta pentru omul civilizat nonsalanta cu care acesti oameni accepta sa fie gratulati cu calificative de tip geniu, far calauzitor, luceafar, neasemuit, cel mai, inegalabilul si multe alte nazbitii de calificative. Unicitatea si exotismul dezastruos al acestora sunt date si de aceea ca inventeaza cele mai tupeiste si cinice formule de autoconservare – ei nu sunt criticati, asa cum se intimpla firesc in toata lumea civilizata, ci atacati, spun ei! Ei nu sunt proletcultisti prin ceea ce scriu, ci prin metodologia dictatoriala cu care isi impun propriile personalitati, care se vor intangibile si in afara controlului public. Atitudinea lor fata de mai tinerii frati de condei este dispretuitoare si fals senioriala. Fireste ca nu este vorba nicidecum de personalitati literare cum ar fi Aureliu Busuioc, Serafim Saka sau Vasile Vasilache. Romania, cea literara si literata, a fost mult prea condescendenta cu acesti „frati de peste Prut” in anii tineretii statului R. Moldova, i-a subventionat, le-a protejat sensibilitatile megalomanice si i-a laudat cu o prudenta oarecum exagerata dupa ce a vazut cit de mofturosi sunt la toasturi. Proletcultismul romanesc nu a fost uitat, cum, de altfel, nu a fost uitata nici dictatura impusa literaturii romane ce catre A. Toma sau Sorin Toma, iar faptul ca unii publicisti si scriitori din Romania studiaza deja neoproletcultismul din R. Moldova, cel din zilele noastre, din pacate, nu face decit sa ne bucure pentru binele cititorului moldovean, cititor care trebuie nu doar cultivat, ci si desprins din prizonieratul unor dogme impuse de catre falsi clasici sau lideri spirituali. Moldoveanul rabda multe, acum ma refer strict la cititor, dar nu poate suporta sa fie si umilit, iar in astfel de situatii el stie ca va fi razbunat si de a noua generatie de dupa el. Notorietatea unor „corifei” moldoveni, sa nu uitam, a fost construita de catre URSS, iar prin eludarea unor realitati mai mult decit evidente, absolut remarcabil sub aspectul stiintei manipularii, si-au reciclat imaginea in tipare pro-romanesti. Au fost bani romanesti, false sentimentalisme exploatate pina la culmile nerusinarii, editari de carte si de ziare, dar aceste specimene umane n-au reusit sa devina nici democrati civilizati, nici modele umane si nici cetateni exemplari ai propriei tari, asta asa cum se astepta si Europa de la ei. Proletcultismul acestor creatori moldoveni este cea mai grea piatra de moara atirnata de gitul democratiei si dezvoltarii acestei tari. Opozitia lor anticomunista este apa de ploaie. Uitati-va care si pe unde sunt angajati sau fac afaceri feciorii, nevestele, nepotii, amantele si cumetrii acestora! „Literatura romana” din Moldova, cea scrisa de pro-romanii moldoveni inghesuiti in ultimul autobuz care pleaca dupa ajutoare peste Prut, sufera de paranoia!

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showfull&id=1189597092&archive=1189686411&start_from=&ucat=13&

Miroase a prajit. Dar e gretos…
Doamna Rata, ca un adevarat patriot, s-a suparat tare pe presedinte pentru ca acesta nu acorda distinctii cetatenilor Romaniei.
Avind doua specializari – de jurist si jurnalist, fiind comentator al mai multor institutii de presa, eu mereu citesc materialele din ziare si reviste, care imi sint aduse de catre prietenii din Moldova, Ucraina si vecina Romania. Pe parcursul multor ani, in special dupa obtinerea independentei de catre R. Moldova, eu citesc atent si presa de opozitie radicala, atrasa de tot ce este romanesc.
Nascut in Moldova, cu studii la USM, cu teza de doctor sustinuta la Kiev, dupa ce am lucrat 40 de ani in organele de drept din Moldova si sint cetateanul ei, ma mir mereu de faptul ca presa, aflata in opozitie fata de putere, reda tot timpul ceea ce doreste drept realitate. Deosebit de inventiva este ea atunci cind tinde sa-l prezinte pe presedintele Moldovei, Vladimir Voronin, intr-o postura negativa.
Lansind un zvon de presa, pregatesc deja altul. Am scris despre aceasta nu o singura data. Chiar am propus unor institutii media sa se adreseze in judecata sau sa raspunda in presa la afirmatiile mele. Insa nicio reactie din partea lor – inseamna ca nu au argumente.
Recent, revenit dintr-o noua deplasare, am citit cu stupoare in „Jurnal de Chisinau” (director Val Butnaru, redactor sef Rodica Mahu) articolul „Decretele presedintelui”. Autorul acestuia este Mariana Rata.
Materialul este compus din patru parti: Recordul lui Voronin; Nici o distinctie de stat pentru romani; Titluri onorifice pentru firtati; Distinctii si bani?. In centrul articolului figureaza o fotografie, in care presedintele Vladimir Voronin ofera distinctia „Om emerit” lui Iosif Kobzon. Sub fotografie este scris de unde a fost preluata aceasta: „sursa – Moldova Suverana”.
Voi sublinia din capul locului: decorarea persoanelor mentionate in articol a fost facuta de catre presedintele Vladimir Voronin in conformitate cu prevederile Legii din 30 iulie 1992 „Despre distinctiile de stat ale R. Moldova”, precum si in conformitate cu art. 88 al Constitutiei R. Moldova, unde, printre atributiile presedintelui figureaza si urmatoarea: presedintele R. Moldova confera distinctii de stat si acorda titluri onorifice.
De asemenea, amintesc ca in art. 203 al Codului muncii R. Moldova se mentioneaza: „Pentru reusite deosebite in munca, merite fata de societate si stat, angajatii pot fi propusi in vederea obtinerii distinctiilor de stat (ordine, medalii, titluri onorifice), le pot fi oferite premii de stat”. Emitind decretele prezidentiale, seful statului, Vladimir Voronin, nu a incalcat niciun punct al legislatiei noastre.
Autorul materialului scrie cu rautate ca presedintele Vladimir Voronin cica ar fi acordat nemotivat titluri onorifice, decorind vorbitori de limba rusa, in special, reprezentanti din Rusia, astfel de oameni de arta cum ar fi: Lev Lesenko, Renat Ibraghimov, Iosif Kobzon, Vladimir Minin, Alexandr Morozov, Nicolai Baskov. Nu voi enumera ce fel de titluri si cui le-au fost inminate, deoarece despre aceasta s-a scris in presa, in „Monitorul oficial” si a fost reflectat de posturile de televiziune.
Doresc sa remarc doar ca personalitatile mentionate in articol, cetateni ai Rusiei, au adus o contributie importanta in cultura Moldovei. Banii obtinuti de la concerte ei i-au transferat la case de copii, pentru restabilirea monumentelor si manastirilor, pentru ajutorarea pensionarilor si invalizilor. La concertele vestitilor artisti, ale interpretilor, era imposibil de mai cumparat bilete, deoarece salile erau arhipline. De altfel, la aceste concerte au participat si reprezentanti ai opozitiei moldovenesti, care au aplaudat si au chemat la bis.
Meritat au fost decorati primarul mun. Balti, Vasili Panciuk, primarul interimar al mun. Chisinau, Vasile Ursu, deputatii Eugenia Ostapciuc, Serafim Bogdan, Vadim Misin, consilierul prezidential Oleg Reidman. Procedura de decorare, potrivit Codului muncii, este foarte complicata, dar a fost respectata in toate cazurile.
Deosebit de greu decurge procesul de avizare a celor propusi spre decorare in cadrul comisiei parlamentare juridice, pentru numiri si imunitati, conduse de deputatul Vladimir Turcan (de altfel, la timpul sau el a lucrat si ca anchetator pe cazuri deosebit de grave la procuratura Moldovei). Subsemnatul materialului de fata in acel timp lucra procuror al directiei ancheta si cunoaste, nu din auzite, principialitatea deputatului Vladimir Turcan. Da, in conformitate cu prevederile legale, au primit distinctii directorul general al corporatiei „Krosno” din Tiumen si directorul general al firmei „Azurit” din Chisinau – pentru contributia la restaurarea complexului memorial „Eternitate”.
In baza legala au fost decorati si reprezentantii televiziunii nationale, jurnalisti care scriu adevarul despre Moldova, care respecta poporul si tara noastra, si nu pentru asa-numita apropiere a lor fata de presedintele Vladimir Voronin.
Eu imi amintesc cum doi ani in urma a fost decorat legal de catre presedintele Vladimir Voronin, cu „Ordinul Republicii”, Vladislav Kutirkin, fost secretar al Partidului Comunist din raionul Cimislia, ex-sef al „Gosplan”-ului. El a fost decorat pentru munca indelungata in Moldova, pentru contributia personala in dezvoltarea economiei republicii. Activind in calitate de sef al „Gosplan”-ului, Kutirkin obtinea, la planificarea livrarilor in Moldova, materiale de constructie deficitare, automobile, combustibil etc. Kutirkin a primit „Ordinul Republicii” din miinile presedintelui Vladimir Voronin cu ocazia implinirii a 80 de ani. Printre altele, aceasta persoana continua sa munceasca, ocupind functia de consilier pe probleme economice la o banca din Moldova.
Dar s-au gasit oameni care s-au revoltat de premierea lui Kutirkin. Astfel, redactorul sef al „Literatura si arta”, N. Dabija, a dedicat acestui eveniment prima pagina a ziarului sau, amintind cu aceasta ocazie si despre tatal lui V. Kutirkin. De altfel, N. Dabija a primit „Ordinului Republicii” mult mai devreme, dar despre aceasta ceva mai tirziu.
Mariana Rata se ratoieste, in articolul sau, de faptul ca, pe linga distinctiile acordate de catre presedintele Voronin reprezentantilor Rusiei si asa-numitilor „apropiati”, au mai fost decorati si reprezentanti ai Ucrainei, Marii Britanii, SUA, Germaniei, si ca in ultimii 16 ani practic nu sint reprezentanti ai Romaniei. Si ce are cu aceasta Vladimir Voronin? El ocupa functia de presedinte doar de 6 ani. Iar 10 ani in calitate de presedinte au fost Mircea Snegur si Petru Lucinschi. Jurnalista se indigneaza, de altfel, nemotivat. Dar oare poetesa Leonida Lari nu a fost decorata de Moldova? Dupa cum se stie, ea locuieste acum in Romania, este senator in Parlamentul Romaniei si toarna zoi asupra patriei sale, Moldova.
Da, presedintele Vladimir Voronin, in perioada mandatului sau, a emis circa o suta de diferite decrete referitoare la decorare si printre cei care au fost decorati nu a figurat niciun cetatean al Romaniei. Insa toti stiu ca Romania, recunoscind prima independenta Moldovei, chiar la nivelul lui Traian Basescu, promoveaza o politica distructiva in raport cu suveranitatea si independenta statului Moldova.
Acum citeva date concrete despre acordarea, de catre ex-presedintele M. Snegur, in 1996, doar a ordinului „Ordinul Republicii”, neluind in calcul si alte distinctii. Astfel, de catre ex-presedinte „Ordinul Republicii” a fost acordat la 40 de cetateni. Doar intr-o singura luna – august 1996 – au fost decorati cu acest ordin 12 cetateni, in special membri ai Uniunii scriitorilor din Moldova. Voi enumera decorarile lor dupa datele din august 1996. Astfel, la 1 august a fost decorat Vasile Vasilache. La 23 august – Mihai Cimpoi, Igor Cretu, Nicolae Dabija, Alexei Marinat, Dumitru Matcovschi, Spiridon Vangheli, Grigore Vieru (7 oameni intr-o zi). La 29 august 1996 au fost decorati Silviu Berejan, Anatolie Ciobanu, Ion Hadirca si Leonida Lari.
Nu toti, dar majoritatea celor enumerati, cum se stie, sint sustinatori ai politicii proromane. Iata unul din sloganurile preferate, care figureaza des pe paginile hebdomodarului „Literatura si arta” – „Noi suntem romani si punctum”. Pentru care merite fata de Moldova au fost ei decorati?
Exceptie pentru mine reprezinta doar Grigore Vieru. Despre acesta, eu si jurnalista Natalia Silitkaia, am scris de doua ori in “Nezavisimaia Moldova”. De altfel, unul dintre articole a fost dedicat intilnirii cu Grigore Vieru la „Casa Limbii Romane”. Acel material, in apararea lui Grigore Vieru, a fost tradus si publicat in revista „Limba romana”, nr. 1-3 din 2006. Articolul se numeste „Cum poti deveni cetatean adevarat”. Doamna Mariana Rata de la „Jurnal de Chisinau” ar fi bine sa citeasca acel material.
Mai amintesc o data: presedintele Vladimir Voronin emite decrete despre decorare in stricta conformitate cu Legea despre distinctiile de stat, cu Legea Suprema si Codul muncii al R. Moldova.
Ii recomand jurnalistei Mariana Rata, dar si celorlalti jurnalisti din presa de opozitie: cititi Legea presei si Codul deontologic al jurnalistului!
Si nu trebuie sa impartiti cu presedintele imputernicirile lui. El nu are nevoie de aceasta.
Boris DENIS,
membru al Uniunii jurnalistilor din Moldova,
veteran si colaborator de onoare al procuraturii,
colonel de justitie

http://www.moldova-suverana.md/index.php?start_from=&ucat=7&subaction=showcomments&id=1198160146&archive=1198501474&

FDRM-ul, deci Nicolae Dabija, vrea sa privatizeze si credinta in Divinitate

Moto: „Opriti-l pe Dabija! … Eu ma tem de generatia care striga „intr-o singura voce „ ca cei care vorbesc „limba moldoveneasca” sunt niste… „prosti!!!. Ma tem de acest nou soi de indoctrinare si intoleranta, pentru ca istoria noastra, inclusiv povestea cu „limba moldoveneasca” si limba romana nu e o foaie vopsita in doar doua culori – alb si negru; am avut o istorie complicata, cu linii sinuoase de evolutie… Pe mine ma sperie acest „patriotism” agresiv al lui Dabija… este pur si simplu periculos – sa-i faci „prosti” pe milioane de oameni.”

(scrisoare deschisa adresata poetului Grigore Vieru, capitolul „Opriti-l pe Dabija” din cartea „Patria vuinda” a cunoscutului scriitor si jurnalist Constantin Tanase, directorul cotidianului „Timpul”.)

Nenumaratele solicitari si curiozitati venite din partea cititorilor nostri pe marginea conflictului pe care „Literatura si Arta” l-a declansat impotriva noastra, din care nu lipseste comportamentul agresiv si razbunator al acolitilor acestui saptaminal, parada de sfintenie si credinciosie a acestora, precum si multe alte stridente comportamentale, care, adunate la un loc, nu reprezinta nimic altceva decit cele mai teribile contradictii, ne-au dat certitudinea ca opinia publica nu este obosita sau plictisita de acest subiect, ci extrem de dornica sa afle cit mai multe detalii. Moto-ul de mai sus, precum si citatele pe care le voi relua mai jos nu le-am ales intimplator, ci vreau sa oglindesc faptul ca ceea ce am constatat si noi despre Nicolae Dabija nu este o noutate. Reputatul publicist Constantin Tanase, inca din anul 2001, ii face lui Nicolae Dabija un portret moral si politic cu o precizie uluitoare. Sigur pe cele afirmate, C. Tanase include scrisoarea deschisa adresata lui Grigore Vieru, intitulata „Opriti-l pe Dabija!”, in cartea sa „Patria vuinda”. Faptul ca jurnalistul Constantin Tanase se afla la ora actuala in aceeasi tabara, a FDRM, cu Dabija nu inseamna automat ca atunci, in 2001, nu avea dreptate, ci doar reconfirma inconsecventa orientarilor unor lideri mediatici autohtoni, care, din pacate, este raportata exclusiv la interesele proprii. Este cutremurator sa constati ca un om care se pretinde lider spiritual, politic sau civic face referiri pioase la Divinitate pe fondul unui caracter razbunator si mincinos. Nicolae Dabija, de insanatosirea caruia ma rog cu toata sinceritatea, dorindu-i din tot sufletul sa traiasca pina la o suta de ani, chiar daca nu ma va agrea niciodata, chiar aflindu-se tintuit pe patul de spital nu renunta sa-si trimita sagetile otravitoare spre cei pe care singur si i-a nascocit ca fiindu-i inamici. Care-i Dumnezeul lui si unde-i? Pentru ca Dumnezeul nostru, al tuturor, inclusiv al ateilor (ateii pe care-i cunosc, spre rusinea noastra, a celor care facem parada de credinciosie, asa cum am mai spus, sunt mult mai apropiati de valorile crestine), ne porunceste sa nu-I hulim si sa nu-I nesocotim darurile lumesti prin minciuna, razbunare si nedreapta judecare a semenilor. Marile incercari la care ne supune El sunt un prilej unic de intoarcere spre noi insine, spre meditatie asupra propriilor noastre greseli, nicidecum o ocazie de trimbitare faloasa si gaunoasa a unui fals martiraj, de realimentare a urii si minciunii. Nicolae Dabija, cred, are multa nevoie de meditatie, de intoarcere in sinele sau real si, de ce nu?, de putin ascetism. I s-a oferit posibilitatea Divina de a-si reevalua desertaciunea pasiunilor lumesti, iar pentru aceasta trebuie sa-si gaseasca putere de cainta si iertare. Credinta in Dumnezeu nu poate fi „privatizata” de nimeni de aici si dintr-aiurea, asemeni cum procedeaza asa-zisii „patrioti unionisti ai neamului”.

„Opriti-l pe Dabija!”

(fragmente din volumul „Patria vuinda” semnat de Constantin Tanase, directorul cotidianului „Timpul”)

„…Eu (C. Tanase; n.a.) nu sunt, la modul principial, de acord cu maniera morala in care dl Dabija imbina activitatea publicistica cu cea politica: in publicistica indeamna la unirea (fratilor) fortelor nationale si la moralitate in politica, iar in activitatea politica face invers – loveste in frati si procedeaza necrestineste. Dabija „lupta” in publicistica sa impotriva dezbinarii, a „sectarizarii” fortelor nationale, dar in realitate el insusi formeaza secte, face liste cu „patrioti” si „nepatrioti” etc.” „…daca e sa te iei dupa „L.A.”, astazi iti poti iubi neamul numai intr-un singur fel – asa cum intelege Nicolae Dabija. Orice incercare de a-ti iubi si sluji neamul altfel – printr-un discurs national mai realist si mai pragmatic, de exemplu, – este curmata nemilos, prin campanii de presa si asasinate morale, organizate de N. Dabija in „L.A.” „…Nu ma considerati un nesimtit, dar spuneti-mi, va rog, dle Vieru, care este „jertfa” lui Mosanu (acad. Alexandru Mosanu; n.a.), de exemplu? Am toata consideratia pentru venerabilul profesor, dar care este JERTFA domniei sale? Ca a fost deputat in toate parlamentele de pina acum, ca, de bine de rau, a avut o lefusoara decenta, ce i-a permis sa nu moara de foame, ca n-a avut curajul si obligatia sa-l scoata de guler afara pe Matei (Valeriu Matei; n.a.) din PFD (Partidul Fortelor Democratice, n.a.), ca a ingropat acest partid spulberind sperantele investite in el de mii si mii de intelectuali basarabeni? Asta JERTFA se numeste, dle Vieru? Si Dabija trebuie aparat pentru asemenea „atitudini patriotice”? Nu simtiti cit de tare duhnesc a gasca aceste pomelnice? Ce-i cu aceasta jignitoare „ierarhizare” a numelor si valorilor?” „…Dabija nu tace – isi tot cinta cintecul sau… Cintul sau vechi, „patriotic”, „mesianic romanesc”, prin care urmareste mai mult sa se lustruiasca pe sine…” „…el continua aceeasi practica bolsevica: ofera cuvintul „oamenilor muncii” pentru a-i elogia personalitatea…” „…Ma tem, dle Vieru, ca dv., aparindu-l pe N. Dabija si dindu-i dreptate in toate, involuntar aparati aceasta „elita intelectuala si politica”. „…Oare nu Dabija, Matei end K au spart, la inceputul deceniului trecut, Miscarea de renastere nationala?” „…De ce un asemenea „barbat al neamului”, cum e legitimat Matei in pomelnicul lui Dabija, sustinut de atiti alti „barbati ai neamului” – Dabija, Mosanu end K, n-au putut crea un partid national puternic…?” „…Pe mine, dle Vieru, ma sperie exclusivismul si intoleranta care razbat uneori din unele editoriale ale dlui Dabija. Sa va dau un exemplu. (…) … Dabija se lauda cu urmatorul lucru. (…) …intr-o scoala de la Ciocana, Dabija i-ar fi intrebat, „provocator”, pe copii cine vorbeste „limba moldoveneasca”, si copiii, intr-o singura voce, au strigat „un raspuns extraordinar”:”Prostii!!!” Si Dabija este foarte mindru de acest raspuns… Sa lasam fara aprecieri laudarosenia (cultul personalitatii) lui Dabija; exista aici, mi se pare, ceva cu mult mai grav. Eu ma tem de generatia care striga „intr-o singura voce” ca cei care vorbesc „limba moldoveneasca” sunt niste… „prosti!!!” Ma tem de acest nou soi de indoctrinare si intoleranta, pentru ca istoria noastra, inclusiv povestea cu „limba moldoveneasca” si limba romana, nu e o foaie vopsita numai in doua culori – alb si negru; am avut o istorie complicata, cu linii sinuoase de evolutie… (…)este pur si simplu periculos – sa-i faci prosti pe milioane de oameni.” „…Asta am vrut sa va spun, dle Vieru, asta v-am spus. Restul sunt toate niste desertaciuni…”Fara alte comentarii!

Mihai CONTIU

http://www.moldova-suverana.md/index.php?archive=1191933780&subaction=list-archive&

PROVOCATORII LUI GRIGORE VIERU SI AI LUI NICOLAE DABIJA NU SI-AU POTRIVIT CEASURILE

INSOMNIILE SACALILOR (3)

Mihai CONTIU

Prima infatisare la Judecatoria Centru, unde cuplul Vieru-Dabija ne-au citat spre a stoarce de la noi primele sase milioane de lei, a scos inca o data la iveala complicatele pinze de paianjen pe care acestia le tes spre a-si anihila fara mila orice adversar moral care nu li se subordoneaza.

Spre cinstea judecatorului de sedinta, am fost invitati la audiere exact la ora fixata – 15, 30 -, fapt pentru care le-au fost rasturnate planurile provocatorilor nepunctuali trimisi de „gingasul” cuplu Vieru-Dabija. Singurul provocator punctual a fost conf. univ. dr. Ion Melniciuc, care prin comentariile sale incitatoare de pe salile Judecatoriei nu urmarea nimic altceva decit angajarea noastra in acte de riposte nedemne totusi de calitatea noastra de oameni civilizati, desi nu avea vreo calitate invocata de catre avocatul acuzarii – cea de martor, eventual. Facem, cu acest prilej, un apel catre acad. si rectorul Universitatii de Stat a Moldovei, dl. Gheorghe Rusnac, prin care il invitam sa ia in discutie, asta eventual intr-un Consiliu de etica, comportamentul nedemn si incompatibil calitatii de conf. univ. dr. de care da dovada Ion Melniciuc intr-o situatie ca aceasta. Desi nu se afla in interiorul U.S.M., calitatea sa de cadru didactic universitar il obliga la o rigoare morala exemplara in absolut toate iesirile sale in public. Ion Melniciuc, prin atitudinea sa de ieri, dezonoreaza corpul didactic universitar al U.S.M. si atenteaza la reputatia morala a acestei inalte si respectabile institutii superioare de invatamint. Avind si calitatea de redactor al unei reviste romanesti de invatamint, imi manifest consternarea care ma determina sa-l transform pe Ion Melniciuc in subiect de reportaj dezonorant pentru confratii sai de catedra, personalitati marcante si nume de prestigiu ale invatamintului din R. Moldova.

La finalizarea audierii, dupa ce avocatul acuzarii si provocatorul deja de trista invocare Ion Melniciuc au plecat, si-a facut aparitia si entitatea numita Mihai Moraras, unul care scrie ce-i trece prin cap in ziarul personal al lui Dabija, care, avind lectia bine invatata, credea ca ne poate provoca la o trinta flacaiasca prin invocarea unor apelative jignitoare – ticalosi etc. Asemeni lui Ion Melniciuc, n-a luat in calcul faptul ca noi nu ne punem cu mosnegii, oricit de rai ar fi. Dupa plecarea noastra, pompierul de serviciu al Judecatoriei ne-a comunicat, invocind si martori credibili, ca a mai sosit un grup de provocatori nepunctuali de-ai lui Dabija si Vieru, care s-au prezentat ca fiind combatanti (!) si interesati de sustinerea lui Dabija in procesul de ieri. Ca sa vedeti cu ce crestini avem de-a face! Subsemnatul si Ion Berlinski am venit la aceasta prima infatisare doar cu o geanta care continea probele pe care le-am inaintat si o Biblie, iar avocatul acuzarii, Boris Druta, a fost secondat de catre provocatorul Ion Melniciuc, fiind completat ulterior de catre cei invocati anterior. Aceasta-i civilizatia si democratia la care recurge cuplul „gingas” Vieru-Dabija! Intimidarii prin orice cai si pumnului in gura vor sa le dea conotatii metaforice. Afirm cu toata responsabilitatea ca il banuiesc, nu acuz, pe Nicolae Dabija ca ii vrea raul poetului Grigore Vieru daca stie ca acestuia ii produc, totusi, suferinte disputele publicistice. Pe de alta parte, Grigore Vieru ar trebui sa inteleaga ca este persoana publica, deci supusa analizelor si criticilor practicate in presa din toata lumea civilizata, iar daca nu-i apt de polemici publicistice, ar trebui sa se retraga in meditatii poetico-filosofice, care sunt cele mai compatibile statutului pe care si-l revendica. Neavind dreptul sa comentam apararea noastra, va lasam, iubiti cititori, sa dati friu liber imaginatiei.

IN ATENTIA LUI NICOLAE DABIJA, REDACTORUL SEF AL SAPTAMINALULUI „LITERATURA SI ARTA”!

Luind act de faptul ca ieri, 04.04.a.c., la prima infatisare de la primul din procesele pe care ni le-ati intentat, ati fost reprezentat suplimentar si de un grup de provocatori, asteptindu-ne la eventuale agresiuni, previzibile, asta si datorita comportamentului sustinatorilor vostri de ieri, dar si de amenintarile si hartuielile telefonice la care suntem supusi zilnic, suntem nevoiti sa solicitam protectia fortelor de ordine ale Ministerului de Interne! Opreste-te Nicolae Dabija! Poarta-te civilizat, european, fii model macar acum la batrinete, nu mai recurge la metode golanesti de intimidare! Noi nu ne temem, desi nu avem in spate fortele pe care le aveti voi, ci va dorim doar binele!

Ion Berlinski

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showfull&id=1175692234&archive=1175774137&start_from=&ucat=13&

ACADEMIA DE STIINTE A R. MOLDOVA – O INSTITUTIE CARE SFIDEAZA CONSTITUTIA?

Academia de Stiinte a R. Moldova, a reusit, pe data de 30.VIII.a.c., inca o performanta absurda si antinationala. Practic s-a negat pe sine. Astfel, in aceasta zi i-a acordat poetului Grigore Vieru titlul de doctor honoris causa.

In ce consta paradoxul? Poetul Grigore Vieru, care se revendica a fi scriitor roman, face parte din categoria unionistilor cu Romania, deci lupta pentru anularea statutului de tara a R. Moldova, asta in pofida unor realitati concrete ale politicii europene. Negind Moldovei dreptul de a exista ca tara suverana, in mod automat neaga chiar institutia care i-a acordat titlul in cauza, pentru ca Academia de Stiinte este o institutie a statului R. Moldova. Nu luam in calcul si nu negam, in cazul de fata, valoarea ca poet a lui Grigore Vieru. Ne intrebam doar ce urmareste acest for academic prin acordarea de robe si tichii fistichii la dreapta si la stinga. Problemele cele mai stringente cu care se confrunta tara la ora actuala sunt cele produse de seceta din aceasta vara. Ce solutii stiintifice performante de prosperare sociala si economica a tarii au oferit pina la aceasta ora onorabilii academicieni? Care-i substratul acordarii unui astfel de titlu cuiva care militeaza pentru desfiintarea statului R. Moldova? Nu putem decit sa banuim si sa ne continuam investigatiile. Are cumva legatura cu intentia presedintelui Gheorghe Duca de a-si instala sotia, pe doamna Maria Duca, in functiea de rector al USM, caci pentru aceasta, nu-i asa, trebuieste pregatit un teren de sustinere cit mai vast? Academia de Stiinte, potrivit unor surse din interiorul acestui for stiintific, s-a transformat intr-un fel de Casa de Cultura, organizind sub orice pretext serate peste serate, paralele si mult distantate de preocuparile stiintifice. Am vrea sa stim daca este adevarat ca la aceasta institutie s-a prezentat o aspiranta la titlul de doctor in jurnalistica cu o lucrare despre “publicistica” lui Nicolae Dabija, celebrul autor al sovinului articol “Rusoaicele II”? Tot potrivit surselor noastre, aflam ca foarte multe functii de cercetatori din Academie sunt ocupate de catre persoane care simpatizeaza si militeaza pentru un anumit partid din opozitie, fapt care ne indreptateste sa credem ca presedintele Duca urmareste sa fie si in gratiile opozitiei pentru care spera sa vina la putere la viitoarele alegeri generale. Tipic specific moldovenesc! Toti sunt pregatiti pentru tradare, dar in cazul dat avem de-a face cu un troc – se cumpara bunavointa pentru orice eventualitate cu titluri academice! Jocurile pe care le face Academia de Stiinte, asta in cazul descris mai sus, nu numai ca sunt nedemne de menirea acestui for care ar trebui sa fie strict de esenta stiintifica, ci sunt antistatale, iar acest lucru se face la lumina zilei, contravenind nu numai normelor constitutionale nationale, ci si celor europene. Constatam, a cita oara?, ca Republica Moldova se confrunta cu mari probleme in planurile sigurantei si securitatii statului, iar cind aceste valori sunt sabotate de catre cel mai inalt for stiintific al tarii – problema este cu mult mai grava decit pare la o simpla si prima vedere! Nu va grabiti, domnilor academicieni, sa dati interpretari cinice articolului nostru, pentru ca noi cautam adevarul, nu sa va invrajbim cu Presedintele!

P.s. Chiar si pretentia lui Grigore Vieru de a obtine nedemn, prin judecati, de la ziarul nostru milioane de lei este un act antistatal, pentru ca noi suntem statalisti. Sau, daca si-a luat titlul de doctor honoris causa, si-a retras cumva procesele impotriva noastra, amintindu-si ca este un poet desprins de mizeriile cotidianului?

“Moldova Suverana”

http://www.moldova-suverana.md/index.php?start_from=&ucat=13&subaction=showfull&id=1188821285&archive=1188905623&

Saptamina Patimilor, de dupa Grigore Vieru si Nicolae Dabija (2)

Mihai CONTIU

Astazi, la Judecatoria Centru din Capitala, orele 15,30, debuteaza primul dintr-un lung sir de procese judiciare intentate noua de cuplul acestor doi poeti.

Intr-un mod mai mult decit dezonorant si rusinos, pentru ei si statutul pe care si-l revendica, cuplul Vieru-Dabija vor sa obtina de la noi, incepind de astazi, primele sase milioane de lei, pe 11.04.a.c. inca alte sase milioane doar pentru bietul Dabija (cinci de la subsemnatul si unul de la Ion Berlinski), iar pentru 24.04 nu stim inca ce suma vor deoarece ne-a venit doar citatia, nu si pretentiile. Toata crestinatatea se afla in Saptamina Mare, exceptie fac acesti doi poeti pentru care aceasta saptamina este Saptamina Marelui Chilipir si a Dezonoarei, care pina la aceasta ora au facut sa ne parvina primele trei citatii, avind sansa ca, pina in noaptea Invierii, numarul acestora sa creasca substantial, iar suma pe care ne-o vor cere sa ajunga la suta de milioane. Veti avea ocazia, in curind, stimati cititori, sa aflati ca infarctul lui Grigore Vieru, pe care il regretam crestineste cu toata compasiunea, nu a fost cauzat de catre noi, intrucit, suplimentar acestuia, Vieru sufera de boala banilor altuia.

Cum era si de asteptat, Dabija, asemeni unei caracatite, incearca sa duca un razboi de uzura cu noi, invocind, in fond, unul si acelasi lucru – lezarea onoarei si demnitatii –, procese care, daca ar fi avut intr-adevar minima moralia, le-ar fi comasat int-unul, el (ei) nefacind nimic altceva decit sa ne dea in judecata pentru fiecare articol in parte prin care am raspuns atacurilor concertate impotriva noastra de catre ziarul sau personal „L.A.”. Procesul de astazi, stimati cititori, prin chiar capul de acuzare formulat de catre cei doi, se autoincrimineaza penal, afirmind ca Grigore Vieru ar fi suportat un infarct din cauza unui articol al subsemnatului, asta la trei zile de la publicarea acestuia. Imaginati-va, s-a perpelit trei zile biblice in asteptarea infarctului. Decenta si bunul simt sunt notiuni total straine acestor doi iubitori de arginti. Dumnezeu este mort pentru acestia, fiind lipsiti de argumente publicistice civilizate recurg tilhareste la instanta de judecata. Ghinionul si viitorul esec rusinos al lor se va datora insasi Inaltei Instante de Judecata. Daca de Dumnezeu nu se tem, de lege vor fi nevoiti sa nu faca abstractie. Legea este una pentru toti si toti suntem egali in fata ei. In fata judecatorilor nu se vor prezenta Vieru-Dabija-manuale scolare sau opera literara, ci niste bieti oameni cu pacate si slabiciuni lumesti mai mari sau mai mici. A inceput Marea Demascare Nationala! Regretam sincer ca la batrinete le-a fost dat sa-si scoata la suprafata adevaratele chipuri!

http://www.moldova-suverana.md/index.php?start_from=&ucat=13&subaction=showfull&id=1175606987&archive=1175691870&

Din lumea celor care mai cuvinta

FRAGILITATEA DEMOCRATIEI „DEMOCRATILOR” MOLDOVENI

Mihai CONTIU

In Republica Moldova, din pacate, iar pentru asta trebuie sa fim sinceri cu noi insine, este timpul sa recunoastem cu onestitate ca nu exista democratie din simplul motiv ca cei care s-au autodefinit ca fiind democrati sunt cei mai sinistrii dictatori.

Nu ne place sa facem parada de premonitiile noastre, dar, acesta fiind un minuscul exemplu, anticiparile noastre privind infantilismul a tot ce se intimpla in Primaria Chisinaului s-au adeverit, iar cind pina si sobrii jurnalisti independenti, nu neaparat Constantin Tanase, sunt dezamagiti, atunci noi cui sa-i tirajam dezamagirile noastre? Este la moda, aici, in R. Moldova, sa fii anticomunist. Problema este alta: cine sunt anticomunistii? Inainte de a incerca sa caut un raspuns acestei naive, aparent, intrebari retorice (!), amintesc faptul ca tembelismul luptei anticomuniste din Moldova se fundamenteaza total eronat pe condamnarile UE aplicate unor atrocitati savirsite de catre alti comunisti, iar, prin eludare, falsii democrati moldoveni le proiecteaza imaginii actualului partid de guvernamint. Repet la infinit: nu sunt comunist, ci caut adevarul! Anticomunistii moldoveni de astazi, asta ca sa dau doar citeva minuscule exemple, sunt cetatenii ex-sovietici Nicolae Dabija, Grigore Vieru, Mihai Ghimpu, Vitalia Pavlicenco (sarut miinile, doamna!), Iurie Rosca, Nicolae Negru, Val Butnaru, Constantin Tanase, un oarecare ins Anton Moraru etc. (na, am luat modelul lui Grigore Vieru si am inceput sa trec si eu la pomelnice!; n.a.). Democratia moldoveneasca a fost initiata de catre o serie de indivizi care, raportindu-ne la genetica, nu sunt capabili de astfel de instincte. Dau inca un exemplu: Nicolae Dabija, in urma cu mai multe luni, intr-un numar al ziarului sau, „LA”, invoca Divinitatea sa-l ajute sa falimenteze „Moldova Suverana”. Va dati seama cit de pregatit este un astfel de individ sa se confrunte cu exercitiul democratic autentic? Ei nu vor dialog, nu sunt pregatiti cu argumente, ci prefera sa recurga la metodele autoritariste in care au fost educati, cele de tip stalinist. Cit de puternica poate fi ceea ce ei numesc societate civila daca se simt amenintati cu disparitia de catre un simplu publicist si un ziar oarecare? Cit de sincere sunt demersurile lor socio-politice daca ne doresc disparitia cu orice pret? Insi ca Nicolae Dabija, Grigore Vieru sau Mihai Ghimpu sunt doar o prezenta pitoreasca si ciudata in angrenajul civilizator al democratiei. Indiferent de titlurile cu care se impopotaneaza unii politicieni sau intelectuali moldoveni, contemporaneitatea se va incapatina sa le conserve si bicisnicia. Liberul gind si instinctul democratic al moldoveanului este blocat de catre chiar aceste creaturi sociale care se incapatineza sa se autoidentifice cu definitia de democrati. FDRM-ul lui Nicolae Dabija nu este nimic altceva decit o creatie artificiala bazata pe naivitate si cult al personalitatii. Pro-romanismul este doar pretext. Ce educatie civica ofera Nicolae Dabija si ceilalti acordori de vioara din FDRM sustinatorilor lor, cei care, absolut democratic, ne injura si agreseaza cotidian? Neseriozitatea democratilor moldoveni rezulta si din primitivismul comportamental al acestora. In lumea civilizata, cea in care spun ca doresc sa ajunga, nu patrunzi decit prin dialog si autoperfectionare, nu prin crima, prin desfiintarea cu orice pret a adversarului pentru a-ti impune fortat un stil dictatorial prin manipulare si conservarea unor privilegii cu care ai fost obisnuit cind erai sovietic loial. Democratii moldoveni s-au ratacit in fapte concrete, iar acum nu stiu cum sa iasa din labirintul teoriilor invatate din niste carti prost traduse. „Triumful” lui Dorin Chirtoaca i-a facut sa creada ca l-au prins pe Dumnezeu de picior si le-a ramas in mana o gheata de aur, iar acum si-au dat seama, chiar daca nu recunosc, ca este vorba de o opinca amarita in care au mai ramas urmele de praf de talc presarate de Mihai Ghimpu acum 40 de ani. Fragilitate democratiei „democratilor” moldoveni este data si de cartea proasta pe care au tras-o din buzunarul de la spate al lui Traian Basescu. Imaturitatea lor politica se regaseste si in „colacul” de salvare dezumflat de care s-au agatat pe ultima suta de metri, crezind ca oportunismul poate fi identificat cu abilitatea politica. In Ministerul de Externe al Romaniei ploua cu demisii si anchete, demarate inclusiv de catre Ministerul de Interne al acestei tari, „democratii” moldoveni insa transforma „scandalul vizelor” intr-o tinara fecioara dezvirginata de Rusia. Desi citesc si ei („democratii” moldoveni; n.a,) presa romana, continua sa arunce moldoveanului in urechi „Anotimpurile” lui Vivaldi! Ii cauta nod in papura lui Vladimir Voronin din ciuda ca acesta a gasit cea mai buna solutie de dialog cu Rusia, UE si Romania. Cu aceasta din urma prin mai pragmaticul premier Tariceanu, nu cu adulmecatorul de voturi Traian Basescu. Inaintea punctelor de suspensie pe care le voi lasa acestui articol, vreau sa notez constatarile unor functionari UE, vizitatori ai Moldovei inca din 1991, care, cu satisfactie reala, au constatat ca se pot plimba linistiti noaptea prin Chisinau fara sa fie agresati de indivizi necunoscuti. Asta de cind presedintele R. Moldova este Vladimir Voronin. Fara comentarii! Singurele agresiuni sunt cele la care suntem supusi noi, eu si Ion Berlinski, iar dirijorii acestora sunt alambicatii nostrii democrati moldoveni, plus birocratii din institutiile acestui stat care se inchina si lui Dumnezeu si lui Mamona.

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showfull&id=1189424483&archive=1189512170&start_from=&ucat=13&

Moldoveni la drumul mare al romanismului mincinos
Moto: „Sper sa prind si prabusirea capitalismului,
si revenirea comunismului”;
Ion CRISTOIU

„De fapt, aceasta este marea problema a Republicii Moldova: virful asa-zisei clase politice de opozitie si provincie populata cu lighioane cameleonice profitoare. Noroc cu alegerea lui Tomac, consilier al presedintelui Traian Basescu pentru relatiile cu romanii de pretutindeni. Alternativa, proletcultistul Nicolae Dabija, pentru care au muncit inclusiv comsomolistii moldo-liberali care pe fata se prefaceau ca-l sustin pe Eugen Tomac, era infioratoare: un produs al regimului bolsevic, leninist-comunist, ar fi ajuns, pe banii nostri, sa reprezinte Moscova in Parlamentul de la Bucuresti. (_)A sosit momentul sa se taie din radacini toate legaturile ombilicale cu continuatorii politicii ohrano-kaghebiste.”Aceste rinduri, stimati cititori, nu le-am scris eu, ci reputatul jurnalist bucurestean Victor Roncea de la prestigiosul cotidian romanesc ZIUA. Printre moldo-liberalii la care face referinta Victor Roncea se numara si duplicitarul primar Dorin Chirtoaca, care, din instinct, l-a creditat, prin prezenta sa la hotelul LEOGRAND din Chisinau, pe Nicolae Dabija in chiar ziua alegerilor, asta in detrimentul lui Eugen Tomac, optiunea electorala a lui Traian Basescu. Singele apa nu se face! Infringerea lui Nicolae Dabija, care si-a imaginat ca poate accede chiar si in Parlamentul Romaniei, echivaleaza cu apusul unei epoci dominate de asa-zisele icoane nationale, care nu sunt nimic altceva decit niste penibili profitori ai tuturor regimurilor. Spun ca infringerea umilitoare a lui Dabija reprezinta apusul unei epoci de trista amintire din cauza ca, odata cu el, electoratul roman a maturat de pe scena politica a Romaniei si ultimele mari gunoaie politice din aceasta tara, iar in cazul dat e vorba de Adrian Paunescu, Corneliu Vadim Tudor, Gheorghe Funar si sinistrul Ion Iliescu, chiar daca acesta din urma, din teama de umilinta infringerii, nu a candidat. Drama lui Dabija este, pentru el, cumplita, pentru ca chiar aceste gunoaie politice romanesti erau cei mai mari sustinatori ai lui. Am sau nu dreptate, domnule Grigore Vieru, pentru ca si dumneavoastra sunteti unul din alintatii autori tipariti in Flacara lui Paunescu, ziarul porcului cu acelasi nume? Practic, din acest moment, FDRM-ul lui Dabija a devenit ceea ce si era de fapt – un balon de sapun, un balon nesemnificativ pe care, desi neinsemnat, Dabija n-o sa-si mai poata permite sa-l intretina, pentru ca Romania nu-i va mai da nici o letcaie. Am sau nu dreptate, domnule Grigore Vieru? A avut sau nu dreptate Constantin Tanase cind v-a trimis scrisoarea deschisa intitulata „Opriti-l pe Dabija!”? Ei, bine, dumneavoastra ati ratat sansa istorica de a-l opri, insa moldovenii lucizi, nu romanii, au facut ceea ce intelepciunea batrinetii dumneavoastra nu v-a permis. Am dreptate? De aproape doi ani, eu, Ion Berlinski si Moldova Suverana am tot demontat falsul mit numit Nicolae Dabija, iar acum, in sfirsit, adevarul despre acest sexagenar plin de ura a iesit la iveala. L-am avertizat la timp ca ziarul nostru are dreptate si nu-si minte cititorii, dar si ca vor veni necrutatorii jurnalisti romani aici, in R. Moldova romani care se vor situa de partea adevarului, iar adevarul, in cazul de fata, se numeste Moldova Suverana. Am sau nu dreptate, domnule Grigore Vieru, sau poate veti spune ca electoratul este prost sau nerecunoscator? In mod normal, civilizat, daca Dabija ar fi un om de onoare, ar trebui sa fie revoltat de faptul ca nu a intrat in Parlamentul Romaniei Eugen Tomac, tinarul de 27 de ani care l-a umilit efectiv, clasindu-se pe primul loc in topul preferintei alegatorilor. S-a demonstrat ca, pina la urma, si uninominalul romanesc este tot o lista de partid, pentru ca partidul i-a bagat in Parlament pe cei codasi, nu votul direct al alegatorilor. De ce, din cei 250.000 de membri FDRM cit se afirma c-ar fi, nu s-au gasit macar o mie si ceva ca sa-l voteze pe Dabija? La votarea de duminica a fost sanctionata drastic si politica dezastruoasa si subversiva a Romaniei fata de R. Moldova, dar acum gata, robinetele cu bani romanesti pentru Moldova s-au inchis drastic. Sa vedem citi moldoveni pro-romani vor mai ramine!

Politica de talcioc a Partidului Democrat
Vicepresedintele Parlamentului, Iurie Rosca, a declarat ca politicienii care promoveaza ideea unui candidat apolitic la functia de presedinte „nu sunt pregatiti juridic” si nu inteleg esenta institutelor democratice. Astfel a comentat Iurie Rosca declaratia liderilor Partidului Democrat, Oleg Serebrean si Dumitru Diacov cu privire la alegerea unui presedinte de tara neafiliat politic. Potrivit lui Diacov „candidatul la functia de sef al statului trebuie sa fie o figura neutra”. „Este vorba despre analfabetismul juridic al domnului Diacov si a naivitatii sale fara limite. Si el ca si multi alti politicieni ai perioadei de tranzitie nu pot sa inteleaga ce sunt institutele democratice si care sunt regulile de joc.” „Presedinti neutri nu exista, acestia sunt doar in imaginatiile domnului Diacov”, a spus Iurie Rosca. Diacov si Serebrean, atunci cind nu dorm, fac un soricel politic de tot risul, iar acesti doi lideri politici, oameni buni, retineti, si-au plimbat si-si mai plimba ciolanele prin Parlament. N-au inteles din politica, vorba moldoveanului, nici o pleasca! Dar s-au ales cu ceva – la batrnete vor avea pe ce-si cumpara piine si medicamente_

Mirarea vitelului de la poarta noua
„Moldova Suverana”, intr-un articol cu un titlu ce emana un netarmurit respect fata de Romania si o pilduitoare decenta verbala („Romania umbla cu fitilul aprins pe la curul R. Moldova”), se arata mirata de faptul ca Mihai Gheorghiu, Secretar de Stat in guvernul Romaniei (aia, care umbla cu fitilu’_) „vine la Chisinau fara sa-si programeze diplomatic nici o intilnire cu vreo autoritate legala a acestei tari, dar se intilneste confidential (cum confidential, daca stie si „MS”? – mirarea noastra) cu absolut toti liderii politici si mediatici care contesta existenta statului R. Moldova” (apropo, acestia nu contesta statul, ci conducerea lui comunista – e o diferenta, nu?). Ma mira mirarea respectivei publicatii si de aia ma intreb mirat: de ce, la ce bun, cu ce scop s.a.m.d. respectivul demnitar roman ar fi trebuit sa se intilneasca si cu alti „lideri mediatici” sau cu „autoritatile legale ale acestei tari” care, se stie bine, sunt pe duca, miine vor fi_ nelegale si, in plus, nici nu exprima interesele populatiei majoritare a acestei tari?” Cam asa gavareste amatoriceste un puradel care semneaza cu numele de Mogul Presescu in fituica lui Tanase si Filat Timpul. Pezevenghiul o face pe banditelul cu mine atunci cind speculeaza cu termenul de confidentialitate. Pai, mai, nene calfa batrina, lista cu agenda de lucru in Moldova a viitorului fost secretar de stat M. Ghiorghiu am procurat-o chiar de la Bucuresti, din zona biroului sau de lucru, insa discutiile pe care le-a purtat cu alde voi chiar au fost confidentiale, chiar daca acum nu mai sunt, asta si pentru ca deja am procurat stenogramele discutiilor, aseara, si tot de la Bucuresti, nicidecum de la Chisinau, pentru ca aici, in afara de Ion Berlinski si citeva dragalase fapturi de la ziarele voastre, lumea se cam fereste de mine atunci cind e vorba de taine. Pai, de ce Gheorghiu sa nu solicite intrevederi cu oficialitati ale acestei tari? Ce, se crede cumva pe mosia ma-sii sau a lu’ tac-su? Tare mahmur trebuie sa fie cineva care are obraznicia sa afirme ca autoritatile actuale si viitoare vor fi, la Pastele Cailor, nelegale!
DRRP de la Bucuresti ii premiaza pe cei care-i cheltuiesc banii
Minunati-va, oameni buni! Asociatia Presei Independente, cica, cu sprijinul financiar al Departamentului pentru Relatii cu Romanii de Pretutindeni de la Bucuresti, a desemnat, luni, cistigatorii concursului national de articole si reportaje pe tema colaborarii moldo-romane. Pai, mai, fratilor siamezi, cine altcineva in afara ziarului nostru a scris cel mai obiectiv si prompt la aceasta tema? Nimeni, doar noi! Am facut acest lucru fara sa primim nici un leut de la nimeni. Dar ce, credeti ca pe noi ne-au premiat? Nu, nene, ci tot pe cei in care Romania a pompat la greu porcoaie de bani! „Premiantii” sunt Raisa Lozinski si Irina Nechit de la, se putea altfel?, Jurnal de Chisinau, Aneta Grosu de la Ziarul de Garda, gazetuta aia facuta doar de muieri, Liliana Barbarosie (haios nume, imi place sa-l rostesc atunci cind sunt trist!) de la Europa Libera de orice raspunderi, Emilia Ghetu de la Sahar_, nu, de la Vocea Basarabiei etc. Ati prins smecheria? DRRP le da bani ca sa-si faca ziare, iar pentru asta le da si premii pentru ca le da bani. Iar ei nu numai ca-i primesc, dar tot cer continuu! Pe cit pariem ca o sa cam intarce balaia? Gata, golanilor, v-ajunge! Treceti la consolidarea statalitatii moldovenesti!
Mihai CONTIU
contiumihai@gmail.com

http://www.moldova-suverana.md/arh.php?subaction=showfull&id=1228312482&archive=1228395966&start_from=&ucat=7&

MAXIME SI REFLEXII CU FRECTII

DIN CUGETARILE LUI NENEA MISA, PAZNICUL REDACTIEI

„Exista o primejdie care merita pretuita: cea care iti deschide ochii spre adevar.”, ne intelepteste sententios maestrul Grigore Vieru. Sa-mi sara ochii si sa-mi moara scroafa-n cotet inainte sa fete daca n-are dreptate! Pai, nene, cu cita filozofie si adevar i s-au deschis ochii poetului roman Teodor Paca atunci cind a trecut prin doua primejdii – primejdia concreta, aia simtita pe buzunarul si picioarele lui, si ailalta mai putin periculoasa cind i s-au belit ochii spre adevar. „Marile dureri sunt mute!”, a spus Paca atunci cind i s-au furat pantofii de pe o plaja din Mamaia.

***

„O femeie extrem de frumoasa va trebui sa-si gaseasca un prost mai mare decit frumusetea ei.”, cugeta profund Grigore Vieru. Nu va spun ce balamuc a iesit intre gagicile si borfasii din cartierul autogarii din Floresti dupa ce au citit chestia asta la lectura colectiva saptaminala din biblioteca raionala! Aliona Borta, o tipa trasnet cu niste picioare lungi pina la ceafa, a admis ca profesorii care i-au dat note de trecere la Pensionul Bunelor Maniere pentru Fetele Generoase ar fi putut fi prosti mai mari decit frumusetea ei, mai ales ca, intelectuali rafinati fiind, isi dadeau repede sufletul, preferind mai mult vorbaria si privitul, dar nu vrea sa priceapa si pace de ce si de acum in acolo trebuie sa-si gaseasca tot un prost! Ea crede ca numai fraierii si impotentii se pot teme de o femeie frumoasa, adica ‘telecualii astia care daca nu pot, se prefac ca gindesc chestii serioase. Nita Culita, speculant serios cu cereale, care are filologia moldoveneasca la baza, fost elev al prof. Ionel Meleleninciuc de la USM, client de baza al Alionei cind nu-i plecat la Odesa, negru de suparare, a facut o depresie sora cu moartea. „De cind, nene, sunt eu prost mai mare decit frumusetea Alionei? Adica si gagicile alea trasnet din Chisinau trebuie sa-si gaseasca numai prosti? Cit de labagiu trebuie sa fii ca sa vomiti timpeniile aste? Bai, tata, astia care spun asta au fost tepuiti ca lumea de vreo tipa buna, le-au cazut liturghiile si-au cintat ca mocofanii prohodul cind i-au fost aproape, sunt dat dracului de zgirciti ori s-au obisnuit doar cu poze!” Aliona, ca sa linisteasca spiritele, s-a hotarit sa picheteze Chisinaul ca sa vada cu ce muieri umbla astia care nu sunt prosti mai mari decit o femeie extrem de isteata.

***

„Oare cum se iubeau oamenii primitivi fara cuvinte si fara minciuni?! Si cum mureau oare neplinsi de nimeni?!”, se intreaba cu inocenta Grigore Vieru. „Simplu de tot, barosane, mi s-a confesat Colea Jegosu’, un boschetar din zona Spitalului de Urgenta, uite, si aia erau ca si mine – n-aveau casa, n-aveau masa, n-aveau multe vorbe si n-aveau pe cine minti pentru ca pe vremea aia nu se bateau pentru averi si granturi, da’ erau, taica, dotati de la natura ca si mine. Ei nu dadeau definitii gagicii primitive, ci… ma intelegi…? Alea nu erau multumite din an in paste cu interludii poetice ca acum, ci erau multumite concret, asa cum le dicta si le impingea mama-natura. Plus ca nu se inventase Dumnezeu, Biserica si alte farafasticuri, drept pentru care era mult si des, iar tribul era multumit, copii erau si ei multi si prosperi, dar nu era zizanie intre parinti pentru ca nu se stia care si cu cine i-a facut. Pe vremea aia oamenii nu prea apucau sa moara de-a binelea pentru ca erau mincati cit mai erau calzi. Asta era cea mai buna mostenire pe care o lasau tribului si zau ca era buna pentru ca a perpetuat specia! Chiar daca dupa douazeci de mii de ani de atunci s-a degenerat in halul acesta, traiti bine-mersi si scrieti si toate timpeniile care va trec prin scafirlie! De plinsete nici vorba pentru ca nu se inventasera lacrimile voastre puturoase de astazi, pentru ca trupul-hrana era prilej de desfatare pe atunci. Tirziu de tot, in epoca moderna, pe vremea geto-dacilor, acum vreo doua mii de ani, s-a desfiintat mincarea si s-a inventat inmormintarea sau arderea lor din cauza unor politeisti si-a unuia Iisus, da’ a mai ramas macar veselia atunci cind oameni deveneau morti pentru toata viata.

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1182861340&archive=1182947737&start_from=&ucat=7&

CINE SUNT ADEVARATII ASASINI MORALI?

MARTOR OCULAR

Mihai CONTIU

Moto:

„Politici, oratori de strada,/ Stupizi, ce se socot isteti,/Fatarnici patrioti – gramada, De vorbe goale precupeti…/

(„Raspuns la o cronica rimata”,
Al. Vlahuta, 5.VIII.1882, „Romania libera”)

Nicolae Dabija minte fara sa clipeasca, isi manipuleaza cititorii si aderentii cu un cinism infiorator si-si ridica fara nici un scrupul o statuie butaforica. Orice jurnalist din civilizatia europeana, asta daca s-ar afla in locul meu, ar fi mai mult decit scirbit de procedeele jurnalistice la care recurge unul ca Dabija. Sunt multi cei care m-au vizitat in dupa-amiezele cind imi scriu materialele pentru a doua zi, unora chiar le-am permis sa-mi citeasca (recunosc, neprofesionist!) in computer articolul pe care urma sa-l expediez tiparului. Ce poti gindi despre un astfel de om, despre F.D.R.M. pe care-l conduce, cind vezi ce proportii delirante poate lua o polemica personala stirnita de Dabija, disputa careia i-a dat dimensiuni politice de apocalipsa, in care eu, crede acesta, as fi cumparat, manipulat si consiliat de catre comunisti, presedintie sau S.I.S.! Ar fi de ris daca nu ar fi de plins modul in care jongleaza cu naivitatea celor care chiar cred in sinceritatea lui. Cu riscul de a te plictisi, stimate cititor, am fost nevoit sa parasesc, ilegal, pentru doua ore, patul unui spital (si eu!) pentru a te informa corect despre minciunile pe care Dabija le-a debitat in ziarul sau de joia trecuta.

Dabija, fireste, incepe patetic si mincinos, spunind ca maestrul Grigore Vieru a mai suferit un infarct din cauza a doua articole semnate de mine. Este o minciuna ordinara si Dabija stie acest lucru, el, nemilosul care il atrage pe Grigore Vieru in polemicile lui personale fara nici o remuscare, asta in loc sa-l lase pe maestru sa se odihneasca in pace acasa, sa-l fereasca de chiar citirea presei daca stie ca il afecteaza atit de mult. Nu, el il implica activ, iar acum arunca vina pe altii, pentru ca, prin exploatarea simpatiei populare fata Grigore Vieru, vrea ca atite lumea impotriva noastra. Intimplator, am fost de fata cind d-na Raisa Vieru l-a sunat pe Berlinski, iar dialogul este reprodus de catre Dabija in ziarul sau personal total deformat. Doamna nu a sunat „disperata”, cum gresit scrie Dabija, ci furioasa, strigind in telefon ca suntem niste ucigasi si criminali care nu ne lasam pina nu-l bagam in mormint (sic!)!!!, iar Berlinski i-a replicat ca Grigore Vieru este un mare poet si de ce se lasa atras in asa ceva, moment in care doamna a inchis telefonul. Maestru al diversiunii, Dabija, declansatorul acestei polemici pe care a facut-o mai mult decit zoioasa, spune ca nu m-a insultat si atacat primul, ci m-a atentionat, spunind ca am incalcat Codul deontologic al ziaristului. Minte!!! N-am incalcat nici un Cod actual, ci doar pe cel sovietic. Cu ce drept si pentru ce ma atentioneaza? Pentru ca, vedeti dv., el da note si indicatii despre cum se face presa asa cum stie – de tip bolsevic! Interviul meu imaginar cu Basescu a devenit neimaginar in finalul partii a doua, dar Dabija se face ca nu stie, afirmind ca am facut acest lucru peste o luna. Rastalmaceste interviul meu imaginar cu Basecu intr-o maniera extrem de periculoasa, astfel incit acesta sa fie receptat asa cum vrea el de catre un colectiv violent si vulgar din sfera sa de influenta, grup care nu poate citi ce scriu cu adevarat. Minte Dabija ca l-am fi atacat timp de doua luni si el nu ne-a raspuns, ca ne-am fi laudat ca-l „desfiintam”, Doamne pazeste!, dar nu scoate o vorba despre paginile intregi pe care ni le-a dedict in acest timp in „L.A.”, iar aceste calomnii erau debitate in ziarul sau personal si controlat de el 100% sub aspectul politicii editoriale. Incitarile colective la violenta nu s-au lasat mult asteptate si le simt pe propria-mi piele, dar, asta este, vin de la unul care se da de roman si de crestin. Dabija, constient ca-si scrie ziarul pentru un numar restrins de cititori, cititori care transmit oral (m-am convins!) adeptilor captivi interpretarile dorite, in loc sa le raspunda macar acestora la intrebarile pe care i le-am pus, speculeaza ca un vulpoi batrin, lasindu-i pe cititori sa creada ca s-au facut afirmatii despre sine, nu ca i s-au pus intrebari. Vorbind despre cit a patimit el pe vremea sovieticilor (saracul baiat!), comparativ cu noi, tot in acea perioada, opineaza ca Berlinski, pe vremea aceea, punea virgule in textele scrise de altii. In loc sa se opreasca aici, i-a luat-o gura (si minuta cu care scrie) pe dinainte si adauga: „Poate si M. Contiu, care striga cu toata tara lui (subl. ne apartine): Ceausescu – P.C.R.!!!” Vezi, musiule, daca erai roman sadea, nu fecior de argat sub ocupatie, ai fi invatat de la Berlinski ce sa faci cu semnele diacritice, astfel ai fi pus in ghilimele „toata tara lui”, ca sa inteleaga nea’ Caisa ca-i vorba de o altfel de tara, una numai a lui Contiu, nu si a lu’mataluta, ca sa pricepem c-ai fi fost o tiruca de romanas. Acum ti-ai dat arama urii romanofobe pe fata: unu: stii ce sa faci cu semnele diacritice; doi: nefiind fecior de argat, n-am putut niciodata striga ceausescu pe cer e! Dabija isi justifica stingaci si pe sarite autobiografia din 1988, nu o contesta! Necunoscind lb. rusa, neavind traducatori buni, nu garantez de calitatea traducerii Autobiografiei, dar, traducindu-si-o din memorie, Dabija face niste afirmatii interesante in spovedania sa din numarul de joia trecuta a ziarului sau personal. Acesta afirma ca „a fost ales in functia de redactor sef al „L.A.” de catre colegii scriitori la Congresul VII al scriitorilor din luna mai 1986.” Mai jos face o afirmatie extrem de incitanta: „Nu am privatizat, in mod ilicit, pe numele meu, edificiul redactiei „L.A.”, pe care l-am obtinut eu si nu a apartinut niciodata Uniunii Scriitorilor… Saptaminalul a fost privatizat in 1994 de catre colectivul saptaminalului in conformitate cu legislatia in vigoare si cu acceptul conducerii U.S.” Intrebari de 64 de dolari raspunsul: a) daca „L.A.” nu a fost al U.S. niciodata, cum de scriitorii au putut sa te aleaga redactor sef?; b) cui a apartinut de fapt ziarul? c) daca a fost privatizat de catre colectivul redactiei, de ce esti singurul actionar, citi au fost, initial, cei care s-au numit „colectivul saptaminalului” si cum ai ajuns singurul proprietar al ziarului si al cladirii? Raspunde barbateste daca ai curaj fata de aderentii tai! Cind ma intrebi „Ce ai tu cu noi?” la cine te referi? Spune Dabija ca scriitorii ar trebui sa-i fie recunoscatori ca au aceasta tribuna („L.A.”, n.a.), chiar asa!, de ce, domnilor scriitori, nu-i sunteti recunoscatori? Aaa, nu plateste onorarii!

Dabija, dargul meu cititor, este mai mult decit disperat, atit de disperat incit i-o ia, iarasi, gura pe dinainte. Ha-ha-ha! Auziti ce spune atunci cind este vorba de casele lui! „Si-apoi, stati domnilor, de ce anume eu nu as avea voie sa am o casa?! Ci doar mafiotii, veneticii, hotii patentati?!” Dabija, suparat nevoie-mare de conditia de fecior de argat, si-a dat seama ca are nevoie si el de o casa in rind cu mafiotii, veneticii si hotii patentati! Homo homini lupus (omul este lupul oamenilor!)!

In lunga-i spovedanie, prea desfasurata pentru unul fara pacate, Dabija nu invoca absolut nici un articol antisovietic scris de minuta sa, articol care ar putea fi regasibil in colectia ziarului care atunci nu era al sau, ci, absolut diversionist, ne scrie c-ar fi primit tot felul de invinuiri, atentionari si mustrari aspre din partea grangurilor P.C.U.S. , majoritatea greu de probat. Probate fiind, trezesc nedumerire, asta pentru ca, daca ar fi fost atit de multe, trebuia sa fie exclus din partid fara drept de apel. Dabija n-a fost exclus din partid si nici nu l-a parasit din nedragoste. De ce?

Daca Dabija ar fi cu frica de Dumnezeu, iubite cititorule, l-as invita la Altar sa ne rugam si sa juram cu mina pe Sfinta Scriptura: Atita avere si fericire sa am eu pe pamint cite averi si sfaturi a primit Contiu de la oricare dintre autoritatile R. Moldova!

Zilnic, sunt terorizat pe strada si telefonic, iubite cititor, de haitele brutale ale lui Dabija, amenintindu-ma ca ma ingroapa in nu mai stiu ce paduri. Acestia sunt adeptii europeanului Dabija. Ei vor monolog, nu dialog. Ei ii urasc pe romani pentru ca nu pot fi ca romanii, asa cum sunt ei – cu bune si rele –, dorind doar beneficii din Romania pentru a trai doar ca aici. Aici, in R. Moldova, dragii mei colegi jurnalisti din Romania, Adi, Misu, Bogdan, Nelu, Cristi sau Eugen, personajele ca Dabija au devenit niste serelisti cu acte in regula care au privatizat romanismul, afacere grasa prin care sunt subinate serios, in egala masura, interesele nationale ale Romaniei si ale Moldovei. Urmariti-le scrisul intii, pentru ca sunt sigur ca nu vor sa va primeasca la o stagiere la ziarele lor, asta pentru ca sunteti si voi romani, ca se tem infantil de concurenta si pentru ca n-or sa doreasca sa va lase sa le vedeti ciclurile manageriale.

P.s. Dabija, incurcind s… itele, afirma iresponsabil ca as fi salarizat, prin „M.S.”, din banii contribuabililor. Afirmatie mai mult decit defaimatoare! „M.S.”, tov. Dabija si tanti Mina Josu, este un S.R.L. nesubventionat de stat, asa ca n-o mai puneti de… mamaliga!

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1173713386&archive=1173793294&start_from=&ucat=7&

LA REST DE EST

MARTOR OCULAR

TRAI DE CAPUL NOSTRU

Mihai CONTIU

Minciunile sfruntate pe care le debiteaza saptaminalul „Literatura si Arta”, proprietatea personala a lui Nicolae Dabija, atinge cote halucinante, aceasta cu atit mai mult cu cit acestea sunt aduse ca argument si in mascaradele judiciare pe care ni le insceneaza. Iubite cititorule, te intreb, ce poate sa insemne aceste lucruri: 1) Exista probe indiscutabile, prezentate si in instantele de judecata, colectiile „LA” si „MS”, care demonstreaza absolut clar ca Nicolae Dabija m-a atacat, ulterior ziarul si pe Ion Berlinski, iar noi nu am facut nimic altceva decit sa le raspundem, sa ne aparam, dar, in pofida acestor evidente, N. D., G. Vieru si restul sustinatorilor ne acuza pe noi ca i-am fi atacat; 2) Dabija si G. Vieru stiu foarte bine ca ne-au atacat porceste, dar pozeaza in victime, desi, daca este sa ne luam doar dupa procesele judiciare pe care ni le-au intentat, acestea nu sunt altceva decit prelungirea atacurilor la care ne-au supus initial, pentru ca si aici suntem in postura de oameni care se apara; 3) De ce Dabija, presedintele FDRM, declansatorul acestei polemici, a atras de partea sa aceasta organizatie si atitea personalitati care-l inconjoara, intrucit aceasta, evident, era o chestiune personala a sa, iar eu deja i-o cam pricepeam? 4) Ce doresc Dabija si G. Vieru, personalitati moldovenesti marcante fiind, daca se razboiesc cu un roman, in primul rind, si cu Ion Berlinski si „MS”, in al doilea rind? Cred ca este obositor pentru cititorii nostri sa le mai reamintim statistic faptul ca „LA” minte atunci cind afirma ca noi ii atacam! Doar am mai facut-o, iar de acest lucru s-au lamurit foarte multi admiratori ai „LA” care, curiosi din fire, au consultat colectiile celor doua ziare si si-au cerut scuze pentru ca ne-au judecat gresit!

Rautatea si ura sunt doua impulsuri interioare de care n-am avut parte. Sau sentimente? Ori pasiuni? Dar daca sunt resorturi genetice ancorate unidimensional in spatii exclusiv animalice, de fiara de prada? Desi sunt romano-catolic, afectiv, am afinitati cu ingaduinta ecumenica ortodoxa, iar acest conglomerat divin, purtat pina dincolo de orice ingaduinti posibile, mi-a permis sa ma desprind de absolut toate haosurile luptei pentru moneda de schimb. Grigore Vieru putea sa ma intrebe inainte de a face supozitii care frizeaza blasfemia, lui Ion Buraga nu-i doresc mult mai complexele mele realitati dramatice, iar de Andrei Strambeanu imi pare sincer rau (pentru ca stiu de la el ce i s-a intimplat tatalui sau!), insa acest trio nemilos nu stie cit de penibil in durere poti fi in fata unei tragedii! Sau acestia stiu si nu le pasa! Cumplit! Oricit l-ai uri pe un individ, cred, nu se cade sa-i ridiculizezi durerea pe care doar el si-o stie! Ca sa vedeti cit de sensibili sunt barzii nationali!

Grigore Vieru, care ar trebui sa se ocupe de chestiuni mai serioase, sa nu ma bage in seama, asa cum fac marile personalitati, dar mai ales sa nu ma atace cum a facut-o de la inceput. Nu cred ca i-am acordat altceva decit respect si raspunsuri la atacurile din senin pe care si le-a raliat cu cele ale lui N.D. G.Vieru se mira ca il somez pe presedintele Basescu! Normal. Dar tot un fel de somatie, numai ca este mai obraznica de aceasta data, face si maestrul Vieru cind, in „LA” din 24.05.2007., il roaga pe presedintele Basescu „sa se intereseze de cetateanul roman din partea dreapta a Prutului, Mihai Contiu…” Ascultati, iubiti cititori, G. Vieru crede ca Traian Basescu trebuie sa se intereseze de mine, nu de tara, de corupti si de banii care „fug” din Romania spre visuri neimplinite! Sideratul poet ma numeste „vagabond politic”! Asta o spune poetul Grigore Vieru, nu eu, „colportor de limbaj licentios”!

Iubite cititorule, recunoastem, eu, Ion Berlinski si Institutia „Moldova Suverana” suntem cei mai mari naivi – credem ca adevarul o sa triumfe! Recunoastem, de asemenea, ca nu suntem opozantii actualei guvernari, asta gratie dorintelor abonatilor nostri, convingerilor proprii, potrivit carora, indiferent cine este la Putere, cititorii au nevoie si de informatii credibile din sfera guvernarii, nu numai can-can-uri si articole distructive cu orice pret, asta doar intru defularea unei uri native fata de orice si oricine, comparativ cu o serie de ziare, iremediabil compromise moral, care respecta slugarnic doleantele stapinilor lor, dincolo de orice conduita profesionala elementara. Diferenta dintre noi si ei fiind aceea ca noi nu suntem platiti decit de catre abonati!

Am intrat, iubite cititorule, intr-un cerc vicios absolut aberant (nu-i asa, maestre, ca nu are nici o legatura cu „Ideea absoluta” a lui Hegel?), asta pentru ca este alimentat vicios de metodele lui Beria, iar prin acest sistem agresorul devine victima. Bucurindu-se de o relativa notorietate, falsa victima, indobitocind eficient masele, le rascoala impotriva ta pentru a-si conserva falsa celebritate. N-au Dumnezeu, drept pentru care isi regizeaza accidente politice si chiar propria moarte, asta atunci cind stiu ca este naturala si trebuie sa fie insotita de procesiuni nationale.

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1180356979&archive=1180444464&start_from=&ucat=7&

MAXIME SI REFLEXII CU FRECTII

Din cugetarile lui nenea Misa, paznicul redactiei

(fragmente din volumul aflat in curs de aparitie)

Alaltaieri a venit pe la Casa Presei o delegatie internationala de scriitori si jurnalisti. Zice-se ca la un nu stiu ce simpozion. Dracu’ sa le ia, ca toate seamana intre ele! Vin, vorbesc de ochii lumii vreo doua ore, dupa care incing niste betii de te-apuca groaza, incit trebuiesc carati in spate la hotel beti, plin de voma si alte mizerii pentru ca beau pina fac pe ei. Cu ai nostri e altceva, sunt acasa la ei, iar aia mai cunoscuti, vreo doi, pentru ca sa se refaca, au saloane rezervate special pe la spitale de bosi sau la din alea pentru aia dusi cu pluta-n alte lumi. Am patit, domnule, niste chestii care mi-au dat peste cap toate certitudinile pe care le aveam despre ethos (sau etos – 1. Ansamblu de trasaturi specifice unui grup social sau unei epoci; fizionomie, morala, moralitate; 2. Specific cultural al unei colectivitati; cf. DEX), asta si in contextul unor definitii extrem de plastice, mai pe intelesul majoritatii intelectualilor, date de Inimaginabilul poet si ginditor Grigore Vieru intr-o culegere de profunzimi pe care a intitulat-o „Miscarea in infinit”. Dintr-un scurt cuvint introductiv al autorului, spicuim: „Sunt zile de Pasti si de Craciun (cele ale inspiratiei), cind piinea unei poezii, a unui cintec sau a unui aforism iese frumoasa. Atunci sunt cel mai fericit om din lume. Atunci uit de toate necazurile si de toti vrajmasii mei.” Unul din aforismele scremute de Grigore Vieru si raspindite contemporaneitatii si generatiilor viitoare suna asa: „Nu exista cacati de culoare nationala. In toata lumea cacatii put la fel.”Avind certitudinea ca Maestrul este un om plimbat prin toata lumea si vorbeste in cunostinta de cauza, am crezut, asta pina alaltaieri, ca sub aspect scatologic si/sau nutritionist, prin redimensionare logica in plan teoretic si practic, la nivelurile grupurilor etnice raspindite in diversele emisfere ale Terrei, sunt limpezit in ceea ce priveste ethosul la nivel psihosocial. Marele Big-bang al nelinistii mele metafizice mi l-au produs un scriitor din Cambodgia si un frate roman de peste Prut, reporter de stiri lungi la un ziar local din comuna Todiresti, jud. Vaslui, Romania. Astia doi, dupa simpozion, s-au imbatat prastie si… tot tacimul… pipi si caca pe ei etc. Mi-au dat cincizeci de dolari ca sa-i duc pina la hotel, asta pentru ca n-a vrut nici un taximetrist sa-si imputeasca masina cu mirosul de caca pe care-l raspindeau. N-as fi acceptat nici eu, dar eram lefter, plus ca trebuia sa iau ceva de baut, fiindca ma anuntase Olga de la Muzeu ca vine mai pe seara la ghereta ca sa-mi arate niste reviste barbatesti de oameni mari. Greseste, domnule, Grigore Vieru, pentru ca ma indoiesc ca nu banuieste cum put chiar toti cacatii din lume, oricum mai are citiva de verificat, anume pe viu, ca sa se convinga. Nu se compara nici cit negru sub unghie putoarea cacatului fratelui meu de peste Prut, mare consumator de fasole, cu cea a cambodgianului, mare consumator de orez. Diferenta totala sub toate aspectele – cantitate, calitate, intensitate, spatiu de raspindire, forta de penetrare si timpii de conservare, chestii pe care maestrul le evita cu gingasia-i cunoscuta, pentru ca de cunoscut – trebuie sa le cunoasca, altminteri n-ar mai aborda un subiect atit de grav si fundamental pentru omenire, asta in primul rind, dar si pentru restul vietuitoarelor Domnului! As mai adauga faptul ca, totusi, cacatul cambodgian are ceva misterios, luxuriant si radical – lesini instantaneu ca dupa o supradoza cu opiu, pe cind cel de peste Prut, fiind oarecum ingemanat cu al nostru printr-o comuniune nutritiva temperat continentala, chiar daca pute de te trazneste si nu mai esti om o saptamina, parca are ceva familial, este totusi cacatul fratelui de peste Prut! Am stat cinci zile in spital nu din cauza unui cacat sau a altuia, ci pentru ca s-a produs o simbioza cosmica si toxica intre doi cacati de pe continente diferite. O intrebare periculoasa nu-mi da pace: de ce Inimaginabilul poet si cugetator Grigore Vieru vrea sa ne bage pe toti in acelasi cacat, pentru ca, ati vazut, nu put toti la fel?

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1188388992&archive=1188475558&start_from=&ucat=7&

FILE DIN ISTORIA IMPOSTURII

MARTOR OCULAR

Mihai CONTIU

De ce doresc distrugerea noastra Nicolae Dabija si F.D.R.M.?

La cererea cititorilor si a unor adepti ai FDRM, asumindu-ne riscul de a plictisi o alta categorie de cititori, suntem nevoiti sa repetam la nesfirsit un adevar mutilat cu buna stiinta de Nicolae Dabija in propriul ziar si in instantele de judecata: El este cel care ne-a atacat fara nici un motiv, noi nefacind nimic altceva decit sa-i raspundem in legitima aparare! Pe 4 si 5.01.a.c. am publicat in „M.S.”, in serial, un interviu imaginar cu presedintele Traian Basescu, iar faptul ca a fost imaginar a reiesit din chiar finalul interviului, insa N. Dabija isi minte cu seninatate cititorii atunci cind afirma contrariul. Mai mult decit atit, afirma ca este un caz unic in presa mondiala un astfel de interviu, iarasi fiind vorba de o minciuna sfruntata. Pe data de 11.01.a.c., N. Dabija ma ataca in ziarul sau in editorialul intitulat „Ostaticii”, intrebindu-se cu ce drept imi permit un astfel de act publicistic. A doua zi i-am raspuns cu promptitudine si cu respect printr-un articol pe care l-am intitulat „Am foarte multe drepturi, domnule N. Dabija”, iar seriozitatea afirmatiilor mele este probata de chiar continutul articolului. Pe 25.01.a.c., in editorialul sau din „L.A.”, intitulat „Timpul lichelelor”, fara sa ma numeasca, afirma ca ziarul nostru ataca FDRM, Romania, politica externa a Romaniei si Ambasada de la Chisinau. Ziarul nostru nu atacase pe nimeni in sensul dezinformarilor, ci eu, avind si calitatea de cetatean roman, am criticat Ambasada tarii mele, semnalind o serie de abateri pe care le-am considerat grave, precum si un anumit partizanat cultivat de aceasta in raport cu unii cetateni moldoveni. Am criticat, nu am atacat, inscriindu-ma ca jurnalist in cadrul celor mai democratice rigori europene admisibile in toata lumea civilizata. Imi este greu sa cred ca N.D. a fost suparat de faptul ca am publicat un articol critic la adresa FDRM scris de Octavian Catana, un moldovean stabilit in Romania, fiind vorba tot de un demers firesc si democratic. Motivele supararii lui N.D. sunt altele, dar intrucit nu ne-am decis sa le probam ne rezumam doar la faptele existente. Incepind cu data de 8.02. si cu 15.02.a.c., „L.A.” a declansat o campanie salbatica de denigrare a noastra unica in toata istoria presei mondiale, si care o continua si astazi. Este unica prin lipsa de profesionalism, prin violenta, limbajul dur si suburban, prin mobilizarea ampla de denigratori, politizarea de catre N.D. a unei polemici declansate de el, prin aberantele procese pe care ni le-a intentat, prin indoctrinarea propriilor cititori pe care i-a facut sa creada ca noi am fost cei care au atacat primii, precum si prin minciunile debitate la adresa noastra. Permanent am fost nevoiti sa ne aparam de aceste atacuri violente, dar si fata de hartuirea noastra cu telefoane dure de amenintari cu bataia si moartea. Recent, un individ barbos si masiv, locuitor al satului Corjova, l-a amenintat cu spinzuratoarea pe Ion Berlinski, redactorul sef al „M.S”, „pentru ca ei vor veni curind la putere”. Asa sunt toti sustinatorii fanatici ai lui N. D., asa inteleg ei democratia si pluralismul! Lipsit de scrupule, N. D. a reusit sa manipuleze si sa induca in eroare si o serie de personalitati cunoscute. Regretabil este ca l-a inselat si pe Grigore Vieru, desi doar simpla studiere a istoriei acestei polemici il poate demasca pe Dabija. Metoda lui este cu atit mai nemiloasa cu cit nu l-a crutat pe Grigore Vieru desi stia ca acesta este bolnav. De ce este mintit si manipulat Grigore Vieru doar Dabija stie! Cit de crud poate fi cineva care se foloseste de boala cuiva, in cazul de fata a lui Grigore Vieru, pentru a supradimensiona un conflict declansat din proprie initiativa.

(continuare in numarul de miine!)

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1178540994&archive=1178628461&start_from=&ucat=7&

MAXIME si REFLEXII cu FRECTII

Din cugetarile
lui nenea Misa, paznicul redactiei

„Mirarea este este locul cel mai placut unde se joaca poetii.” Genial! Fantastic! Doamne cit adevar si profunzime in aceasta cugetare a inegalabilului Grigore Vieru! Doamne, cum stiu oamenii astia cu carte si din carti sa spuna niste adevaruri care noua, paznicilor de exemplu, ne stau parca pe limba, dar nu suntem in stare sa le scuipam! Eu, paregzamplu, cunosc trei poeti care se mira tot timpul. Se mira ca nu sunt zeificati, se mira cind cineva nu-i de acord cu ei, se mira ca n-au destule case, se mira ca lumea se mira de ce umbla cu o gagica sau alta de la nu stiu ce organizatie de tineret, se mira ca altii se mira de ce fura bani si jecmanesc oameni si institutii, se mira si tot se mira de mirarile celor din jurul lor. Uite, eu ca paznic, ma mir si eu de mirarile lor. Miine ma apuc de scris poezii!

***

Mari scirbe si oamenii astia, domnule! In primul rind ma enerveaza ca-mi seamana. Au si ei picioare, miini, urechi, ochi (handicapatii nu se pun deoarece ii iubesc pentru ca nu-s ca mine!), cap si multe alte chestii care le depasesc pe ale mele, nu neaparat parul sau degetele! Sunt hoti, mincinosi, jigodii morale si, colac peste pupaza, vorbesc si ei, asemenea mie, cu gura! Chiar daca nu-i suport si pot trai fara ei, le fac macar onoarea de-ai mai lasa in prejma-mi. N-am ce face pentru ca doar ticalosilor astora de oameni le pot intelege graiul. Ei sunt si singurii care sunt in stare sa-mi citeasca avizele si regulamentele afisate pe geamul gheretei mele de paznic Ca sa scap de ei am cautat graiuri printre animalele domestice – cind am inceput sa miorlai, primul cotoi m-a zgiriiat pe fruntea-mi inalta, la primul schelalait, mi-a sarit in spate si m-a muscat de beregata dulaul lui Colea, seful meu, care era in calduri. Ciinele, nu Colea. Cind am inceput sa rag ca un catir, o magarita banuitoare mi-a ars o copita in boase de mi-a luat respiratia si mi-a facut ochii ca de broasca. De lupi mi-e frica pentru ca-s ca oamenii, asa ca imi contemplez blazat contemporaneitatea printre bipedele aste humanoide prapadite! Cita dreptate rascolitoare are nepretuitul bard Grigore Vieru cind afirma: „Stau printre oameni nu pentru ca n-as putea sa traiesc fara ei, ci pentru ca nu inteleg graiul celorlalte animale.”!

* * *

Voi credeti ca Dumnezeu este curat? Aiurea! Si El este facut de parintii Lui din flori din toate pacatele pe care ni le-a dat noua. Diferenta este ca, spre deosebire de El, noi nu-l putem verifica, nu-l putem lua la bani marunti – din ce traieste, cu cine, ce alte averi are, daca-i corupt si toate alea. Chestia este ca ne manipuleaza bine si are si mai multe partide carora le zice Biserica Catolica, Ortodoxa, Luterana etc. E greu sa-l prinzi. De ce credeti ca si-a facut atitea partide? Va spun eu – pentru ca nu crede in oameni si-i este rusine sa recunoasca! Nu are dreptate Seraficul Bard Grigore Vieru cind spune ca „Poate ca nici Dumnezeu nu crede in oameni, dar ii este rusine sa-si nege propria creatiune.”? Vedeti cum l-a prins pe barbos? Pai, Doamne, cu noi te pui? Nu-ti e rusine ca-ti e rusine?

* * *

Din punct de vedere preponderent si madagascarian, Grigore Vieru are dreptate cind spune chiar neintrebat ca „In literatura prudenta se asociaza cu putinatatea harului, daca nu chiar cu nerusinarea de a nu te lepada de scris.” Din punct de vedere sertarologic iarasi are dreptate. Un singur lucru nu inteleg eu in tainica obscuritate a gheretei mele: De ce nu s-o fi lepadind un om de scris chestii de care nu are habar si n-a fost facut pentru astea, adica filosofii, publicistica cu pretentii de ris si alte aprecieri critice, in loc sa ramina la citeva snoave versificate pentru muciosii din clasa a patra si mamicile lor?

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1183382613&archive=1183465355&start_from=&ucat=7&

SPIONAJ SI CONTRASPIONAJ ROMANESC IN REPUBLICA MOLDOVA
Dezvaluiri senzationale

Scrisoare deschisa domnilor Traian Basescu, presedintele Romaniei, si prim-ministrului Calin Popescu Tariceanu

Cind cineva isi tradeaza tara se numeste tradator, dar, excelentele voastre, ce sintagma, apelativ sau definitie putem formula atunci cind tara isi tradeaza un cetatean loial? In cazul meu, Mihai Contiu, cetatean roman, rezident in R. Moldova, fost agent de informatii (asociat) al Serviciului de Informatii Externe al Romaniei pentru R. Moldova, incepind cu anul 1988, lucrurile au capatat o turnura specifica cinismului caracteristic fostei securitati ceausiste. Despre ce este vorba? Am actionat pe teritoriul R. Moldova ca agent de informatii cu privire la evaluarea unor stari de lucruri de aici – psiho-sociale, optional-identitare, de evaluare a propagandismului pro-romanesc si, in mod special, in zona criminalistica, cea care a fost si este de natura sa pericliteze siguranta sociala si politica a Moldovei, Romaniei si Europei. In urma cu doi ani, gratie unor performante, diagnostice si previziuni reale care mi-au performat cariera de agent de informatii roman, am fost disputat/revendicat de catre biroul de informatii externe de la linie (asa se numeste in termeni de specialitate), este vorba de cei care se ocupa de informatiile si contrainformatiile externe sub acoperirea ambasadelor Romaniei din exterior. Fiind sigur ca se doreste desconspirarea mea de catre ofiterii romani de la Ambasada romana de la Chisinau, mi-am inregistrat pe banda audio banuielile mele in prezenta unui colonel al Serviciilor de Informatii Externe (SIE) ale Romaniei. Motivatia banuielilor: prin informatiile pe care le-am furnizat, am decriptat o serie de rapoarte false ale serviciilor secrete de la linie privind realitatile de aici sub toate aspectele – spalari de bani romanesti in R. Moldova, mafia pasapoartelor romanesti pentru moldoveni in care au fost implicati inalti functionari romani, finantarile inutile ale unor publicatii, sprijinul politic si propagandistic acordat unor subiecti ca Iurie Rosca, Valeriu Matei, Mircea Snegur, Nicolae Dabija, Grigore Vieru, Valeriu Saharneanu, Constantin Tanase, Val Butnaru, Alexandru Bantos si multi altii, dar, mai ales, mafia transfrontaliera. Am fost transferat, in urma unor presiuni mai mult decit suspecte, la linie, asta in pofida nemultumirilor unor mari specialisti romani ai Serviciului de Informatii Externe, profesionisti care au fost nevoiti sa se supuna unor directive de la cel mai inalt nivel al statului. Misiunea mea, cea anuntata de catre noul sef de la linie, era sa ma ocup exclusiv de elementul criminal transnational, in nici un caz cel politic. Spre mirarea mea, prea rapida in raport cu ce intuisem deja, mi s-a cerut sa ma infiltrez in anturajul presedintelui Vladimir Voronin, fapt inacceptabil pentru mine intrucit eram si sunt specialist (amator) in prognoze si identificari de potentiale riscuri. N-am dorit sa fac spionaj politic si pentru ca, sfatuit fiind de un as al spionajului romanesc, am stiut ca sunt pasibil de a fi anchetat penal si condamnat de statul pe teritoriul caruia actionez pentru ca, spre deosebire de ofiterii de la linie, nu aveam acoperire diplomatica. Trecerea mea pe linie moarta, in urma cu vreo doi ani, a fost fireasca si in termenii cinici care caracterizeaza acest serviciu la nivelul ofiterilor romani care sunt creditari mentalitatilor ceausiste.
Domnule presedinte si domnule prim-ministru (relativa noastra cunostinta dateaza din perioada „Viitorul romanesc”, „ORA” si „Catarama”), chiar daca gresesc, desi am serioase indoieli, daca vreti sa aflati ce se intimpla cu Cooperativa informativa din R. Moldova, va „servesc” un nume care va va minti profesionist: Ion Negescu, fost consul al Romaniei in R. Moldova, ofiter de linie al Serviciului de Informatii Externe al Romaniei, colaborator temporar al meu si, banuiesc, tradatorul meu (unul dintre ei). Am fost unul dintre cei mai neconventionali agenti informatori din cauza ca, in primul rind, nu mi-am construit o fizionomie stearsa, ci pregnant identificabila si confortabila in raport cu optiunile mele estetice, dar si pentru ca, nu fac nici un secret din asta, imi place berea si spritul, fapt pe care nu l-a impiedicat pe un mare specialist in arta spionajului din Romania sa-mi spuna ca merit o statuie.
Va scriu toate aceste lucruri, stimate domnule presedinte si domnule prim-ministru, pentru a va atrage atentia asupra faptului ca serviciile secrete romanesti care actioneaza in Moldova, cele de la linie, dezinformeaza conducerea Romaniei cu privire la adevarata stare de spirit din Moldova, spala uriase sume de bani prin intermediul publicatiilor, sponsorizarilor de carte, bonuri de consum curent la restaurant sau receptii, chitante de mina pentru recompensarea unor informatii furnizate de catre subiectii moldoveni, cumparari de cadouri pentru aceiasi subiecti, prime etc. Ambasada romana din Moldova este intruchiparea perfecta a securitatii ceausiste de peste granite, acolo unde trebuiau cautati dizidentii anticeausisti care trebuiau impuscati. Am facut si continui sa fac multe servicii Romaniei, iar demascarile pe care le demarez vor demonstra dragostea mea pentru propria-mi tara, nicidecum antiromanismul de care ma acuza slugile moldovenesti platite cu bani gheata de catre ofiterii de la linie, cei de la Ambasada.
Romania, domnule presedinte si domnule prim-ministru, m-a tradat prin serviciile care ar trebui sa fie cele mai de incredere, cele de informatii, iar o vina majora va revine dv., d-le Tariceanu, pentru ca n-ati fost capabil sa reformati Ambasada de la Chisinau, s-o curatati de slugoii ceausisti, asta pentru ca, dintr-o diplomatie stupida, pentru a arata Europei si NATO ca sunteti curati, va incapatinati sa nu maturati Ambasada de la Chisinau de ambasadori ca Filip Teodorescu (despre care Ion Negescu imi spunea ceva foarte incomod pe planul unor optuni sexuale)                        sau de „culturnici” de genul lui Vasile Nanea.
Eu, Mihai Contiu, domnule presedinte si domnule prim-ministru, sunt incoruptibil si extrem de greu de santajat pentru ca sunt de o sinceritate debordanta in raport cu propria-mi constiinta, exceptie facind calitatea mea de fost agent de informatii externe care m-am implicat in contracararea raului social, dar serviciile secrete romanesti au incercat sa ma santajeze cu biografia-mi post-decembrista, cea de slujitor al Serviciilor de Informatii Externe. Singurii care-mi stiau adresa nominala exacta din Chisinau au fost un scriitoras mediocru si avocat de-al lui Nicolae Dabija, Boris Druta, si cei putini prezenti la o sedinta de judecata intr-unul din procesele pe care mi le-au intentat Nicolae Dabija si Grigore Vieru. Acest ins, Boris Druta, in mod absolut uluitor, dar intuibil pentru unul cu experienta mea, mi-a pus la indoiala identitatea, cea pe care oricum o am, dar si-a notat cu constiinciozitate adresa mea din Chisinau. Fireste ca nu-l acuz de nimic, saracu’ de el, dar mi-a retinut atentia prin acest amanunt aparent nesemnificativ. Ras-alaltaieri, marti, am fost anuntat de catre doamna mea ca am primit un plic important in care se desconspira legatura mea cu serviciile secrete romanesti. N-a avut efectul scontat de catre cei pe care-i cunosc prea bine – au speriat-o un  pic pe doamna mea, dar n-au reusit sa ma intimideze, pentru ca textul (scrisul meu oarecum suta la suta), rupt din con-texte bizare, ar fi trebuit sa ma intimideze (pentru ca, potrivit facsimilului, urmau altele) si sa nu mai scriu la „Moldova Suverana”, sa-mi produca spaima ca astfel de „dovezi” pot ajunge si la Ion Berlinski, care va fi obligat s-o rupa cu mine, dar si ca_ restu-i tacere definitiva!
Facsimilul pe care l-am primit dupa inscrisuri de-ale mele facute serviciilor secrete romanesti, pe linga trunchierea grosolana, mincinoasa si manipulatorie, contine si litere pe care n-as putea sa le grafiez niciodata. Biletul aditional, credeti, va rog, in flerul si priceperea mea, este scris de un ofiter de la linie de la Ambasada romana din Chisinau. Avem multe probleme, domnule presedinte si domnule prim-ministru, noi, romanii si Romania, pentru ca serviciile secrete romanesti vind informatii si-si tradeaza fostii agenti de pe frontul de Est. Eu nu mai sunt activ de doi ani si-mi vad de gazetarie, dar ce faceti cu cei aflati in exercitiul functiunii? La linie, aici, in R. Moldova, sunt derulate sume impresionante de bani care trebuie, peste stiinta domniilor voastre, sa ilustreze un fals romanism basarabean, dar aceste sume de bani sunt impartite fraudulos intre functionarii si ofiterii romani si beneficiarii moldoveni.
Considerati, va rog, domnule presedinte si domnule prim-ministru, ca din aceasta clipa va solicit protectia mea fata de serviciile secrete romanesti pe care le-am slujit din dragoste de tara, dar, in acelasi timp, solicit aceeasi protectie si de la autoritatile moldovenesti. Cunosc, din pacate, prea multe lucruri! Dar, in final, as vrea sa decideti cine-i tradator – eu sau SIE care vinde informatii si inscrisuri unor moldoveni platiti ca sa se declare pro-romani?

Cu aleasa consideratiune, devotament si dragoste,
Mihai Contiu, fost agent de informatii al Serviciului de Informatii Externe al Romaniei

P.s. Eu, ca fost agent de spionaj extern pentru Romania, am fost constient ca mi-a fost verificata loialitatea si confirmata anual de minimum cinci agenti de legatura din Moldova (localnici), de un rus care actioneaza in Moldova pentru spionajul romanesc si de alti doi agenti romani care sunt naturalizati in Moldova. La rindu-mi, am avut obligatia profesionala sa verific loialitatea fata de Romania a subiectilor Lorena Bogza, Victor Nichitus, Cristian Pohrib, Dan Dungaciu, Iurie Rosca, Val Butnaru, Vasile Butnaru, Nicolae Negru, Constantin Tanase, Nicolae Dabija, Grigore Vieru, Alexandru si Ana Bantos, Aurel Scobioala si inca 35 de subiecti asupra carora voi reveni. Are cineva dintre acestia curajul sa-mi urmeze exemplul? Ii avertizez ca pot fi tradati la fel cum am patit-o si eu! Ne vedem marti!

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1195131644&archive=1195472872&start_from=&ucat=7&

Cine suntem si de ce suntem?

Sindromul Stockholm

Mihai CONTIU
contiumihai@gmail.com

Fiind un jurnalist cu o relativa experienta in domeniu, am fost intotdeauna constient de faptul ca trebuie sa ma supun neconditionat tuturor categoriilor de cititori – si celor decenti, si celor neiertatori, chiar violenti. E drept ca violenta unor cititori moldoveni n-am mai intilnit-o niciunde. Durerea mea, a noastra in fond, consta in faptul ca aceasta brutalitate vine tocmai din partea acelora care au pretentia ca sunt factori exponentiali ai democratiei si independentei. Nimic mai fals! Atacurile carora a trebuit si trebuie sa le fac fata de aproape doi ani de zile sunt mai mult decit relevante. Viitorilor istorici ai presei autohtone le va fi de neinteles, de neconceput faptul ca o pretinsa elita intelectuala, reprezentata de poeti precum Grigore Vieru sau Nicolae Dabija, isi poate justifica furia cu care s-a napustit asupra unui publicist si unui ziar. Cind banalitatea, pentru ca, la urma urmei, despre asta e vorba si asta si suntem – o banalitate -, este transformata intr-un stupid si groaznic razboi publicistic si civic, atunci inseamna ca avem de-a face cu subiecti sociali grav afectati inca din stadiul de proiect biologic si moral. Am fost intotdeauna fermecat de oamenii de la care am avut de invatat, cei cu mult mai capabili decit mine, iar in acest scop, deliberat, mi-am ales companioni care m-au depasit intotdeauna in cultura si inteligenta.

Cea mai grava problema cu care se confrunta clasa politica din Romania, intelectualitatea si serviciile secrete ale acestei tari in raport cu R. Moldova este aceea ca, tinind seama de baza de pornire a discutiilor bilaterale de orice natura sau nivel, se pleaca de la falsa premisa ca inteleg si stiu realitatile de aici. Aceasta falsa reprezentare a unei realitati doar inchipuite a dus la recrutarea celor mai imorali agenti moldoveni ai pro-romanismului de aici. Ulterior totul s-a transformat intr-o afacere cinica si profitabila si pentru cei recrutati, dar si pentru cai care au recrutat, adica agentii romani de legatura. Nu de florile marului tot incerc de aproape doi ani sa evidentiez o serie de deosebiri structurale dintre moldoveni si romani. Chiar daca uneori se pare ca exagerez, fac acest lucru spre a-i provoca pe romani la analize serioase. Romanii, cel putin la ora actuala, nu sunt inca apti sa inteleaga ca ziarul nostru si chiar presedintele Vladimir Voronin am facut Romaniei servicii imense prin faptul ca am aratat care sunt adevaratele rani care au defectat relatiile bilaterale. Citiva jurnalisti romani, cei asa-zisi specializati in chestiunea Basarabiei, precum si citiva autohtoni, alimentati financiar si de catre Bucuresti, pronunta o serie de sentinte care te lasa fara grai prin absurditatea lor. Potrivit acestora, presedintele Vladimir Voronin ar fi anti-roman, mergind pina acolo incit si despre mine, publicist de nationalitate romana, se afirma acest lucru. Este imposibil de imaginat, apelind la un elementar bun simt si o minima logica, sa-ti imaginezi ca presedintele unei tari poate fi anti-ceva national. Daca facem o paralela intre pozitiile presedintelui Voronin in raport cu Romania si actiunile concrete ale Romaniei in R. Moldova, ajungem la o mai veche constatare de-a mea – Vladimir Voronin a fost obligat de istorie sa se posteze in autoaparare. Daca e sa vorbim de anti-romanism, atunci acesta trebuie cercetat in actiunile intreprinse de catre cei platiti de Romania sa propage unionismul din Moldova. Noi avem ce avem cu institutiile romanesti care dinamiteaza relatiile moldo-romane, nu cu Romania, iar in ultimii doi ani am oferit exemple cu duiumul. Romania a gresit prin faptul ca nu a contribuit substantial la intarirea statului R. Moldova, preferind sa intreprinda actiuni de slabire a acestuia. Asa-zisii agenti moldoveni ai pro-romanismului de aici si-au intensificat propaganda unionista in cele mai sensibile momente chiar pentru Romania, fiind suficient sa ilustrez prin demonstratiile pro-unioniste in ajunurile aderarii acestei tari la NATO si UE. Intentia era clara: aceste institutii trebuiau sa vada in Romania un stat-problema, o tara care poate emite pretentii teritoriale. Replicile presedintelui Voronin au fost replici, nu initiative, acestea constituindu-se in raspunsuri la actiuni institutionalizate ale Romaniei in acest teritoriu. Se remarca tot mai mult faptul ca analistii si politicienii romanii uita voit contextul geo-strategic si politic in care este plasata R. Moldova. Problema acestei tari nu o constituie comunistii, ci anticomunistii autodeclarati, nicidecum autentici. Vladimir Voronin, indiferent de cit de rau voitori ar fi unii, a fost o sansa pentru R. Moldova, sansa care, realisti fiind, nu are deocamdata nici o alternativa. Sa ne aducem aminte, daca vrem sa fim corecti, cel putin de fostul presedinte Petru Lucinschi, de jaful national din perioada mandatului sau. Anecdotic vorbind, asta doar pentru ca se spune ca lui Petru Lucinschi ii cam placea sa manipuleze intrigi, un fost consilier mi-a marturisit ca in absenta unei intrigi serioase, fostul presedinte avea grija ca macar pe femeile de serviciu sa le sfadeasca doar pentru ca el sa le fie arbitru. Sau, in alta ordine de idei, iar asta mi-a marturisit-o publicistul Dinu Mihail, fost consilier al ex-presedintelui Lucinschi, zicea ca ori de cite ori Grigore Vieru isi anunta vizita la Presedintie, Lucinschi intreba: „Oare ce-a mai facut Calin?” Calin, un prosper om de afaceri, este fiul poetului.

Sindromul Stockholm?

Dar ce nu este Sindrom Stockholm in lumea asta? Denumirea se trage de pe la inceputul anilor ’70 cind, in capitala Suediei, a avut loc un atac terorist soldat cu luare de ostatici. Intr-un final, dupa groaznice zile de detentie, ostaticii au ajuns sa fraternizeze cu teroristii, aceasta fraternizare capatind denumirea sindromului amintit. Un onorabil cititor, domnul dr.ing. Codrin Neacsu, imi propune sa incerc sa zabovesc si sa studiez o relativa virtualitate – posibilitatea ca locuitorii spatiului pruto-nistrean, aflati timp indelungat in componenta Rusiei tariste si sovietice, sa poate fi identificati in spectrul de dominatie a Sindromului Stockholm. Este un subiect care merita toata atentia, chiar daca raspunsul meu este un nu categoric, asta intrucit anumite forme de manifestare a unor grupari sociale, chiar elitare pot sa induca si aceasta suspiciune. Moldoveanul simplu a trait intr-o relativa armonie cu rusii. Chestia cu deportarile moldovenilor este o istorie relativ similara cu Canalul Dunarea-Marea Neagra, inchisorile de la Aiud, Pitesti, Sighetul Marmatiei sau Ramnicu-Sarat din Romania. Cu ce a fost mai blind Gheorghiu-Dej sau Ceausescu cu poporul roman si cu intelectualitatea decit Moscova care a fost extrem de generoasa cu absolut toata elita intelectuala de astazi din Moldova, actualmente debarcata pe salupa unui pro-romanism absolut conjunctural strict cointeresat in plan material? Actuala elita intelectuala din Moldova, vorbind de cea de orientare pro-romaneasca, a pactizat neconditionat cu puterea sovietica, a acceptat toate onorurile, a beneficiat de toate privilegiile sociale si materiale si a facut tot posibilul sa se afirme in elita de partid. Chiar si cei care au fost deportati in Siberia au sfirsit prin a face juramant de credinta fata de puterea sovietica, iar asta voluntar si din convingere. In R. Moldova nu rusii sunt o problema, ci chiar unii moldoveni. Subiectul este generos si imi propun sa revin asupra lui, asta cu atit mai mult cu cit, la o analiza mai atenta si obiectiva, raportindu-ne la criterii strict morale, fara de care nu putem vorbi despre foarte multe lucruri, vom constata ca actorul politic cel mai corect din R. Moldova este tot Vladimir Voronin.

http://www.moldova-suverana.md/index.php?start_from=&ucat=7&subaction=showcomments&id=1222167527&archive=1222253173&

Ipocrizia profitorilor de cursa lunga

Initial, poate si din lehamite, n-as fi dorit sa mai comentez ipocriziile din editorialul-calup al lui Nicolae Dabija din „Literatura si Arta”, nr. 39(3239) de joi, 27.IX.2007, cu atit mai putin ineptiile debitate de o tanti care, dupa ce ca o cheama Veronica, mai are pretentia ca este si Boldisor (de, diminutive de-ale…, hai sa nu le mai spun pe nume!). M-a facut sa ma razgindesc un telefon pe care l-am primit duminica trecuta (30.IX.a.c.) de la un mare istoric roman de la Bucuresti. Acesta, vechi prieten al familiei mele, reputat autor de manuale si tratate de istorie, urmareste cu amuzament si cu o oarecare revolta superioara mocirla publicistica si istorica in care se zoiesc pretinsii intelectuali unionisti de la Chisinau. Esenta discutiei, ceva mai indelungata, a vizat, asta in primul rind, incapacitatea si incapatinarea cu care un poet minor din R. Moldova, Nicolae Dabija, care se autoplaseaza in contextul literaturii romane, doreste sa-si „puna-n pieptu-i de arama” distinctii stupide de mare poet, patriot al unui neam pe care si-l asuma oportunist, de lider renascentist, de factura pasoptista, si care, probabil din trufie si lingusire, se contrazice pe sine in editorialul sau. Fac o precizare necesara pentru cititori: Stiu cit de neinsemnat este Nicolae Dabija, ca nu merita atita atentie din partea ziarului nostru, dar atita vreme cit sunt atentionat de catre consingenii mei bucuresteni, cred ca sunt obligat sa fac anumite precizari. Mai virstnicul si ilustrul meu prieten istoric, al carui nume nu-l invoc intrucit nu i-am cerut permisiunea, a retinut din editorialul-calup al lui Nicolae Dabija urmatoarele: „Grigore Vieru a publicat in 1988 (!) – (sic!) pe paginile saptaminalului Literatura si arta” poemul „Limba noastra cea romana”… Dar incepuse deja dezghetul gorbaciovist si Gr. Vieru pina la urma a fost lasat in pace.” „In timpul ocupatiei sovietice, istoricii nostri au scris cu pistolul la timpla.” „Consecventa in prostie, ura si ticalosire nu trebuie sa ne fie data drept exemplu, cum fac autorii „Moldovei Suverane”, ea trebuie sa fie condamnata (esti constient ce spui, Nicolae Dabija?). „… cei mai de seama intelectuali ai Basarabiei, inclusiv… istoricii ei de frunte – D. Dragnev, A. Petrencu, A. Moraru s.a. – care au trecut in slujba adevarului stiintific si au parasit tabara celor care continua sa serveasca si cu mai mult zel regimul sovietic de ocupatie…” „Sergiu Nazaria publica doua „studii” schizofrenice…”, „…distinsul istoric Anton Moraru…”, „alt istoric de frunte – Anatol Petrencu…”, „Ferice de cei care au descoperit Adevarul la timp si au putut sa se sacrifice pentru el.” Aceasta este scriitura lui N. Dabija, iar venerabilul istoric roman m-a intrebat daca exista cineva, aici, in R. Moldova, care sa citeasca la modul serios astfel de ineptii fara sa izbucneasca in ris de ridicolul afirmatiilor. Intelectualii seriosi si autentici din Romania, cei care stau in biblioteci si sunt straini de mizeria cotidiana de care se detaseaza structural, privesc cu mila si uluiala spre balastul unionist moldovenesc. Ei refuza sa creada ca este posibil ca sa existe astfel de oameni in carne si oase. Nu pot intelege cum este posibil ca pro-romanismul sa fie retribuit, adica platit cu ziua. Ce se face ca nu intelege N. Dabija si cum manipuleaza oamenii/cititorii? Aparindu-i pe istoricii oficiali ai FDRM, ignora esenta, asta potrivit observatiilor distinsului meu prieten. Acesti istorici – Dragnev, Moraru si Petrenco – n-au descoperit adevarul, asa cum afirma N. Dabija, ci s-au reconvertit. Ei nu si-au facut mea culpa si nu s-au cait pentru ceea ce au facut, acesta trebuind sa fie un act absolut obligatoriu facut pentru intreaga opinie publica din R. Moldova, si nu asa cum mi-a „bolmojit” odata Anton Moraru ca si-ar fi cerut scuze de la niste studenti. Acesti istorici, inclusiv Nicolae Dabija si Grigore Vieru, au contribuit la edificarea si consolidarea imperiului sovietic pe care acum il condamna. Ei fac parte din cohorta milioanelor de constructori anonimi ai acestui sistem, iar acum lupta impotriva propriei lor creatii fara ca sa recunoasca acest lucru. Fara cainta nu exista purificare, numai astfel poti fi credibil in fata celor pe care ai pretentia de a-i educa si de a te urma in idealuri mai mult sau mai putin credibile. Stupizenia istoricilor si publicistilor moldoveni reiese si din aceea ca isi imagineza ca pot rescrie o istorie in care confratii lor din Romania sunt mult mai versati si mai laboriosi, asta in contextul in care nu luam in calcul anumite tendentiozitati oarecum firesti. Evidenta imposturii istoricilor moldoveni este data si de faptul ca sunt dispusi sa scrie istorii la comanda doar de dragul banilor, nu din pasiune si deprinderea de a studia temeinic. Nu-i de tot risul afirmatia cu istoricii care au scris cu pistolul la timpla? Afurisitul de pistol, cald sau rece, l-a obligat pe Anton Moraru sa ajunga ditamai seful adjunct in, cica, perioada sovietica de trista amintire, dar, amintindu-ne de Grigore Vieru, noroc cu „dezghetul gorbaciovist, insa, nu-i asa, a fost si-un „dezghet hrusciovist?” Dar asta este o Yalta problema! „Istorici de frunte care au descoperit adevarul la timp…” Chiar ca nu-i de mirare ca pina si elevii din clasa a VII-a au inceput sa rida de ineptiile astea! Ce zici, Nicolae Dabija, ne mai chemi la un proces mai penibil decit tine?

Mihai CONTIU

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1191417712&archive=1191502797&start_from=&ucat=7&

Pe cit punem pariu

ca Nicolae Dabija, Grigore Vieru si intreaga lor liota violenta de sustinatori, intr-un timp relativ scurt, vor incepe sa scrie ca sunt persecutati prin justitie de catre puterea comunista sau de catre „cozile de topor ale comunistilor” Contiu si Berlinski? Doamne, cit de marunti sunt oamenii si cit de meschina le este existenta! In ianuarie 2008, pe data de 1, se implineste un an de cind Nicolae Dabija, din motive doar de el stiute, de noi doar intuite, s-a decis sa declanseze impotriva mea si a „Moldovei Suverane” cele mai furibunde si bine regizate atacuri. Le-am raspuns si vom continua sa-i demascam din dragoste si respect fata de adevar, altminteri ar insemna ca am fi partasi la propovaduirea minciunii in aceasta greu incercata tara. Toti suntem pieritori, dar minciuna si adevarul se vor infrunta permanent dincolo de iluzoria noastra existenta. Indiferent ca te numesti Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Eminescu sau Rilke, toti suntem supusi acelorasi pacate, absolut toti avem aceleasi slabiciuni fiziologice si murim asa cum suntem sortiti. Gloria zilei prezente este efemera, iar lipsa titlului de academician nu i-a daunat in nici un fel posteritatii lui Eminescu! Intelepciunea vine din gindul bun, nu din rautate si inversunare necrestina. Mi-as dori sa mor cu foarte multi ani inaintea lui Dabija sau Vieru, iar acest lucru sper sa se intimple, fie si pentru a le demonstra, daca nu lor, macar ciracilor acestora, ca demnitatea, atunci cind chiar nu are transmisiuni genetice (nu-i cazul meu!), ti-o poti asuma si ti-o poti face stindard pentru pacatoasa viata terestra. Am purces, asa cum incercam sa va spun de la inceput, la citeva chemari in judecata impotriva denigratorilor nostii – Dabija, Vieru si intreaga companie -, asta pentru ca, dispretuindu-ne si saturati de prea-plinul triumfalist al existentei lor, si-au fluturat (si continua!) biografiile prin instantele de judecata pentru a smulge zeci de milioane de lei de la un roman normal si de la „Moldova Suverana”, pe care, dintr-o pornire „crestineasca”, Dabija vrea s-o „prinda” falimentara. European cu acte-n regula, ce mai! Dupa luni de zile, vazind ca batrinetea nu-i sfetnic bun pentru unii moldoveni imbrinciti de nevoie in Romania, i-am chemat sa ne dam proba barbatiei. Noi! Deci! Acolo unde ne tot dau ei intilnire, adica unde este martor si un judecator. Am pre-vizionat o chestie nasoala, adica rusinoasa. Stiti la ce se pot gindi? Eu stiu, ca-i simt pe pielea mea! Exista, poate nu stiti, un mare, poate la figurat, dar sigur la propriu, poet roman, Adrian Paunescu, ceausist gretos, senator etc., care are o nevasta ce a ucis pe cineva intr-un accident rutier si a scapat basma curata doar pentru ca el este cine este, iar acest poet roman, care printr-o minune a scapat de la linsaj de furia tinerilor in 1989, este prietenul neconditionat al lui Dabija, Vieru si al altor citiva. De ce Dabija si Vieru, daca sunt asa de diafani sau pragmatici, atunci cind e vorba de noi, nu sunt mari prieteni cu Andrei Plesu, Patapievici, Liiceanu sau Nicolae Manolescu, presedintele U. Scriitorilor din Romania? Pentru ca…, dar mai bine las pentru alta data, atunci cind o sa dau cuvintul unor scriitori romani plictisiti de „miorlaielile basarabene ale scriitorilor obositi de cite carti au scris”! Paunescu, poetul asta, are o revista, FLACARA, in care i-a bagat in caseta tehnica pe toti cei din Moldova, si de care are (au altii), probabil, nevoie. N-o sa fac urticarie, sigur, atunci cind vom citi, relativ simultan, in „Literatura si Arta” si „Flacara lui Paunescu” ca Dabija si Vieru sunt persecutati, ori de puterea comunista, ori de „coada de topor Contiu”, pentru ca i-am citat si noi in justitie. Pentru atacuri directe, nu pentru pamflete sau dispute jurnalistice civilizate. Vedea-nu-ne-am intr-un tribunal romanesc! Vai de tirtita si cataroiul neamului prost!

Mihai CONTIU

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1194406651&archive=1194421992&start_from=&ucat=7&

Lasitatea unor intelectuali de cursa lunga

Mihai CONTIU

Despre lasitate si lasi s-au spus si se pot adauga multe. Lasitatea se intruchipeaza in cele mai nebanuite reprezentari, iar uneori este atit de bine camuflata incit trebuie sa fii un extrem de fin observator spre a o sesiza, asta neinsemnind ca semnatarul acestor rinduri ar fi mare expert, ci, asemeni lui Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Iacob, portarul de la U.S., banditul Titi-limba-de-bandit, Gina-generoasa de la Leogrand, Kant si Hegel, sunt un om extrem de simplu.

Las nu este doar cel care o rupe la fuga din fata primejdiei sau se napusteste asupra celui mai slab decit el pentru a-si masca frica, intrucit, uneori, lasii pot repurta chiar victorii iluzorii in dispute doar aparent echilibrate, desi cu oponenti drepti si lipsiti de teama. Lasitatea nu este doar o consecinta a spaimei fata de violenta aplicata asupra individului, ci are substraturi dintre cele mai subtile, absconse uneori in chiar subconstientul individului. Intr-o oarecare masura, toti, dar absolut toti oamenii „sufera” de un anumit grad de lasitate, doar ca acesta este dozat si manifestat in functie de mostenirea genetica, educatie, mediul social sau etno-cultural etc. Din toate acestea, dar si din altele nenumarate, se desprind o multitudine de reprezentari ale lasitatii individuale. Intrucit nu este un studiu, ci un banal articol de ziar, nu voi trece in revista o galerie intreaga a „lasilor geniali”, multi dintre ei fiind perceputi in istoria universala la capitolul „pozitivi”, fapt pentru care ma voi rezuma la realitatile care-l napadesc pe cititorul meu. Acum cinci zile, absolut intimplator, m-am intilnit cu o ilustra personalitate din R. Moldova; domnul, pentru ca este un domn, totusi, este un admirator si sustinator, din inertie, al lui Nicolae Dabija si Grigore Vieru, pornire absolut fireasca si legitima; paradoxal, proeminenta personalitatii sale, logica discursului ancorat in realitatile moldovenesti, coroborate cu mizeria existentei cotidiene (nedemna, totusi, pentru un savant), nu m-au impiedicat sa-i spun ca este un las, fapt pe care mi l-a recunoscut. Mi-a marturisit, asta pe parcursul a „13 halbe de ceai”, ca eu si „Moldova Suverana” avem dreptate in tot ceea ce scriem despre Dabija si Vieru (pastrindu-si rezerve in ceea ce priveste criticarea, nu atacarea, unor institutii ale statului roman, fapt acceptabil pentru cineva cu optiuni pro-romanesti de dincolo de anul 1940), iar ca „MS” este un ziar sinucigas, ca face „munca voluntara” pentru actualii guvernanti. Nimic nu este nou sub soare! N-am auzit, de pilda, nici un intelectual sa-l blameze pe Ion Hadirca sau pe raposatul Iacob Burghiu pentru faptul ca au lucrat pentru ex-presedintele Lucinschi, vorbesc despre cei care-i erau potrivnici ex-presedintelui, nu celor invocati. Dindu-mi dreptate in ceea ce priveste campania de denigrare a noastra de catre N. Dabija, ilustrul savant, fiind si un bun cunoscator al „bucatariei” celor care ne ponegresc, mi-a spus ca, totusi, chiar false fiind, „simbolurile Basarabiei trebuiesc sa ramina intacte”, pentru ca n-au cu cine sa le inlocuiasca, acestea fiind, se intelege, Vieru si Dabija. I-am invocat numele unor tineri scriitori cu ceva „aderenta„ la Romania, iar domnul profesor mi-a spus ca acestia nu-s buni pentru ca „chiar sunt prea aproape de aceasta tara”, iar ei trebuie sa pastreze „un echilibru oarecum revansard, benefic si multumitor pentru toata lumea”. A zimbit sceptic atunci cind i-am invocat „fosta prietenie nestramutata” cu acad. Mihai Cimpoi, s-a incruntat cind i-am pomenit pe obscurii Vlad Zbirciog si Nicolae Rusu, mi-a cerut voie sa mearga la … undeva… atunci cind „m-am dat mare” cu „contrafortistii”, desi mi-a spus ca le poarta un deosebit respect, mi-a mai oferit o bere ca sa tac atunci cind i-am spus ca raposatul Stelian Gruia (scriitor roman; n.a.) mi-a lasat niste „picanterii” despre Grigore Vieru, dar s-a infuriat groaznic in clipa in care i-am marturisit ca parca l-as cunoaste pe un oarecare poet Valeriu Matei. „Bine, domnule profesor si academician, l-am intrebat, dar cum, dv., care doriti ca Moldova sa fie alipita Romaniei, recunoscindu-va lasitatea, ati vrea sa fiu de acord sa ma unesc cu niste iepuri fricosi care sunt platiti pentru acest crez ?” „Tinere domn, mi-a raspuns distinsul conviv, prisaca-i mult mai pretioasa decit crezi – roiul de albine zboara din floare-n floare, dar se intoarce tot la stup, iar stupul ti-l colorezi cum vrei tu. Asa si cu noi, astilalti, tragem spre stupul mai bine vopsit, chiar daca, din nefericire, suntem trintori, nu albine! Noi, desi nu ne place s-o recunoastem, n-am tradat niciodata URSS, actiunile noastre prezente nefiind nimic altceva decit expresia frustrarii, a faptului ca, prin disparitia sa, URSS ne-a tradat si ne-a taiat o serie de privilegii. Orientarea catre Romania a fost singura solutie de a ne redirectiona si reface statutul de privilegiati cu care fuseseram obisnuiti. Ce, chiar credeti ca nu cunosc mai bine decit dv. adevarata valoare a istoricilor, doar cu numele, care sunt Moraru, Petrenco sau Dragnev? Ii stiu de cind erau tineri si cunosc foarte bine cum si-au confectionat carierele. Eu nu ma pot opune pentru ca s-a decis ca slujesc cauzei, iar decizia nu cred ca are rost sa mai spun cui apartine pentru ca stiti si dv. Recunosc ca sunt las, dar n-am alta optiune, plus ca mi-ar distruge rapid imaginea prin campaniile de presa la care sunt mesteri, indiferent de pozitia si titlurile mele. As putea spune ca sunt chiar obligat sa fiu las, iar daca n-as fi de acord cu ei as deveni dublu tradator. In urma cu citiva ani am obtinut niste bani din Romania, bani pe care i-am primit si cheltuit in mod legal, conform solicitarii pe care o facusem, iar mie, daca m-as indeparta de prounionistii astia de duzina, pentru ca asta sunt, mi-ar face cel mai odios portret de antiroman si n-as vrea sa se intimple asa ceva. Au inca relatii bune in Romania, chiar daca nu la nivel oficial cu statul, dar, asemeni raketilor, si-au impartit zone de influenta pe la Bucuresti, Iasi, Prahova, Maramures, Cluj, Timisoara sau Mehedinti. Stiu sa cum sa ceara, au un stil aparte, ii fac pe romani sa dea bani de parca ar fi initiativa lor. De alte legaturi chiar ca nu are rost sa pomenesc. Sper sa apreciati faptul ca, desi mi s-a sugerat, am evitat cu delicatete sa va atac la comanda dupa ce au inceput sa va persecute.”

Nu ma intereseaza cit de relevanta este particica din dialogul meu cu distinsul savant, caruia nu-i pomenesc numele din motive usor deductibile, dar incepusem sa vorbim despre lasitate si lasi! Las in seama cititorului meu inteligent, cu un suficient simt al umorului si ne-dedat la violente infantile, sa judece masura lasitatii intelectualului moldovean. Atacul in haita si autovictimizarile sunt mai mult decit relevante pentru a contura cit mai precis lasitatea unor intelectuali care se autoboteaza basarabeni. Acestia, spre a-si justifica lasitatea si ferocitatea cu care se napustesc asupra celor care nu sunt de acord cu ei, au nascocit cea mai odioasa formula – pretind ca sunt atacati. E greu de imaginat cum definesc ei critica! Desi se inchina la biserici si popi discutabili, n-au nimic de-a face cu crestinismul, pentru ca daca ar fi crestini autentici ar avea si suficient har sa reverse asupra sustinatorilor lor blindete si intelepciune, nu violenta si mitocanie. Faptul ca nu ii ingrijoreaza acest lucru este grav! Turma nu poate semana decit pastorului. Un sustinator fanatic al lui Dabija, „viteaz” nevoie-mare, imi scrie pe forum ca „doreste sa apuce ziua cind va putea sa faca pipi pe mormintul meu”, altul face apel la „milosii” cu pistol pentru a ma impusca si tot asa. Acestia vor sa se uneasca cu Romania, de parca aceasta tara nu are si asa destule lichelele, cohorte de lasi si cirduri de paraziti! Lasitatea unor intelectuali moldoveni, dincolo de violenta cu care si-o mascheaza, rezulta si din criteriile care stau la baza unor solidarizari. Cind se solidarizeaza pentru o cauza oarecare nu o fac in virtutea unor resorturi morale, ci in baza unor interese meschine, dar si din cauza unui trecut comun extrem de incilcit, deseori compromitator in raport cu moda optiunilor actuale. Voi da un exemplu personal! Cineva, un las, i-a pus sub nas lui Mihai Cimpoi pentru a semna un document in care sunt facut albie de porci. Documentul era clar ca nu fusese conceput de Cimpoi, scriitura era mult prea golaneasca, chiar triviala, dar era intocmit in numele Consiliului U.S., iar dupa stiinta mea Consiliul habar nu avea de asa ceva, dar faptul ca nu a luat atitudine publica nu denota nimic altceva decit lasitate, asta pentru ca documentul cu pricina a fost dat publicitatii in ziarele Timpul si Literatura si Arta. Pina in acest moment am invocat doua tipuri de lasitati – una individuala, cea a puslamalei care a intocmit documentul si l-a determinat pe Cimpoi sa-l semneze, si cea colectiva, a Consiliului U.S. care nu a avut curaj sa ia atitudine publica fata de o impostura care i-a fost atribuita. Insa! Totusi! Cel mai surprinzator act de lasitate m-a naucit pentru ca a venit din partea celui pe care nici in cosmar nu-l banuiam, sau probabil ca refuzam cu incapatinare sa receptez obiectiv si atent realitatea, este vorba de Mihai Cimpoi, care a semnat acest document. Mihai Cimpoi, cel putin asa mi-a placut sa cred, ar fi trebuit sa fie ultimul om care putea sa se ridice impotriva mea, iar acest fapt a fost sesizat de numeroase cunostinte comune. Lasitatea de care a dat dovada este monstruoasa si prin aceea ca s-a lasat manipulat la rindu-i tot de un las, de un megaloman care si-a facut o rezerva infricosatoare de dricuri. Lasitatea unor intelectuali moldoveni, in special cei de orientare pro-romaneasca, este data si de modul servil in care se comporta in raport cu Romania. Romanul sanatos la minte si-n comportament, iar acest lucru este valabil pentru cetatenii tuturor tarilor, nu-si linguseste institutiile care-l servesc, ci le critica atunci cind acestea gresesc si le observa cu atentie pentru a le asigura functionalitatea. Nu vorbesc aici de oamenii politici de la putere, partide sau simpatizanti ai acestora, ci de omul obisnuit sau de intelectualul coerent. Servilismul si lasitatea acestor intelectuali sunt mai mult decit evidente atunci cind nu sunt capabili sa ia o atitudine barbateasca fata de unele greseli, politice sau ale unor institutii romanesti, comise in raport cu R. Moldova. Se tem, desi gindesc altfel. Gindurile lor zburda doar spre siguranta grantului zilei de miine. Nici prin minte nu le trece ca altminteri ar fi mult mai respectati, asta si pentru ca tot au pretentia ca pot fi un fel de barometru pentru Romania in privinta realitatilor moldovenesti. Pentru ei parca nici nu ar fi existat un „scandal al vizelor”, desi sunt cei mai ahtiati dupa cetatenia romana, iar declaratiile iresponsabile ale lui Basescu parca ar fi fost invitatii la sauna, asta in conditiile in care au devenit pro-Basescu peste noapte, siliti de nevoile zilei de poimiine, pentru ca de iubit, stiu bine, nu-l iubesc! Din nefericire pentru ei, cunosc bine din surse extrem de autorizate, Bucurestiul este nevoit sa analizeze pragmatic si „europeneste” lasitatile umililor intelectuali de la Chisinau. A venit deja vremea in care Romania reala trebuie sa stie ca face destule greseli in raport cu Moldova, cind laudele excesive si supunerea neconditionata a „romanilor de pretutindeni” devin mult prea suspecte si chiar penibile, dezonorante. Luind in calcul cel putin acest ultim aspect, consider ca inca mai este valabil imnul national al Romaniei „Desteapta-te romane!” Lasitatea unor intelectuali moldoveni, pro-romani din pacate, este, in ultima instanta, singura forma de manifestare a propriei lor personalitati, a celei autentice. Din extractul sovietic al personalitatii lor n-au fost capabili sa preia laturi culturale, intelectuale pozitive, si-au asumat doar lasitati de vesnic cotropiti, umiliti si de robi in cautare de stapini, pentru ca nu-s in stare sa-si administreze o libertate pe care, sinceri fiind, nu si-au dorit-o niciodata! A fost mult prea bine! Atunci!

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showfull&id=1193665345&archive=1193747546&start_from=&ucat=13&

Saptamina Patimilor, de dupa Grigore Vieru si Nicolae Dabija

Mihai CONTIU

In ziua a treia a Deniilor, acestia vor sa sa-si sporeasca averea cu inca sase miloane de lei!

Acesti asa-zisi crestini, crescuti si educati in spirit ateist pe vremea puterii sovietice pe care au cintat-o si proslavit-o cu ardoare, pentru a dovedi ca n-au nimic sfint, au potrivit chemarile noastre in judecata de asa maniera incit acestea sa debuteze in Saptamina Mare.

Lacomi de bani si de putere, procesomani imbatriniti in rele, in cel mai pur stil k.g.b.-ist au ticluit 16 procese impotriva noastra, potrivit declaratiilor lui Dabija. Vor sa ne hartuiasca si sa duca impotriva noastra un razboi juridic de uzura. Sacalii adulmeca prada si mirosul banilor le intuneca mintile. Hulpavi cum ii stiu toti apropiatii lor, isi fac deja socoteala ce case isi vor mai cumpara. Dumnezeu este atotputernic si vede diavolul lacomiei din sufletul lor! Pentru prima data in viata lor, acesti dictatori ai spiritului, narcisisti, cenzori si manipulatori ai maselor vor pierde rusinos pentru ca Adevarul este mai presus de meschinaria din sufletele lor. Miine, la orele 15,30, Judecatoria Sectorului Centru va gazdui cele mai imfame si perverse acuzatii din istoria justitiei nationale. Cei care ne acuza sunt dintre cei mai periculosi indivizi care au putut fi imaginati vreodata de mintea blajina a moldoveanului. Sunt periculosi si prin aceea ca, beneficiind de o relativa notorietate, manipuleaza diabolic mase de adulatori violenti si chiar persoane cu autoritate publica. Sunt si in postura hotului care striga „hotii!” Mint cu nerusinare ca i-am fi atacat, desi noi suntem cei care ne aparam de agresiunile lor publicistice desantate, insa, in realitate, noi suntem victimele agresiunilor venite din partea unor brute pe care ei ii provoaca – amenintari cu moartea prin telefoanele de la redactie si personale, prin scrisori sau pe strada. Daca lor li s-ar intimpla acestea ar provoca adevarate drame si autovictimizari la nivel national, asta pentru ca n-ar fi prima data (un banal accident auto a fost transformat de Vieru in atentat, iar o bataie incasata de la socrul sau a fost calificata de Dabija ca fiind atentat politic.). Stiindu-le agresivitatea, simtind-o efectiv in ultimele luni prin amenintarile directe, gratie incitarilor voalate la violenta proferate prin ziarul personal al lui Dabija, suntem nevoiti sa solicitam protectia politiei pentru noi si redactia noastra!

Minciuna si sacalii ies miine la drumul mare ca sa jefuiasca oamenii de Adevar. Marea mascarada nationala care va debuta miine va scoate la iveala chipurile hide pe care acesti doi moldoveni au reusit sa si le mascheze. Vor bani pentru ceea ce nu au – onoare si demnitate. Miine vor doar sase milioane, probabil ca si in celelalte 15 procese tot cite sase milioane vor cere. Dabija nu mai poate lua bani, probabil, de la statul roman si vrea sa ia acum de la un roman in solidar cu un moldovean de suferinta de-al meu, Ion Berlinski. Vieru, saracul om de familie putred de bogata, la fel. Probabil! Rusinea care ma incearca pentru acesti doi batrinei lacomi nu poate fi explicata, ci scuipata, vorba sustinatorilor lor. Acum, la batrinete, le-a fost dat sa se faca de ris si sa ingenuncheze in fata Adevarului, care-i mult peste bicisnica si necredincioasa lor faptura. Cele zece porunci, totusi, exista!

http://www.moldova-suverana.md/index.php?start_from=&ucat=13&subaction=showfull&id=1175514993&archive=1175604031&

INCOTRO, DOMNILOR ACADEMICIENI?

Am trait s-o vedem si pe asta! Academia de stiinte a R.M. ne trimite un drept la replica pentru editorialul nostru din data de 4.09.a.c. pe care, in pofida erorilor de punctuatie sau unele formulari gramaticale incompatibile cu o ACADEMIE (a se citi cu atentie textul reprodus!), doreste sa-l dam publicitatii, fapt caruia ne conformam si veti vedea si de ce. Totodata, suntem instiintati ca, in caz contrar, ASM va publica totusi aceasta riposta „in alte surse de informare”. Asteptam curiosi sa vedem daca „alte surse de informare” isi vor permite luxul de a redacta o pozitie oficiala a ASM, cel putin acelasi text care ne-a fost remis si noua. Daca Adresa pe care ne-a trimis-o si Dreptul la replica nu aveau antetul acestui for stiintific si nu purtau semnatura olografa a distinsului acad. B. Gaina, secretar stiintific general al ASM, am fi fost tentati sa credem ca aceste texte au fost scrise de catre un elev din clasa a VIII-a. E drept ca doar Adresa poarta antetul ASM si semnatura acad. B. Gaina, pentru ca dreptul la replica, intitulat mai mult decit naucitor „Moldova Suverana” – gafa sau sfidare cu premeditare”, este semnat „Academia de Stiinte a Moldovei”. Nu ne-ar ului deloc aceasta replica a ASM daca textul cu pricina nu ar reitera aceleasi dezinformari si minciuni pe care le profereaza la adresa noastra aceeasi „nemuritori pro-romani cu solda”. Noi nu avem nimic cu acei foarte putini romani sinceri din Moldova, ci suntem vesnic obositi de catre pro-romanii moldoveni care lupta impotriva propriei tari, Republica Moldova. Ziarul nostru nu a luptat niciodata impotriva intelectualitatii, ci a cautat si cauta adevarul, demascindu-i pe mincinosi, tradatori si profitori. Nu noi diminuam rolul comunitatii stiintifice din aceasta tara, pentru ca noi, ca in orice tara civilizata din lume, avem datoria sa informam corect opinia publica, iar comunitatea stiintifica de care pomeneste ASM se discrediteaza premeditat prin propriile-i actiuni. Nu noi distantam oamenii de stiinta si cultura de conducerea tarii, asa cum se afirma cu perfidie in textul trimis noua, ci acestia s-au distantat categoric, inca de la inceput, de conducerea tarii. Putinii oameni de stiinta si cultura din Moldova, inca din 1991, au fost in preajma conducerii tarii doar spre a-si satisface propriile interese meschine – posturi importante si alte privilegii aducatoare de confort. Modul absolutist in care se exprima ASM in dreptul la replica pe care ni-l solicita, care frizeza inclinatii tiranice la acest nivel, este destinat altei lumi, nicidecum unei societati civilizate si democrate. Spre edificarea cititorilor, dar si a d-lui presedinte Gheorghe Duca, reproducem un scurt text, neredactat, din dreptul la replica pe care are (ASM; n.n.) pretentia sa-l incredintam tiparului: „Datoria onorabila a Academiei de Stiinte de a aprecia notorietatile in stiinta si cultura la justa valoare nu poate fi contestata de nimeni si nu urmareste nici un scop meschin. Cu atit mai mult, aceasta nu poate fi considerata ca o tentativa de a submina statalitatea si politica conducerii de virf (cacofonie academica; chestiunea cu „virf”-ul e si mai si!), care (,) in ultimul timp (,) a intreprins masuri fara precedent intru salvarea si dezvoltarea stiintei, pentru ce ii sintem recunoscatori (sublinierile ne apartin!).” Dincolo de pretentiile ASM, deci si ale acad. Gh. Duca, pentru ca ar trebui sa fim naivi ca sa credem ca textul pe care ni l-a trimis n-a fost agrementat de domnia sa, observati, stimati cititori, cum incearca academicienii (unii) sa se linguseasca dupa ce au dat-o-n bara cu buna stiinta, cu premeditare, asta ca sa-i/sa-l citez pe autorii/autorul dreptului la replica. Acad. Gh. Duca ar fi trebuit sa stie de mult ca ziarul nostru nu „gafeaza si nu sfideaza cu premeditare” pe nimeni, ci, dimpotriva, noi suntem sfidati cu premeditate, iar ultima sfidare vine chiar din partea ASM. In editorialul nostru de marti, cel care i-a generat acad. Gh. Duca acest stingaci drept la replica, ziarul nostru a pus o problema foarte clara, iar presedintele ASM se fereste sa o ia in discutie in protestul pe care ni l-a trimis, fapt pentru care consideram replica mai mult decit provocatoare, demna de un grup de invatatoare exaltate care s-au covertit peste noapte la grafia latina, subjugate, nici ele nu stiu de ce, de nu stiu ce „mare poet – icoana a neamului”. Noi nu contestam decit contestarile lui Grigore Vieru in ceea ce priveste R. Moldova, pentru ca daca poate contesta statalitatea acestei tari, iar acest lucru il face, inseamna ca, in mod absolut automat si logic, contesta si ASM, cel mai inalt for stiintific al statului, iar ASM, in pofida oricaror rationamente elementare, il blagosloveste pe Grigore Vieru cu titlul de „doctor honoris causa”. Este logic ca Grigore Vieru, unionist convins, daca nu crede in viabilitatea statului R. Moldova, sa nu creada nici in seriozitatea institutiilor acestui stat. Dincolo de toate acestea, din foame de slava si titluri, proaspatul „doctor honoris causa” este dispus sa accepte si linguselile impartitorilor de lauri, indiferent cit de mult ii dispretuieste sau cit de putin importanti sunt pentru el. Revenind la dreptul la replica pe care nu ne sfiim sa-l publicam, la afirmatiile din aceasta scriitura scolareasca, chiar ca suntem curiosi sa ne comunice acad. Gh. Duca momentul in care „stiinta a devenit forta motrice a dezvoltarii socio-economice si slujeste interesului statului…”, nu de alta, dar chiar suntem curiosi cu totii, mai ales oamenii de rind. Pentru ca acad. Gh. Duca sa nu creada ca „defaimam oamenii de stiinta”, asa cum numai dumnealui isi poate imagina, pentru ca noi, slava Domnului!, ii respectam si-i cunoastem pe destui care merita respectul societatii, ne gindim serios ca sa-i trimitem domniei sale pe cap miile de cititori care ne scriu sau ne cauta, asta numai pentru a le explica acestor oameni simpli ce forta „motrice a dezvoltarii socio-economica” este Academia pe care o conduce. Dilema noastra este alta – pe cine manipuleaza acad. Gh. Duca? Pe membri ASM sau gruparile pro-unioniste cu Romania din Moldova? In ce scop si cu ce foloase? Promitem sa aflam! Incotro, totusi, domnilor academicieni?

„Moldova Suverana”

P.s. Totusi, d-le acad. Gheorghe Duca, am dori sa stim ce are Presedintele tarii cu treaba asta, pe cine credeti naivi – pe noi sau pe Presedinte? Puteti sa ne explicati si noua, dar cit mai coerent si amanuntit, ce inseamna comunitate stiintifica, din cine-i constituita si ce a oferit aceasta tarii in ultimii 17 ani? Avem sau nu, in interiorul ASM, de-a face cu o serie de grupuri corporative care-si vad de propriile interese personale si politice? Afirmati ca ASM nu face politica, asa sa fie? Dar dv., pentru ca noi stim ca ati activat zelos inca din frageda junete in structurile comsomoliste superioare? Va mai intrebam inca un lucru extrem de important: Dreptul la replica pe care ni l-ati expediat poarta semnatura „Academia de Stiinte a Moldovei”, fapt care ne indreptateste, logic, sa credem ca toti membri acesteia au aprobat demersul dv. stingaci. Este adevarat ca acestia sau, ma rog, toti membri din cadrul conducerii ASM, au luat cunostinta de elucubratiile din textul pe care ni le-ati expediat?

(M.S.)

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1189082506&archive=1189421782&start_from=&ucat=7&

MAXIME SI REFLEXII

Din insemnarile lui nenea Misa, paznicul redactiei

(fragmente din volumul in curs de aparitie)

„Intotdeauna m-am mirat cum poti sa ramii un prost in mijlocul unei Limbi atit de frumoase si intelepte cum este Limba Romana?!” Amintesc, asta pentru invatatoarele de clasa a IV-a si academicieni, ca cel care se mira este chiar Grigore Vieru. Chiar, maestre, ma-ntreb ca un abrutizat din clar-obscurul gheretei mele, cum poti sa ramii ca un prost taman la mijlocul unei limbi? Mai ales ca, vorbind de „indelete”, daca-i frumoasa si inteleapta, nu te mai spala nici o apa in urma unui asa de rusinos si chiar inexplicabil esec.

„Stii, eu am fost un singuratic pina acum, la 36 de ani, imi marturisea saptamina trecuta Serioja, un rus proroman cu gindul la Lorena Bogza. Am fost toata viata un timid, mai ales cu fetele. Cu baietii chiar mai rau! In propria-mi singuratate, tot un timid si rusinos am fost. Am visat si eu ca orice baiat. Am avut si poze la indemina, dar am citit un vechi manual sovietic in care este scris ca face rau daca te-alini singur. Plus c-am intrat si-ntr-o secta in care mi s-a spus acelasi lucru. Desi-s timid rau de tot si-n propria-mi singuratate, as fi vrut sa stiu cum este. Nu ma mai pot intoarce nicaieri, asta si de frica sectantilor care-s niste perversi. Oare Moartea poate fi o mireasa, asa cum am citit eu in Miorita voastra?” I-am recomandat, asta cu bune intentii, sa citeasca cele scrise de Grigore Vieru in „Miscarea in infinit”. Dupa ce a citit cugetarea marelui poet, potrivit careia „A ramine timid chiar si in propria-ti singuratate, inseamna sa nu te mai poti intoarce nicaieri decit in propria-ti moarte”, s-a sinucis. Aseara! Pozele Lorenei Bogza si a unei perechi de chilotei i-au fost smulse cu greu de catre medicii legisti din miinile inclestate spasmodic intr-o eternitate a puritatii.

„Oamenii ar trebui sa se intrebe de ce nici la curul sau nu-i sufera calul”, ne provoaca angelic si cu gingasia-i cunoscuta Grigore Vieru. Chiar, de ce ignorantii de oameni nu se intreaba acest lucru? Doar visul oricarei fiinte omenesti este sa stea la curul calului, iar poetul stie ce stie si de ce spune ce spune. Ca sa umileasca fudulia calului, afurisitul de om l-a separat intr-o zicala de cel mai trufas madular al sau, spunind ceva despre „chestia calului din virful dealului.” Se vede treaba ca marele ginditor nu prea-i razbunat nici asa! Ce-o fi patit el in posteriorul vreunui cal sau iepe n-o sa stim niciodata. Flatulatie devastatoare sau copita-n inima barbatiei? Delicatetea sau rafinamentul poetic are, nu-i asa?, serafice limite. Asteptam provincia!

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1184902512&archive=1185191156&start_from=&ucat=7&

CRIZA IDENTITARA SI DE CREATIE AUTENTICA A SCRIITORILOR MOLDOVENI DE EXTRACTIE SOVIETICA

MARTOR OCULAR

Mihai CONTIU

Valoarea si autenticitatea scriitorilor moldoveni, si ii am in vedere pe cei afirmati sau „clasicizati” in anii puterii sovietice, pot fi abordate in doua contexte, ambele absolut incomode orgoliului acestora, aceasta intrucit nu au suficienta intelepciune si putere de autoanaliza severa. Scriitorul moldovean, fost sovietic, chiar daca s-a imbogatit copios cu literatura romana, a trait si s-a exprimat intr-un soi de hibrid al limbii literare. Oscilind intre doua culturi, cea rusa si cea romana, instinctual a preferat-o pe prima. Literatura romana nefiind nimic altceva decit furnizoare, eventual, de teme si idei de imitat. Scriitorul de atunci si de acum, cel care isi revendica apartenenta la literatura romana, doar formal si in virtutea unui pragmatism exterior esteticii, nu a fost niciodata si nu este liber in interiorul limbii romane, el a ramas acelasi vorbitor si scriitor de limba moldoveneasca din spatiul ex-sovietic. Cu mici exceptii pozitive, pe care nu le enumar deoarece nu vreau sa generez interpretari eronate, aproape toti scriitorii moldoveni, inclusiv gazetarii, se exprima moldoveneste, uzitind de un lexic specific – calchieri, regionalisme invechite, sintagme de esenta ruseasca, expresii rusesti, rostirea unor abrevieri, uzitarea de diminutive dupa model rusesc etc., etc. –, ei nu se legitimeaza decit ca marginali ai culturii pe care si-o revendica, cea romana. Aproape toti acesti scriitori, spre deosebire de cei romani, isi limiteaza universul intelectual strict in intelepciunea culturala ruseasca – nu vei gasi unul capabil sa se foloseasca in mod natural, din instinct de citate, maxime sau reflectii din franceza, latina sau germana, de exemplu, ci exclusiv din rusa, singura limba si cultura care simte ca il reprezinta. Nici acum nu au inteles, sau nu vor sa inteleaga din cauza unei orbiri voluntare, din ce cauza nu sunt ospatati asa cum si-ar dori-o in manualele din Romania.

Si acesti scriitori, asemeni multor altor categorii sociale, au crezut in eternitatea URSS-ului. Independenta si libera circulatie peste Prut i-a pus pe multi in dificultate pentru ca s-au trezit in situatia de a comunica, in primul rind, cu colegii romani, abia dupa aceea a urmat prezentarea marfii proprii – cartea. Discrepanta valorica i-a nimicit ireversibil, dar nu i-a descurajat intr-atita incit sa renunte la gindul ca au fost si mai pot fi ceva sau cineva. S-au editat masiv in Romania, li s-au dat premii literare din condescendenta si… Nimic! Nu te poti integra unei culturi prin declaratii patetice cu iz patriotard, cu atit mai putin prin invocarea unor false suferinti de sorginte etno-lingvistica. Scriitorul moldovean sovietic, incepind cu cel mai ratat, s-a bucurat de un statut destul de privilegiat, aceasta in comparatie cu cel din Romania. Cartile editate in Romania au fost o adevarata masinarie de facut bani pentru traducatorii fara scrupule de la Chisinau. „Traducerile” fara nici o remuscare din romana in moldoveneste a marilor clasici ai literaturii universale au umplut de bani un grup exclusivist de falsi scriitori traducatori. Cele doua contexte de apreciere a valorii si autenticitatii acestor scriitor de care aminteam la inceputul acestu material ar fi:

Unu. Se pot defini ca scriitori moldoveni de limba romana ai R. Moldova, independenti de literatura romana, cu caracte specific acestui spatiu bilingv. In aceasta situatie, care exclude comparatii cu literatura romana care ar fi de natura sa-i complexeze, se pot, fireste, intocmi scari valorice. Indiferent cit de mediocri sunt in raport cu literaturile altor tari, in propria tara si la propriul nivel la care au fost capabili sa acceada in plan estetic isi pot disputa justificat recunoasterea la nivel national. Coseriu, Imant Ziedonis, Claus Heitman, Ivan Draci sau Grigurcu pot afirma indreptatit, de exemplu, ca Grigore Vieru este printre cei mai insemnati poeti din R. Moldova, comparativ cu Ilie Mazare de la Donduseni, nu cu X din Romania. In aceasta ordine de idei si Dabija se poate inscrie in aceeasi galerie. Sansa ca acestia sa domine literatura moldoveneasca este cu atit mai mare cu cit mai tinerii talentati (spre exemplu, Vasile Girnet, poet cu profunzimi, idei estetice, logica si sistem, inscris firesc in scara evolutiva si calitativa a poeziei romanesti.) nu vor sa intre in competitii regionale cu un Vieru sau Dabija. Acestia au plecat in alta literatura decit cea a acestora. Provincialismul acestor scriitori si incapacitatea lor de a se integra literaturii romane rezida si din aceea ca sunt incapabili sa se supuna criticii firesti. Ei se tabuizeaza prin niste practici de cea mai pura esenta stalinista. Ei, asemeni secretarilor de partid de pe vremuri, isi reclama imunitate absoluta si sanctioneaza in acelasi stil pe orice critic oricit de onest. Astfel de practici provoaca stupefactie in toata lumea civilizata. Scriitorul roman niciodata nu si-a permis astfel de privilegii si arogante. El a fost permanent intr-o competitie cu o succesiune de critici – negari, aprecieri sau ignorare pur si simplu. Acesti scriitori moldoveni, adversari ai concurentei firesti si necesare, si-au intretinut permanent o critica loiala si neprovocatoare, in sensul pozitiv al cuvintului. Un element caracteristic extrem de important este acela ca au stiut permanent sa-si conserve un statut social privilegiat, atit material cit si politic. Din aceste motive, dar si din multe altele pe care le vom aborda cu alt prilej, acestia nu pot fi nimic altceva decit scriitori moldoveni ai R. Moldova. Iar ei stiu bine acest lucru! Restul este tacere si jocuri de culise!

Doi. Categoria de scriitori invocata mai sus, asa cum am mai afirmat, se revendica, cel putin la nivel declarativ, ca fiind scriitori romani. Aceasta revendicare daca ar fi serioasa ar presupune un complex de asumari si acceptari din partea lor de care eu nu-i cred capabili. Nici unul dintre acestia, daca facem o analiza serioasa si competenta, nu pot aspira la statutul de scriitori romani de prima mina, ci de cel de mina a doua pina la submediocru. Poate parea hazardata afirmatia mea, dar acesta este unul dintre principalele motive pentru care acestia nu sunt unionisti autentici, ci doar profitori de avantaje materiale, sejururi, calatorii etc. in numele unui unionism care le repugna. Scriitura acestora, comparativ cu literatura romana, este fie pasunista, fie textualizata de dragul textualizarii de laborator stiintific, nu de creatie, fie idilica, asemeni celei din zorii literaturii romane, fie patriotard-pasoptista. Ei sunt mult mai avantajati de statutul de mare istorie a literaturii moldovenesti decit de cel de scriitor mediocru al literaturii romane. Scriitorii moldoveni nu au potenta unei contrapuneri la un Blaga, Ion Barbu, Cosbuc, Arghezi, Nichita Stanescu, Doinas, Bacovia, Goga, Cezar Baltag, Sorescu, Ioan Alexandru, Rebreanu, Sadoveanu, Preda, Titel, M.H. Simionescu, Toiu etc., etc. Nu pot oferi nici contrapondere la un Pavel Dan sau Ion Lancranjan. Faptul ca nu sunt receptionati de catre cititorul roman asa cum si-o doresc nu releva nimic altceva decit faptul ca literatura lor este mediocra, creatiile lor putind fi consumate, paradoxal, ca fiind un produs exotic si strain. Doar in aparenta este un produs romanesc, asta sub aspectul comuniunii lingvistice si istorice. Literatura acestor moldoveni este prea tinara pentru a fi si valoroasa in interiorul culturii romane, este prea creditara culturii ruse pentru a fi autentica, iar autorii sunt anulati ireversibil de ambiguitatile in care au trait spre a-si asigura un confort lumesc si o faima butaforica. Dornici sa fuga figurativ spre romanism, isi anihileaza inconstient posibile filoane creatoare cu specific local care ar putea spune ceva. Inclusiv literaturilor de peste hotare! Cititorului roman ii este imposibil sa renunte la mama lui Cosbuc in favoarea mamei lui Vieru, asta nu din motive estetice, ci din cauza ca astfel s-a scris mai demult! Cititorul roman are reticente serioase fata de poeti ca Vieru si Dabija care se sustrag criticii autentice, fie literare, fie a publicului care doreste sa verifice moralitatea celor care aspira la statutul de model. Ar ride si copiii de poetul care ar crede despre sine ca este in stare sa sacralizeze ceva, fie si figurativ! Sanctificarea inainte de moarte este o maladie extrem de raspindita in mintile unor scriitori moldoveni, iar acestia, nici dupa 60 de ani, nu simt cum le sufla adevarata cultura in ceafa, cea modelata doct de un Emilian Galaicu Paun, Vitalie Ciobanu, Iulian Ciocanu, Vasile Girnet si alti citiva creatori autentici si, mai ales, tineri!

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1175515633&archive=1175604031&start_from=&ucat=7&

DANAIDELE POLITICE

La pedeapsa sint osinditi aici, pe pamint liderii extremisti ai opozitiei „basarabene”, care mai degraba s-ar considera guadelupeni, decit moldoveni. Chiar in toiul nuntii (horei) a prea inchipuitei uniri pe la inceputul anilor nouazeci ai secolului trecut ei au infipt satirul otravitor al dezbinarii neamului in inimile celora cu care, dupa idee, erau datori sa puna temelia unui stat tinar, suveran si independent. De atunci incoace, ei sint mereu preocupati cu munca in desert, fiind impusi de sprejurul lor tata spiritual sa imple cu „antimoldovenism primitiv” butoiul fara fund al pretutindenismului de pretutindeni.

Muza dirvelita

Hatirul si paduchii n-au iesit niciodata din Tara Romaneasca. Aceasta afirmatie nu ne apartine noua, ci fostului „martir” al neamului, convertitului roman basarabean Grigore Vieru (vezi „Literatura si Arta”, 4 ianuarie 2001). S-ar parea ca dinsul care, spre deosebire de umoristii „deportati” din Chisinau tocmai in zonele cramelor codrene, pasea cind dorea tandru pragurile Comitetului Central al PCM, ar fi trebuit sa fie printre primii impotriva prefacerii plaiului mioritic intr-o a doua paducherie. O asemenea atitudine s-ar fi numit, fara indoiala, patriotism moldovenesc. Dar, pe-atunci, nu puteai fi concomitent si „martir” si patriot moldovan.

In acel haos politic si social G.Vieru s-a dorit a fi „martir” macar pentru citeva zile si impreuna cu ceilalti negustori politici au adus bastinasilor nu numai paduchi de rasa aleasa pretutindenista, dar si tizic, si opinci, si vaci injugate, si case pustiite, si cimpii impirlogite, si „Luminitele”, bibliotecile, cluburile prefacute in baruri si closete. Si sa vezi, ca tot el ar dori, chipurile, „sa piara odata cea mai otravitoare buruiana care este vrajba dintre frati”. I-ati, domnule, paduchii inapoi si atunci vom vorbi de fratie!

Dar iata cum G.Vieru toarna in butoiul fara fund al pretutindenismului romanesc ura sa antimoldoveneasca:

„Ne-a implut ca riia

Limba moldov ‘neasca. ”

„Miriie spre Domnul

Limba moldov’neasca. ”

Astfel se manifesta Muza „martirului”, inspirata de iazma in asa masura, incit vrajba dintre frati sa devina o buruiana si mai otravitoare. Alimentati de o asemenea inspiratie cu „simt ales romanesc”, purtatorii ochelarilor de cai ignora chiar si opinia unuia dintre fauritorii unirii din 1859, Mihail Kogalniceanu, in opera caruia poate fi citita relatarea urmatoare din „Biblioteca de buzunar pentru calatorii de I.X.Jakk”, editata nu la Moskova de bolsevici, ci la Niurenberg, cu 162 de ani in urma, cind „insusi in Moldova si in Muntenia numele de romani nu era intrebuintat” (vezi discursul rostit de Mihail Kogalniceanu in cadrul sedintei solemne a academiei romane la 1 aprilie 1891): „Distinsa prin finete si armonie, limba moldoveneasca pare a fi creata pentru cintare, iar in privinta tonului dulce si moale mai ca poate fi pusa alaturea de cea italiana”.

Iar „martirul” minoritatii romanesti basaraghene unde-i zice si mai inspirat:

„…arata dosul

Limba moldov’neasca.”

„Gingava tot linge

Cizma muscaleasca

Spre Evropi se-mpinge

Limba moldov’neasca”

In acelas timp pamfletistul nu uita sa-i aminteasca „intelectualitatii nationale basarabene” ca, spre deosebire de limba moldovenilor,

„Isi creste frumosul

Limba Romaneasca… ”

Creste, cum sa nu creasca, daca limba moldoveneasca a servit mereu ca izvor de imbogatire a celei romane. Pentru confirmare comparati dictionarul universal al limbii romane aparut in 1929 cu cel reeditat in 1998 si veti vedea ca numai in aceasta perioada de timp au fost privatizate peste 1700 de cuvinte moldovenesti! Dar pina la 1929? Insusi autorul DULR Lazar Saineanu recunostea in prefata editiei a opta: „In a doua jumatate a veacului al XlX-lea, moldovenismele patrunsera in limba literara, multumita fruntasilor poeti (Alexandri, Eminescu) si prozatorilor (Creanga) originari din Moldova”.

Astfel, limba moldoveneasca a fost, este si va fi un izvor spiritual, din care au baut, beau astazi si vor bea si in viitor si romanii!

Vasile Stati, ponegrit „curat romeste” de cite ori a dorit pamfletistul G.Vieru, spunea atit de crestineste: „Noi – Doamne fereste! – nu vom da nici macar cu o floare in Talentul lui Gr.Vieru. Caci talentul e de la Dumnezeu. Dar tocmai pentru ca a fost harazit cu un dar divin, posesorul n-ar trebui sa-1 dirveleasca prin „riie”, „bale”, „dosuri”…” De altfel, zicem

noi, si dupa moarte va avea soarta Danaidelor.

Puturoasele minciuni dabijene

La turnarea apusoarei unioniste in butoiul fara fund asuda binisor si Nicolae Dabija, stapinul ziarului intelectualitatii nationale basarabene „Literatura si arta”. Pentru aceasta unica ocupatie savantliceasca el a reusit sa se invredniceasca de gradul de academician bucurestean.

La ceremonia de facere a noului membru, presedintele academiei romane a tinut sa sublinieze, pentru naivi, ca prestijioasa sa institutie nu se implica in politica, doamne fereste! Dar pentru care descoperiri tare stiintifice i s-a conferit gradul respectiv redactorului tribunei ideologice a minoritatii romanesti din Republica Moldova?

Se spune, pentru ca ar fi argumentat sirguincios in toate editorialele ca boii ara, iar caii maninca. Ara, desigur, prostii de moldoveni, iar desteptii isi construiesc castele, vorba lui Aureliu Busuioc, si aici si dincolo de Prut. Doar N.Dabija astfel eticheteaza moldovenii in ziarul sau: „boi ai C.S.I.”, „boi agrarieni”, „porci emeriti ai Federatiei Ruse…”

Ce-i drept, a avut loc si o primenire luminoasa in ratiunea academicianului romano-basarabean, printr-o „descoperire” ta-a-are savanta: din „scincitoarea Basarabie belita de Cremlin” (LA) si dintr-o pozitie tiritoare de reptila N. Dabija incepe sa cinte osanale unui „frate”, ce-ti intinde mina cind il pupi in dos” (LA).

„La inceputul anilor ’90, – „descoperea” academicianul N. Dabija, – la insistenta savantilor rusi (bravo rusilor, adevarati frati!-n.a.) in dreptul notiunii de „Moldova” se include si limba vorbita de acest stat – „romana”.

Ah, ce pupatura fierbinte dabijeano-rusa! Si continua: „…e mentionata tara noastra – „Moldova” si limba vorbita de cetatenii ei: „roumain (R)” -romana”.

Bravo, academicianule! In sfirsit, ti s-au luminat mintile si ai descoperit, cel putin, pentru academia romana si pina la urmatorul numar al „Literaturii si Artei”, ca tara noastra se numeste Moldova, ce-i drept, cu ghilimele in opinia dumitale. Dar mai departe, mizind pe naivitatea sau incopetenta „intelectualitatii nationale basarabene” din „tara noastra – Moldova”, autorul reda etnonimul „roumain” drept glotonim „romana”.

Scria N.Dabija intr-un editorial („Literatura si Arta”, 13 noiembrie 2003) despre niste minciuni care put. Nu put, in opinia lui, numai acele minciuni care sint publicate in fiecare numar al propriului ziar. Una din ele a spus-o chiar putin mai sus.

Drept confirmare, sa-l ascultam pe clasicul nostru moldovan Mihail Kogalniceanu: „Batrinul Asachi toata viata lui n-a putut gasi potrivita terminatiune franceza la cuvintul „romin”, vorbind si scriind „les roumounis „. Sa-mi fie permis a-mi face un merit, afirmind ca eu cel dintii am intrebuintat in limba franceza cuvintul de „roumain” („rumin”, dar nu „romana”, domnule academician! – n.a.) si de „Roumanie” („Rumanie”, dar nu „Romanie”! – n.a.)”. (Din discursul rostit cu prilejul jubileului de 25 de ani al academiei romane in 1891).

Put, grozav de dezgustator put minciunile lui Dabija. Pentru ca asemenea politruci capabili sau nu vor, de dragul intereselor politice meschine, sa recunoasca incontestabilul adevar istoric: etnonimul „moldovan” si glotonimul „limba moldoveneasca” nicicind, nicaieri si de nimeni n-au fost pusi la indoiala in afara de ideologii unionismului care, de dragul finantarilor de peste Prut, si-au autoaplicat sentinta Danaidelor de a umplea cu pretutindenism romanesc un butoi fara fund.

Tudor CHIFIAC

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1180019564&archive=1180352497&start_from=&ucat=7&

STRANGULAREA PRESEI INDEPENDENTE SI MUTILAREA ADEVARULUI DE CATRE GRIGORE VIERU SI NICOLAE DABIJA!

DUPA REPETATE AMENINTARI CU MOARTEA DIN PARTEA UNOR BRUTE FANATICE, SUSTINATORI AI CELOR DOI POETI, ADUSE LUI ION BERLINSKI SI MIHAI CONTIU, VIERU SI DABIJA VOR DE LA ACESTIA SA OBTINA PRIMELE SASE MILIOANE DE LEI IN PROCESUL DE MIINE DE LA JUDECATORIA CENTRU, orele 15,30. COTIDIANUL NATIONAL INDEPENDENT „MOLDOVA SUVERANA” ESTE, DE CITEVA LUNI, TINTA UNOR ATACURI, FARA PRECEDENT IN PUBLICISTICA NATIONALA, ORCHESTRATE DE CATRE SAPTAMINALUL „LITERATURA SI ARTA”. SCOPUL ACESTOR ATACURI ESTE ANIHILAREA CELOR DOI PUBLICISTI SI DESFIINTAREA ZIARULUI „MOLDOVA SUVERANA”, IAR CELE 16 PROCESE PE CARE NI LE-AU DECLARAT FAC PARTE DINTR-UN PLAN DIABOLIC DE STRANGULARE A ADEVARULUI SI NIMICIRII JURNALISTILOR CARE-L ROSTESC!

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1175515015&archive=1175604031&start_from=&ucat=7&

PROLETCULTISMUL CA FORMA DE CONSERVARE A PRIVILEGIILOR

Mihai CONTIU

Moto: „De aceea, consider ca nu chiar tot blegul,
tot betivul, tot sifiliticul, nu tot invertitul
sau travestitul si nu orice putoare pisata de
ciini pe sub garduri are dreptul sa-i puna note
lui Grigore Vieru…” (Viorel Mihail, „Saptamina”, nr.35)

Creatorul moldovean, si ma refer in primul rind la o categorie de scriitori mai virstnici, s-a autoizolat intr-un univers steril, absolutist si violent in plan social. Declaratia de Independenta a Republicii Moldova i-a prins pe foarte multi total nepregatiti sa se adapteze noilor realitati sociale, economice si politice, asta in pofida faptului ca multi oameni de creatie au defilat pe baricadele noilor cuceriri. Cea mai mare problema a lor este aceea ca au crezut ca pot schimba o lume fara ca ei sa fie nevoiti sa se transforme structural in functie de noile transformari socio-politice. Educati, editati si indoctrinati in fosta URSS, beneficiari ai unor privilegii absolut speciale si consistente sub aspect financiar, recompensati cu distinctii in virtutea nu neaparat a creatiei lor, ci mai curind pentru loialitatea fata de fostul stat sovietic, acesti creatori s-au straduit si chiar reusesc sa-si conserve aceleasi privilegii. Indiferent de cit de ancronice sunt modalitatile prin care-si cersesc marirea, de dragul luminilor scenei al propriului confort, material in primul rind, au renuntat definitiv la simtul masurii si al ridicolului. Strainii care-i viziteaza ramin perplecsi in fata ofensivei proletcultiste pe care acestia o cultiva in presa si cartile lor, precum si in valurile indecente de festivitati omagiale. Le place sa se autoidentifice ca fiind scriitori romani, dar ca mentalitate si scriitura se raliaza literaturii romane proletcultiste din anii ’50-’60 ai secolului trecut, precum si celei de dinaintea lui Eminescu. Ce refuza acestia cu incapatinare sa accepte este faptul ca opera lor, cea care este si despre a carei valoare nu doresc sa discut, dar care, judecata in ansamblul literaturii romane spre care tind, este, fireste, mediocra, se poate impune ca valoare in doar contextul strict al literaturii moldovenesti din R. Moldova. Aici nu-i vorba de limba in care este scrisa aceasta, cum la fel nu pot fi confundate literaturile austriece si germane. Un alt paradox, care rezulta din dorinta lor de a se alinia literaturii romane la inaltimea cotelor valorice la care a ajuns aceasta, defineste neputinta lor fie si din simplu fapt ca multi au intrat in contact cu Eminescu sau Blaga, de exemplu, abia pe la 40 de ani. Este imposibil de imaginat un Arghezi, Blaga, Ion Barbu sau Nichita Stanescu sa fi admis cuiva, cititor, jurnalist sau confrate, sa le aduca laude desantate de genul celor pe care le primesc cu recunostinta si naturalete nefireasca un Grigore Vieru sau Nicolae Dabija. Uneori am senzatia ca mi-am ales sa traiesc intr-o lume ireala! Citiva ziaristi si scriitori progresisti din Romania mi-au atras atentia asupra unui amanunt extrem de semnificativ – saptaminalul „Literatura si Arta” este o copie fidela a fostului ziar de partid „Scinteia” din Romania lui Ceausescu. Scrisorile de adeziune, aidoma celor ale colectivelor muncitoresti care-si manifestau minia proletara fata de „hidra imperialista” si atasamentul fata de Ceausescu, atacurile orchestrate impotriva celor care nu-s de acord cu ei si dorinta de a-i distruge cu orice pret, precum si multe altele care deja sunt cunoscute de catre cititori, nu diferentiaza, „LA” de „Scinteia” ceausista decit prin faptul ca in locul numelui Ceausescu apar cele alor lui Nicolae Dabija sau Grigore Vieru, asta in ochiul tuturor cititorilor romani de bun simt. Este uluitoare si dezarmanta pentru omul civilizat nonsalanta cu care acesti oameni accepta sa fie gratulati cu calificative de tip geniu, far calauzitor, luceafar, neasemuit, cel mai, inegalabilul si multe alte nazbitii de calificative. Unicitatea si exotismul dezastruos al acestora sunt date si de aceea ca inventeaza cele mai tupeiste si cinice formule de autoconservare – ei nu sunt criticati, asa cum se intimpla firesc in toata lumea civilizata, ci atacati, spun ei! Ei nu sunt proletcultisti prin ceea ce scriu, ci prin metodologia dictatoriala cu care isi impun propriile personalitati, care se vor intangibile si in afara controlului public. Atitudinea lor fata de mai tinerii frati de condei este dispretuitoare si fals senioriala. Fireste ca nu este vorba nicidecum de personalitati literare cum ar fi Aureliu Busuioc, Serafim Saka sau Vasile Vasilache. Romania, cea literara si literata, a fost mult prea condescendenta cu acesti „frati de peste Prut” in anii tineretii statului R. Moldova, i-a subventionat, le-a protejat sensibilitatile megalomanice si i-a laudat cu o prudenta oarecum exagerata dupa ce a vazut cit de mofturosi sunt la toasturi. Proletcultismul romanesc nu a fost uitat, cum, de altfel, nu a fost uitata nici dictatura impusa literaturii romane ce catre A. Toma sau Sorin Toma, iar faptul ca unii publicisti si scriitori din Romania studiaza deja neoproletcultismul din R. Moldova, cel din zilele noastre, din pacate, nu face decit sa ne bucure pentru binele cititorului moldovean, cititor care trebuie nu doar cultivat, ci si desprins din prizonieratul unor dogme impuse de catre falsi clasici sau lideri spirituali. Moldoveanul rabda multe, acum ma refer strict la cititor, dar nu poate suporta sa fie si umilit, iar in astfel de situatii el stie ca va fi razbunat si de a noua generatie de dupa el. Notorietatea unor „corifei” moldoveni, sa nu uitam, a fost construita de catre URSS, iar prin eludarea unor realitati mai mult decit evidente, absolut remarcabil sub aspectul stiintei manipularii, si-au reciclat imaginea in tipare pro-romanesti. Au fost bani romanesti, false sentimentalisme exploatate pina la culmile nerusinarii, editari de carte si de ziare, dar aceste specimene umane n-au reusit sa devina nici democrati civilizati, nici modele umane si nici cetateni exemplari ai propriei tari, asta asa cum se astepta si Europa de la ei. Proletcultismul acestor creatori moldoveni este cea mai grea piatra de moara atirnata de gitul democratiei si dezvoltarii acestei tari. Opozitia lor anticomunista este apa de ploaie. Uitati-va care si pe unde sunt angajati sau fac afaceri feciorii, nevestele, nepotii, amantele si cumetrii acestora! „Literatura romana” din Moldova, cea scrisa de pro-romanii moldoveni inghesuiti in ultimul autobuz care pleaca dupa ajutoare peste Prut, sufera de paranoia!

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showfull&id=1189597092&archive=1189686411&start_from=&ucat=13&

Podurile diversiunilor
Lichelele absolute din Romania sint modele pentru scriitorii moldoveni! (II)

Mihai CONTIU
contiu@gmail.com

Moto: „Nu exista, in lumea reala, lichea (la singular)!Exista doar lichele (la plural). Acest minotaur al raului social este defectiv de singular, in societate, chiar daca limba romana il permite in sens gramatical. Doar in literatura poate sa apara o lichea individualizata. Licheaua face raul altuia pentru binele propriu? Da. Problema lichelismului nu e sociala, ci educationala. Numai scoala ar putea lucra la imblinzirea acestui minotaur. Dar care scoala? Mai avem noi asa ceva?” („Licheaua”, de Ioan Buduca, scriitor roman)
Urletele fiarei turbate

Unii scriitori moldoveni, iar in cazul de fata ii am in vedere pe cei cu pretentii nu numai de genii si clasici in viata, ci si de pastori luminati ai natiunii sau de genii politice, fara de ale caror sfaturi tara s-ar duce de ripa, stiu ca sint expirati, inutili si prafuiti, niste efigii ale unui trecut aproape uitat. Inteleg foarte bine faptul ca, odata cu disparitia lor fizica, se va asterne uitarea vesnica peste „operele” lor care nu mai au ce sa spuna noilor generatii ale mileniului trei. Se opun cu inversunare unui adevar care-i infringe pe zi ce trece – au devenit o arhiva obositoare si inutila inca in viata fiind. Se opun cu inversunare tinerilor deoarece simt ca, in virtutea unei selectii estetice a istoriei, doar acestia pot fi puntea de legatura dintre marii clasici si viitorime. Stiinta de carte si talentul iese biruitor pina la urma din lupta cu micile „proptele”, „aranjamente” sau editarile masive de maculatura ale batrinilor dinozauri. Neputinta si disperarea literatilor moldoveni consacrati de puterea sovietica din ratiuni politice sint tradate de chiar comportamentul lor social. Pe linga multele imoralitati de care am scris in repetate rinduri, isi apara cu disperare clanul imbatrinit in care s-au baricadat si din stupida si iluzoria dorinta de a se inmorminta unii pe altii in fastul pe care considera ca il merita – necrologuri pompoase si alte ziceri de bine, asa cum i se cuvine unui „clasic”. Acest amanunt, credeti-ma, l-au observat si citiva intelectuali straini, si nu doar romani!
Problema cea mai mare a moldovenilor de rind este, asa cum am mai scris, aceea ca acesti „clasici” s-au transformat si in animale politice, in agenti politico-literari de indoctrinare a populatiei cu minciuni si false modele. Declarindu-se pro-romani, au adus si incearca sa impuna moldovenilor lepadaturile cele mai imorale din aceasta tara, lichele absolute, totusi talentate profesional, care au facut cel mai cumplit rau poporului roman. Ticalosia lor a atins culmile absolutismului intrucit toate aceste nelegiuiri le-au comis sub lozinca patriotismului, nationalismului si cu „dragostea de tara” pe buze.
Cind am publicat prima parte a acestui articol, pe 16.V.2008, paradoxal si destul de semnificativ, toate mesajele primite de la cititorii din Romania (au fost foarte multe!) au fost de incurajare si de multumire, pe cind cele primite de la cititorii moldoveni, sustinatorii unionismului de taraba, au continut aproape toate doar injurii la adresa noastra, nici unul care sa exprime macar cea mai mica dorinta de aflare a adevarului, de dialog civilizat sau de respectare a opiniilor altora. Fanatism, doar fanatism tipic membrilor unor secte sinucigase! Aproape ca o prelungire-completare la cele scrise de noi, ziarul Cotidianul, lider al presei romanesti in ceea ce priveste ponderea publicului ziarelor centrale din Romania cu trend ascendent, a publicat pina acum deja doua articole document despre „fenomenul Porcul-Adrian Paunescu”, idolul si modelul „clasicilor” moldoveni  care vor sa-l bage pe gitul si in constiinta conationalilor lor. Omagiilor desantate pe care, de exemplu, i le aduce doar Grigore Vieru Marelui Porc, le suprapunem textele din respectabilul ziar romanesc.
„Adrian Paunescu ii scria lui Ceausescu, in 1986, intr-o scisoare: „Sa traiti, Maria Voastra!” Scrisoarea – o oda inchinata „Mariei sale” Nicolae Ceausescu – a fost redactata la aproape un an dupa interzicerea Cenaclului Flacara, in iunie 1985, cand cinci tineri au murit calcati in picioare pe Stadionul Petrolul din Ploiesti in timpul unui spectacol organizat de Paunescu.
In privinta tonului laudativ al scrisorii, Paunescu a tunat: „E treaba mea cum vorbeam cu el! Ce te f…e pe dumneata grija asta, cum ii scriam eu lui?!”.
Intrebat de versuri omagiale aduse Tovarasului, conchide pe un ton nervos: „Da’ cine p…a ma-sii sunteti voi, ma, sa ma-ntrebati pe mine? Voi ce-ati facut? (unii scriitori moldoveni, asemenea lui Paunescu, atunci cind le aduci pina si cea mai neinsemnata critica, riposteaza dur, intrebindu-te. „Dar tu ce carti ai scris? n.a.) „_Aveti o scanteie divina si va calauzeste un geniu launtric, ii spune Paunescu lui Ceausescu.
Poetul Adrian Paunescu a dat vineri (23.05.2008) dupa-amiaza la Realitatea TV un nou recital de injuraturi la adresa jurnalistilor de la Cotidianul. Asta dupa ce acesta a publicat in editia sa din aceeasi zi o scrisoare plina de laude la adresa fostului dictator Nicolae Ceausescu trimisa de Paunescu in 1986. Invitat in emisiunea „16-18. Deschide Lumea” de la Realitatea TV, Paunescu l-a facut un „biet stupid”, „un porc” pe senior editorul Cotidianului, Cristian Patrasconiu, despre care a mai spus ca sta pe strada „‘zda matii”.
Paranoia, mania grandorii, megalomanie, mitocanie, nesimtire, dispret fata de orice si oricine ii sta in cale – acesta-i Marele Porc Asasin Adrian Paunescu, modelul „moral” al liderilor moldoveni. Tocmai acest Porc, „aparindu-l”, cica, pe Grigore Vieru (de cine si de ce!!!), si-a permis sa-l atace pe Vladimir Voronin de la tribuna Senatului Romaniei, acest Porc care, impreuna cu sotia sa, au oameni morti pe constiinta. Adrian Paunescu este cel mai odios asasin al moralitatii colective a neamului sau. Obsedat de „propria-i nemurire si genialitate”, nu pregeta sa-i „boteze” cu calificativul de geniu pe toti cei despre care este sigur ca-i vor raspunde cu aceeasi recunoastere publica, desi, fara nici o exceptie, dispretuieste pe absolut oricine. Citesc amuzat rindurile scrise de G. Vieru cu privire la genialitatea Porcului criminal, precum si cele scrise de Porc la adresa acestuia in aceleasi note laudative baloase si fariseice. Absolut toti romanii de bun simt, curati la suflet si normali sint cuprinsi de greata numai la auzul numelui acestuia. Liderii moldoveni vor sa orbeasca si sa indobitoceasca memoria colectiva a moldovenilor cu cele mai sinistre modele din Romania. „Cum ar putea, in acesti ani, sa-l ia drept model pe Paunescu?”, se intreaba Petre Barbu in ziarul romanesc Adevarul. Tot el mai spune: „Daca am afla intr-o zi (la o ora de maxima audienta tv, fireste) ca acest barbat coplesit de viata, neinteles de „viermii” care-i scormonesc trecutul, adulat de generatii de romani care s-au indragostit fredonind „Si ai plecat cu tot cu gara, nici tren nu mai exista, nuuuuuu_” s-a sinucis? Oare cine l-ar crede citindu-i (in loc de bilet)_ poemul de adio?

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showfull&id=1213764305&archive=1213764681&start_from=&ucat=13&

NOMENCLATURISTII (P.C.U.S.) DIN R.S.S. MOLDOVENEASCA, R. MOLDOVA SI, MAI NOU, ROMANIA (3)

MARTOR OCULAR

Diversionismul si cultul personalitatii lui Nicolae Dabija

In R. Moldova, din nefericire, dupa atita amar de ani de la declararea independentei, nu asistam nici la cea mai timida tentativa de asanare morala a intelectualitatii si societatii civile. Toti reclama reformarea clasei politice, dar uita ca societatea civila, moralitatea acesteia si a elitei intelectualitatii sunt geneza calitatii si eficientei clasei politice. Intelectualii moldoveni, elitarii, cei care au condus, conduc sau se afla in staff-ul unor organizatii politice sau civice, sunt fosti nomenclaturisti sau privilegiati ai regimului sovietic. Nu mai sunt dizidenti autentici. Imaginati-va, stimati cititori, ca un Havel ar accepta sa i se ridice osanalele care i se aduc lui Dabija sau Grigore Vieru! Ar fi chiar indecent sa-l compari pe un Dumitru Matcovschi, de exemplu, cu scriitorul roman Stelian Tanase, care, dizident fiind, pina in 1989, era metodist la o Casa de Cultura din Bucuresti, sau pe filosoful Andrei Plesu, tot dizident, cu Anatol Codru, pe filosoful Gabriel Liiceanu cu, Doamne fereste!, Andrei Vartic, pe Al. Mosanu cu, iarasi Doamne fereste!, Petre Tutea sau pe Ion Ungureanu cu marele regizor dizident Andrei Serban. Exista si in Romania, fireste, fosti privilegiati ai regimului ceausist care inca se tin cu dintii de privilegii – Adrian Paunescu si Cornelu Vadim Tudor – , dar acestia nu-si recuza trecutul, ci chiar se mindresc cu el, iar intelectualii moldoveni care-i cultiva in mod special, n-au invatat de la acestia doi macar acest lucru – sa nu-si cosmetizeze oripilant biografiile. In Romania spre care „tinde” Dabija si compania sa, fostii dizidenti, cei autentici, dupa timide si esuate tentative de angajare in politic s-au retras in utilul cotidianului, in ceea ce stiu ca pot oferi concret societatii din perspectivele morale ale pregatirii si influentei lor mediatice si chiar populare. Ei au ales dezbaterea publica argumentata, moralizarea sociala si productia de idei care poate provoca perspective virtualilor lideri. S-au retras in meditatia cu adevarat revolutionara. Dabija sau Vieru il acuza pe Vladimir Voronin, primii doi reclama sau cer ceva, iar cel de-al treilea, Presedintele, trebuie sa faca de toate, aparindu-se de toti si de toate, si din interior si din exterior, dar incercind sa faca ceva pentru cei din Interiorul tarii. Ion Druta, de exemplu, nu a cerut sa faca pentru el ceva, ci sa se faca ceva, indiferent cit de discutabil ar fi, dar nu a cerut privilegii personale de la nici unul din presedintii Moldovei. Vor incerca nepreaambulatii Dabija si restul lumii sa ma acuze iarasi ca il apar pe Voronin. Gresit! Ii apar si pe ei, pentru ca sunt si ei comunisti, desi eu nu pot fi, doar ca sunt dictatori si mutilatori ai adevarului si bunului simt, nefacind absolut nimic concret/lucrativ pentru acest popor. Andrei Lupan (este adevarat d-le Grigore Vieru ca, prin ’87, la o sedinta de schimbare a conducerii U.S., prin atacurile dv. l-ati facut sa si plinga?, intreb, nu dau cu parul!), creatorul Aleii Clasicilor, s-a reconsiderat si si-a facut mea culpa spre amurgul vietii sale, fiind, cred, unicul, iar fostii si actualii privilegiati si fripturisti isi alamesc biografiile din motive regasibile in Decalog. A cita oara, o, Doamne si iubite cititor!, sa-i invitam pe acesti oameni la schimburi de idei si opinii folositoare intregii societati?

Neasteptatul si aparent nemotivatul atac declansat de Nicolae Dabija asupra autorului acestor rinduri si impotriva „M.S.” ne-a uluit, aceasta in contextul in care nimeni nu se gindea la o polemica purtata cu acesta. Dar chiar deloc! Cu atit mai putin subsemnatul, avind raporturi de amabilitati concesive si respectoase cu Dabija, chiar daca acesta, atunci cind a declansat atacul, a mintit fara sa clipeasca afirmind ca nici nu ma cunoaste. Acest lucru, neinsemnat in aparenta, spune multe despre caracterul personajului. Ulterior, Dabija isi minte si manipuleaza cititorii cu o impertinenta dezarmanta, afirmind ca este atacat de „M.S.”, nu ca „M.S.” si subsemnatul se apara de atacurile absolut degradante pe care le debiteaza la adresa mea si a ziarului. Maestru al dezinformarii, m-a botezat peste noapte antiroman, iar captivii nascocitei sale personalitati il cred cu credulitate, fara sa-l intrebe de ce nu ne raspunde cinstit la intrebarile pe care i le-am pus. El a fost educat sa nu roseasca de rusine. Reafirm ceea ce am constatat anterior: Dabija a provocat si inventat acest fals conflict, autovictimizindu-se si dindu-i conotatii politice, DOAR PENTRU IMAGINEA SA IN ROMANIA SI FATA DA AMBASADA ROMANIEI DE LA CHISINAU!

Dabija, sfidind toate regulile etice si estetice morale, cultiva un cult al personalitatii pentru care Ceausescu se intoarce in mormint de invidie. Ascultati si va cruciti, si nu ma obosesc sa dau decit doar citeva din osanalele care i se aduc! „Domnia sa (N.Dabija, n.a.) a fost si ramine un pilon de granit al Rezistentei basarabene. Nici un mizerabil, nici un dusman al romanilor nu va reusi sa stirbeasca imaginea de luptator neostenit a lui N.D.” Aceasta afirmatie, facuta in zilele noastre, apartine acad. Al. Mosanu (sic!). „… Nicolae Dabija, poetul de marca, unul din liderii miscarii noastre pentru eliberare nationala, omul pe baricade, omul neinfricat si vesnic in luptarea cu nedreptatea si obtuzitatea vremurilor…” – tot un academician, doar ca acum este vorba de Anatol Codru. „N.D., unul din pilonii renasterii nationale din R.M., curajosul om care mereu s-a aflat si se afla pe prima linie pentru Adevarul, Dreptatea si Demnitatea neamului nostru romanesc.”, scrie generalul in rezerva Ion Costas si etc. etc. Se pare ca bunul simt nu mai are nici o logica! Cum poate un om normal sa nu se sfiasca ca sa accepte astfel de laude desantate, sa le publice in ziarul sau proprietate personala, daca nu chiar ar crede ca este ceea ce-i spun lingusitorii, asa, de pilda, antevorbitorii, fara sa pomeneasca nici macar ca asta este un model barbar de lauda doar pentru cei care se mai considere chiar pui de lei? Trufas, brutal, mindria-i cu „un rost” ne dovedeste cit este… de-anost!

Cultul personalitatii lui Dabija ii determina pe unii dintre sustinatorii sai sa faca afirmatii absolut halucinante, chit ca sunt receptati ca personalitati de vaza, jignind cu brutalitate pe cei care, zic ei, sunt in slujba regimului. Nefacind parte din aceasta categorie, arbitrul onest din mine nu poate sa nu remarce interventia acad. Al. Mosanu din „L.A.” de saptamina trecuta care titreaza: „Mizerabilii in slujba regimului”. Asta o spune un academician, nu un birjar! Asadar toti cei care sustin un regim comunist sunt niste mizerabili.Toate regimurile comuniste, se stie, au fost sustinute de intelectuali de marca, unul dintre acestia fiind chiar Al. Mosanu, asta daca se considera inteulectual de marca, iar dumnealui a slujit imperiul sovietic, fapt pentru care, conform logicii sale, banuim ca si domnia sa a fost un mizerabil, insa acum, „sub Dabija”, s-a dez-mizerabil-izat. Imi este imposibil sa cred ca un mizerabil se poate purifica asemeni lui Al. Mosanu, singura posibilitate fiind, asta in opinia mea, penitenta si retragerea la o minastire. Concluzionind, mai la obiect, in opinia lui Al. Mosanu toti moldovenii care i-au ales pe comunisti si toti cei care-i sustin sunt mizerabili. Poate, d-le acad. Mosanu, ar fi cazul sa revenim, intr-unul din numerele viitoare, asupra trintorilor si profitorilor tuturor regimurilor. Este vorba si despre tirfele politice care-si zic intelectuali.

Mihai CONTIU

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1171977396&archive=1172066716&start_from=&ucat=7&

Literatura romana de dincolo de aspiratiile scriitorilor moldoveni

Literatura romana este, privita din perspectivele istorice europene, extrem de tinara, iar justificabila-i maturitate nu-i apartine neaparat siesi, aceasta fiind creditara, asa cum bine stim, si unor modele europene re-modelate. Ca doar nu noi am inventat rostirea grafiata! De fapt asa am si debutat, iar „Ciocoii vechi si noi” a lui Nicolae Filimon, „Tiganiada” lui Budai Deleanu sau de-tiparizarea incercata, mult mai tirziu, in „Ciuleandra” de catre Rebreanu nu pot fi contraargumente. Creanga, da, este de sorginte strict autohtona, ceea ce nu se poate afirma despre mult prea destelenitul nostru genial Mihai Eminescu, el avind deschidere spre universalitate gratie filosofiei germane, dar „blestemul” istoric ni l-a lasat doar noua. Caragiale, alt monument, ca si in cazul lui Creanga, dincolo de faptul ca este una dintre cele mai autentice oglinde ale romanului, operele sale nu sunt nimic altceva decit sociologizarea estetica a naravurilor, deocamdata, eterne ale romanului, facuta, ce-i drept, genial. Acesta-i si motivul pentru care Eugen Ionescu, daca nu ma insel, a afirmat ca este cel mai mare dintre dramaturgii minori din sud-estul Europei, am citat cu aproximatie si, nefiind de acord cu aceasta afirmatie, inteleg resortul ei pentru ca vine de la un alt dramaturg, oricum Caragiale este irepetabil, asemeni poporului roman. Despre Eminescu, revendicat in egala masura si de romani si de moldovenii din R. Moldova, daca suntem sinceri cu noi insine, nu prea am mai avea ce scrie sau descoperi in opera sa, indiferent de incapatinarea cu care unii cercetatori literari, clasificati, cel putin bizar in acceptiunea mea, eminoscologi, incearca sa reinventeze oistea carutei. Romanii, e vorba, in primul rind, de criticii literari, dar si de „oastea” cititorilor, s-au dez-isterizat la timp de „sindromul Eminescu”, pe cind in R. Moldova continua sa fie invocat de parca am avea de-a face cu o icoana, nu cu un scriitor si o opera doar exceptionala. Pur si simplu! Masura geniului continua sa fie discutabila, asta si pentru ca, in majoritatea cazurilor, excludem raporturile fundamentale ale „susceptibilului” de genialitate, sau atins de „aripa geniului”, cum se exprima usuratic Grigore Vieru, de afectivitate sau de respingere fundamentala a Divinitatii, insa aceasta in contextul unei alte oferte umane. Eminescu a pierdut trenul spre universalitate, acest lucru intimplindu-se inca de la sfirsitul veacului XIX, iar orice incercare a noastra de a-l resuscita in constiinta „cititorului mondial” este sortita esecului. Nu mai avem cum, indiferent de cite traduceri am opera! Aceasta-i, daca vreti, tragedia lui postuma, desi, fara sa mai fie nevoie sa exemplific, nu este cu nimic mai prejos, ca valoare, in raport cu alti poeti „mondializati” la timp, fie rusi, francezi, germani sau englezi. Literatura romana a avut o mare sansa de deschidere personalizata in constiinta universala tocmai prin cei pe care „si i-a ratacit” in lume, iar in aceasta ordine de idei ii invoc pe Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Mircea Vulcanescu, Panait Istrati etc., acestia fiind cei care ar fi deschis adevaratele porti spre lume. Literatura de dupa cel de-al doilea razboi mondial, din pacate, s-a autorestrictionat estetic, asta daca e sa ne comparam, dezavantajos, e drept, cu modele rusesti, poloneze sau cehe, de pilda, care, desi au existat in acelasi „lagar socialist”, au iesit in lumea larga. Scriitorii romani s-au cramponat in „confluente” si „repere”, iar referintele la vol. II „Morometii” de Marin Preda (alt exemplu) sunt de natura sa agaseze cititorul modern. Scriu toate aceste lucruri, paradoxal, spre a incerca sa argumentez ca literatura romana, totusi, are personalitate, este originala, are valori autentice, dar, deocamdata, se sta de prea multa vreme acasa. Vecinatatea „Nobel-izarii” n-a fost o sansa, ci doar un esec strict national, pentru ca Romania, cea literara si politica de stat, n-a fost capabila sa managerizeze prolific o esuare. Arghezi, Blaga, Ion Barbu, Nichita Stanescu, Eugen Barbu, Liviu Rebreanu, Sadoveanu, Mateiu Caragiale, D.R. Popescu, Nicolae Breban si multi, multi altii sunt tot atitea provocari pentru scriitorii din R. Moldova care se vor a fi parte integranta a istoriei literaturii romane.

Scriitorii moldoveni – diaspora propriei lor diaspore

Moto: „Daca scrii pentru cei din jurul tau si pentru cei din timpul tau, scrii degeaba. Crede-ma ca nu stim niciodata cu adevarat ce putem deveni. Pentru mine, tu esti deja ceea ce nu poti deveni.”
(Constantin Noica, „Jurnal”, pag. 264)

Scriitorii moldoveni, unii, Grigore Vieru sau Nicolae Dabija fiind chiar exponentiali, dincolo de adulatia excesiva si chiar deprimanta fata de Eminescu, fie ca este sincera sau jucata, se complac intr-o auto-supra-apreciere care sparge barierele admisibile oricarui creator orgolios in limite rezonabile. Ei au cazut intr-o capcana pe care si-au imaginat ca chiar ei au regizat-o. De fapt mai multe!

Mihai CONTIU

(Va urma)

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1192540341&archive=1192625083&start_from=&ucat=7&

Maxime si reflexii cu frectii

„Cind esti insetat, nu te intrebi din care locuri e apa.”, scrie cu, pardon!, naivitate Marele Om al Cetatii Grigore Vieru. In cazul de fata, cu toata reverentele cuvenite unui Barbat al neamului, le recomand cititorilor sai sa nu-l creada (iarasi reverente!) si s-asculte un om patit, adica pe mine, care m-am luat dupa ce-a scris Maestrul. Intr-o simbata noaptea, am facut o betie crunta in ghereta la mine cu-n paznic de la muzeu, un profesor de religie de la „Gh. Asachi, doua maicute care cersesc in fata bisericii de peste drum, sase sticle de votca, o piine si 600 gr. de salam „Doktorskaia”. M-am sculat dimineata pe la orele 7,00 cu un cap cit banita si c-o sete de camila neadapata. Apa nici un strop, asta pentru ca duminica se cam intimpla sa mai opreasca apa in toata Casa Presei, iar daca as fi avut bani tot n-aveam de unde cumpara apa la ora aia. Instantaneu mi-am amintit ca, de multe ori cind controlam edificiul dupa ce plecau toti din redactii, am vazut in debaraua Masei, femeia de serviciu de pe etaj, pe linga maturi si cirpe de spalat pe jos, o galeata cu apa. Fara sa ma intreb din care locuri e apa, desi era logic ca-i de la robinet, fiind si ultrainsetat, mi-am luat cana, mi-am umplut-o si-am golit-o dintr-o rasuflare. Abia am mai apucat sa chem salvarea. Facusem icter, adica hepatita, lua-o-ar dracu! Betivanul de Jenia Ciupic are un birou de vinzari virtuale chiar linga debaraua Masei. Bea nenorocitul cite douazeci de beri pe zi si nu mai poate tine pina la W.C. Pentru ca-i departe, iar debaraua este intr-un loc ferit! Asa ca apa nu numai ca trebuie s-o mirosi, dar trebuie sa te intrebi cu mare responsabilitate din care (eram sa zic vezici!) locuri e! Iarasi reverente!

***

„Daca exista cu adevarat ingeri, aceia sunt trandafirii ce intra pe usa medicului.”, incearca sa ne convinga Grigore Vieru, de parca noi n-am fi usa de bis…, pardon, spital! Totu-i relativ, taica, in mintea omului. Nu vezi ca pina si Marele Autor nu-i sigur ca exista ingeri, deci nici Dumnezeu, asta pentru ca incepe cu „Daca exista…”, iar aici avem de-a face cu ditamai OMUL care a scris si multe poezii la viata sa, care stie ce stie si-i sigur in nesiguranta sa! Chestia cu trandafirii m-a dat gata! Las-o, nene, moarta, poate doar matale, care esti cunoscut p-aici, poti sa dai in loc de spaga la doctor trandafiri! Dup-o operatie de scos pietrele de la rinichi si una de hemoroizi mari, pentru care m-am internat la Spitalul Republican „Formolul”, mi-am zis in zicerea mea de om care mi-am tocit turul pantalonilor timp 20 de ani pe scaunul din ghereta mea: „Daca exista cu adevarat ingeri, aceea sunt verzi, americani si intra pe usa si-n buzunarul medicului.” Ce-i drept, a fost vorba si de niste trandafiri, dar aia au intrat pe usa asistentei impreuna cu cinci sute de lei pentru ca a avut grija sa nu-mi lipseasca tucalul de linga pat. Acum sunt intremat bine-mersi, cuget linistit pe scaunul meu din ghereta si ma gindesc ca ingeri exista, dar nu-i vedem bine din cauza diavolilor de bani si a numelui care te-ajuta sa faci economii, sa nu risipesti bani la doctor decit pentru un amarit de buchet de trandafiri, iar daca esti poet, cumperi doar unul si-l completezi c-o nenorocita de poezie. Prostata ma-sii de viata!

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1183466826&archive=1183554170&start_from=&ucat=7&

GRIJA LUI DABIJA: CUM SA NE ASEZAM IN BARCA LUI BASESCU?

MARTOR OCULAR

Mihai CONTIU

Pe 13 mai, cica, FDRM a invitat o mina de oameni la un miting, intitulat „Traian Basescu – presedintele tuturor romanilor”, in Sala de festivitati a Uniunii Scriitorilor. Vedeti cit de putini sunt intelectualii care-l sustin pe Traian Basescu? Daca sunt atit de multi, cei din FDRM, ma-ntreb de ce nu au facut un miting deschis, intr-o piata sau intr-un parc? N-au facut-o pentru ca stiu ca exista riscul de a nu stringe un numar rezonabil de participanti, dar asa, intr-un spatiu inchis, este greu de verificat, desi spatiile deschise ofera perspectiva atragerii de noi aderenti. Fosti sustinatori ai lui Adrian Nastase, fapt confirmabil de apelurile facute in „Literatura si Arta” in sustinerea acestuia, FDRM doreste un loc in barca lui Traian Basescu, sau macar un colac de salvare. Daca va cistiga Basescu, desi nu o doresc, credinciosi fiind structurilor batrinului Iliescu, vor sa-si asigure un bon de masa la Cotroceni, legitimindu-se cu un miting nemiting, desi, la felul cum este si unde organizat, capata conotatiile unui miting de comemorare, bun si pentru Basescu, dar si pentru Geoana, adica, vezi Doamne, noi n-am iesit in strada sa-i mobilizam pe mocofanii care-l sustin pe Basescu! Chestie de interpretare. Pentru ei si interesul lor! Pe fondul mobilizarii generale de la Chisinau in sprijinul lui Adrian Nastase la fostele alegeri prezidentiale din Romania, fiind sigur de victoria lui Basescu si indemnindu-i pe scriitori sa-l sustina si sa-l voteze, nu m-a ascultat si crezut aproape niciunul, singurul care m-a creditat, care a dorit acelasi lucru ca si mine fiind scriitorul Serafim Saka. Sigur, au fost si altii, dar eu vorbesc de personalitatile pe care le cunosc. Dupa cum se vede, naravul din fire n-are lecuire, fiind vorba de jocul tradarii de dragul supravietuirii cu orice pret. FDRM, a carui onestitate o pun la indoiala, si nu numai eu, fie si prin comportamentul mincinos si manipulant al lui Nicolae Dabija, relevante fiind minciunile pe care le debiteaza la adresa noastra, nu este sincer in actiunea extrem de discreta pe care doresc s-o legitimeze ca fiind intru sustinerea lui Traian Basescu. Nu cred ca autoritatile Municipiului Chisinau ar fi refuzat desfasurarea unui miting de sustinere intr-un loc public, asta in coditiile in care acesta sa se refere doar la Basescu, nu la campania electorala pentru alegerile locale, alegeri la care participa si FDRM. Timpul fals pro-Basescu a trecut! Autoritatile locale ar trebui sa-i suspecteze de politizare locala a unui astfel de miting daca vor mai dori sa si-l desfasoare. Conflictul pe care l-au declansat impotriva noastra fiind o proba irevocabila a nesinceritatii FDRM. Singura proba a sinceritatii sustinerii lui Traian Basescu de catre FDRM, aceasta o spun cu toata sinceritatea si dorinta, ar fi aceea de a-si indemna aderentii, cei care au cetatenie romana, sa manifesteze, individual, prin fata Ambasadei romane, cu mici pancarde pro-Basescu, in toate zilele care au mai ramas pina la expirarea timpului de propaganda electorala. Sau, desi este ilegal, FDRM ar putea proceda exact asa cum au actionat sustinatorii lui Dabija atunci cind mi-l doreau presedinte al Romaniei pe Adrian Nastase, desi nu le recomand acest lucru, pentru ca presedintele meu, Traian Basescu, stie sa cistige orice batalie ca un barbat, nu ca un substitut! Pazea, Traian Basescu se reintoarce la Cotroceni!

P.s. Pacat pentru Nicolae Dabija, Grigore Vieru si toti sustinatorii acestora daca nu au luat o lectie de cum sa ai relatii cu jurnalistii, atunci cind acestia manifesta rautate comandata de sefi, nu blindetea si prietenia raspunsurilor noastre (doar aparent indecente, la atacurile din „LA”), de la intilnirea lor cu Traian Basescu, la TVR 1, in seara de 09.05.a.c.! Cite procese, in acceptiune lui Dabija si Grigore Vieru, ar fi trebuit sa le deschida Traian Basescu pentru atacurile nefondate carora le-a fost tinta? Dar cite procese ar trebui sa le intenteze Vladimir Voronin pentru defaimarile carora le este tinta? Oare, sefii de stat sunt mai buni jurnalisti decit jurnalistii si mai morali decit acestia? Se vede ca da!

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1179229930&archive=1179321928&start_from=&ucat=7&

Pavelstratan-ii mojiciei noastre
Indobitocirea populatiei la preturi ridicate

Mihai CONTIU
contiu@gmail.com

Unu. Precuvintare
Si aici, in R. Moldova, au aparut (ma refer la perioada de dupa 1989) o haita pestrita de asa-zisi luminati ai neamului, dar mai curind de razboinici ai Raului, de dascali satanici serviti ca modele demne de urmat pentru lumea care praseste, nu citeste. Conventional, doar pentru clipele cind, iubiti cititori, lecturati rindurile de fata si putin de dupa, haideti sa va propun sa-i numim pavelstratani.

Va spun si de ce! Insul cu pricina, Pavel Stratan, este un fel de cintaret pe care nu-l cunosc personal, nici nu cred ca e cazul sa-l intilnesc vreodata, pentru ca as fi pus in situatia imbecila de a ma preface ca n-am nimic in cap, il respect ca om din instinct, nu-i pizmuiesc succesele, nu-mi plac in nici un fel productiile lui pe care, abuziv cred,  le intituleaza muzica, arta sau cum dracu’ le-o mai zice, iar asta nu din motivatia timpita ca as fi citit atitea carti incit neam de neamul urmasilor lui n-o s-o reuseasca. El, Pavel Stratan, asemenea manelistilor romani, reprezinta modelul ideal al nulitatii. O nulitate insa celebra, de succes, care, intr-o lume din ce in ce mai animalizata estetic, este transformata in exemplu de urmat. Sa-i explic semidoctului de ce am dreptate in cele afirmate mai sus, e ca si cum ar trebui sa-mi imaginez, asta dac-as fi timpit, ca

Jurnalistul Constantin Tanase ar avea respect fata de valorile morale

El, Constantin Tanase, director si proprietar relativ al ziarului Timpul, reprezinta, filosofic vorbind, un caz clinic social de alienare prin multiplicare. O sa ma explic. Treptat. Nu l-as fi luat in discutie daca, alaltaieri, aflindu-ma la Glodeni, un profesor, nu m-ar fi intrebat ce vrea sa spuna si pentru cine scrie Constantin Tanase. I-am raspuns si va raspund. Acesta, in primul rind, scrie doar pentru sine, spre propria-i satisfactie. Mai apoi pentru patroni. Pe care-i dispus sa-i tradeze la prima strigare de suma suplimentara. Tanase da sfaturi, pozeaza in intelept si, asemenea oricarui pavelstratanist, vrea sa fie exemplu de urmat. Mai mult decit atit, el se crede deja si un fel de guru de presa, patriarh cu acte in regula. A fost tirit in presa, conform propriei marturisiri, de catre Val Butnaru, asta dupa ce s-a caznit, o vreme, si prin Parlamentul RM. Prin Parlament, spun cei rai de gura, era preocupat mai ales sa nu uite sa se incheie la prohab.  Ca filolog, asta fiind meseria sa de baza, n-a izbutit sa faca nimic mai mult decit o compilatie ca si cei care, activind pe pasunea filologiei moldovenesti tradusa smechereste din romana in chirilice, au sustras cu maestrie intelectuala contributii din filologia romana. Mie, sincer vorbind, C. T. imi e simpatic pina la un anumit punct al spontaneitatii si slabiciunilor omenesti. Dar!… Nu poti poza in Socrate in conditiile in care nu-i esti recunoscator celui care, milos si rusinat fiind, iti da zece lei pentru o votca ca sa scape mai repede de tine cind te vede pisat in pantaloni ziua in amiaza mare in timp ce Parlamentul da legi pentru propasirea norodului moldovenesc.
Crezindu-se mare scula de intelectual, indiferent cit de mahmur ar fi, Tanase isi permite sa vorbeasca despre „cateii de presa” ai presedintelui Voronin, iar eu nu-s facut cu degetul ca sa nu-mi dau seama ca se refera si la mine. Am mai spus-o si o repet: ca cetatean strain, din instinct educational si dintr-o minima decenta il respect pe presedintele Voronin pentru ceea ce este, dar, timpul si eu, vom demonstra ca nu-l voi trada nici peste 20 de ani, iar asta nu are nimic de-a face cu ideologiile care, natural, ne despart. Mie, spre deosebire de Tanase sau grupul de securisti romani care semneaza cu pseudonimul Dogaru, nu mi se plateste optiunea umana, pentru ca de cea politica nu poate fi vorba.
Tanase este chipul ideal, pavelstratanist, al esecului moral si intelectual si al triumfului de mucava. L-a tradat pe Iurie Rosca, iar asta dupa ce i-a argumentat logic actiunile politice, a publicat o scrisoare deschisa, inclusa ulterior in cartea sa Patria Vuinda, adresata lui Grigore Vieru, in care il zugraveste pe Nicolae Dabija intocmai, asemenea unui radiolog de suflete, ca, acum, sa-l regasim in calitate de membru al Consiliului Director al FDRM care, se stie, e condus de acelasi Dabija pe care il facuse albie de porci. Il facuse! Cind, puii mei, nea’ Costica, ai fost sincer, ca profesorul de la Glodeni te-a crezut atunci, iar acum simte ca l-ai lasat cu ochii in soare? Vorbind la trezie, pentru ca-s milos cu cei cu care am semanat odata, vorbesc de betivi, dorind sa jucam cu cartile pe masa, adica sinceri, voi incerca sa-l conving pe Ion Berlinski ca sa-ti republicam fragmentul din carta ta in care il faci albie de porci pe Dabija. Il faci! Hai sa fim sinceri cu cititorii nostri, indiferent de faptul ca ai tai sunt mai putini! Sa nu crezi ca ma bucur ca tirajul tau anual incape intr-o debara! Desi stim ca vlazii platesc! Ca sa-ti demonstrez ca nu ma bucur de insuccesul de piata al unui biet jurnalist care, cazul tau, si dupa 60 de ani va ramine o tinara speranta, iti dau un exemplu personal pentru care am si martori: Prin ’93 sau ’94 (imprecizie scuzabila si neimportanta pentru ca fapta reala conteaza), porcul de Adrian Paunescu nu mai avea hirtie de ziar ca sa-si scoata o mizerie de revista care se numea Totusi iubirea. Normal ca eram in opozitie. L-a trimis la mine pe Andrei, fiul sau, ca sa-l imprumut cu hirtie, pentru ca la fabrica „Letea” din Bacau nu aveau curaj sa ceara pentru ca erau plini de datorii, iar directorii de atunci (trei) mi-au spus ca-i rup picioarele porcului daca il prind prin Bacau. Le-am dat hirtie, asta spre stupoarea prietenilor mei care, initial, nu m-au inteles ca l-am ajutat deoarece aveam nevoie, instinctiv, si de presa cu care nu sunt de acord, iar aceasta intelegere i-o datorez intrucitva si fostului mare politician si democrat roman Ion Ratiu. Porcul Paunescu, caruia nu-s capabil sa-i contest valoarea poetica, este idolul vostru si prietenul de suflet al lui Grigore Vieru. Aceasta ginganie netrebnica, umpluta de flegma de catre tinerii scirbiti de el in Decembrie 1989, cu pretentii de trairi poetice, isi exprima regretul, asta intr-un articol recent al sau, ca in Romania nu exista pedeapsa cu moartea in cazul meu. De ce ti-am insiruit toate asta ilustre C. Tanase? Ca sa ne delimitam, moral, definitiv.
Constantin Tanase, iubiti cititori, nu reprezinta nici macar vestigiile unui trecut incomod, ci, pur si simplu, nu exista! Indiferent de faptul ca respira, a procreat, accepta sa fie retribuit, se uita sau nu nostalgic (inca!) dupa o fusta, Constantin Tanase este asemenea unei cepe – te supara iuteala ei, dar, nadajduind sa-i descoperi sensul pe masura ce-i inlaturi cojile, constati ca nu-ti ramine nimic in mina. Nici spre o pasnica aducere aminte! Tanase, spre deosebire de intelectualii modesti si ingaduitori la betie, are rautati si-i place sa urzeasa distrugeri ale adversarilor. Este asemenea tuturor moldovenutilor care cad pe spate in fata porcului Paunescu. El vrea ca sa isi reduca la tacere adversarii, sa vorbeasca de unul singur, pentru ca, admitind ca trebuie sa se bucure ca vorbesc si eu, este incomodat ca-i pute gura a votca ieftina. Constantin Tanase este_, nu, mai bine las pentru un alt numar!

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showfull&id=1215435580&archive=1215513716&start_from=&ucat=13&

SPOVEDANII DE INVINGATOR FACUTE CITITORILOR SI ILUSTRULUI MAESTRU ANDREI STRAMBEANU

MARTOR OCULAR

Mihai CONTIU

Deslusiri despre si cu Andrei Strambeanu

(urmare din numarul de vineri de dupa Ion Berlinski)

Model de naivitate specifica marilor creatori, polemist de mare forta si temut, stilp de intelepciune, model de cinste, spontaneitate si umor rafinat, fantasticul scriitor Andrei Strambeanu este omul pe care doar prostii si nebunii se pot supara. Exigent cu sine pina la exasperare, Andrei Strambeanu a preferat sa scrie putin, iar prin exceptionala calitate a operelor sale demonstreaza contemporanilor ca istoria literaturii a fost vizionara cind l-a asteptat peste 250 de ani. Judecatile lui de valoare, precizia implacabila si vizionara a discursului sau il plaseaza, reevaluind proportiile, in schema restrinsa calitativ de catre filosoful roman Petre Tutea. Fac parte dintre alesii sortii, unul dintre putinii carora Andrei Strambeanu le-a incredintat spre lecturare o discheta cu nepieritoarea piesa istorica de teatru „Oltea”. Autorul, si prin scrierea acestei incomparabile piese de teatru, atinge desavirsirea propriei sale desavirsiri. Punerea ei in scena a fost un succes fulminant care a trezit invidii, ura, simpatii sau multumiri din partea unor confrati – fie bucurosi ca n-au scris-o ei, fie fericiti ca a scris-o Strambeanu. Insusi Sergiu Nicolaescu, un prolific regizor roman de filme, i-a cerut lui Strambeanu dreptul de a o ecraniza, oferindu-se sa suporte 50% din productia filmului (am vazut personal adresa/oferta oficiala scrisa pe care i-a expediat-o!).

Andrei Strambeanu, in opinia autorului acestor rinduri, a facut mult bine in viata sa, nu a profitat material de nimic si de nimeni nici chiar cind a fost politician si deputat. Cinstea sa este dezarmanta. A fost hulit pe nedrept si amenintat si le-a suportat cu stoicism pe toate. Este pizmuit si acum pentru ca, asemeni unui tinar de 25 de ani, Andrei Strambeanu, la cei aproape 72 de ani, avind chipul si robustetea unuia de cel mult 50 de ani, este un grijuliu si tinar tata al ultimului sau copil care nu cred sa fi implinit un. Cum sa nu-l invidiezi? Eu cel putin recunosc. Andrei Strambeanu, la valoarea, intelepciunea si forta sa ar trebui sa-si permita luxul obiectivitatii, sa-si depaseasca naivitatile care-i sunt exploatate cu succes. Nu are absolut nimic de pierdut daca sparge cercul de minciuna si manipulare care l-a facut captiv. Risca sa devina neliber in chiar actul de creatie, asta pentru ca cei care-l manipuleaza vor sa i-l redirectioneze in uniformitate. Pentru ca se tem de el! Ma spovedesc cititorilor ca am pacatuit crezindu-l nemanipulabil sau nesantajabil pe Andrei Strambeanu! Acum incep sa am indoieli foarte triste. Andrei Strambeanu stie bine ca nu am mintit cu nimic in tot ceea ce am scris, asemeni tuturor acolitilor si neacolitilor lui Nicolae Dabija care au stiut si stiu acest lucru dar nu au avut curajul sau nu au vrut sa-l spuna. Minciuna, oricit de bine ticluita ar fi, oricit de bine ar fi mascata de fraze sforaitoare si patriotarde, iese la suprafata. De ce un mare poet, scriitor sau critic risca sa proiecteze posteritatii o biografie umana blamabila? De dragul cui si caror conforturi sau conditionari? Stiu ca mi se pot aduce exemple aproape imorale ale unor mari scriitori romani (doar!) cum ar fi Sadoveanu, Arghezi sau Calinescu. Da, dar in aceeasi conduita se inscrie si sinistrul poet proletcultist A. Toma. Da, dar in alta conduita, de aceasta data morala pina-n martiriu, trebuie sa ne sfiim sa-i pronuntam numele lui Lucian Blaga. Or, actiunile unor intelectuali de la Chisinau, manipulate diabolic de catre Nicolae Dabija, se inscriu perfect in tiparele staliniste si cele din Romania anilor ’50. Proletcultism intelectualizat la cursurile serale! Am dreptate, domnule Strambeanu?

Cine si cum imbatrineste omul, maestre Strambeanu?

Spovedania-mi este fara de margini si lipsita de raspunsuri firesti in lumea civilizata, stimati cititori si carissime Andrei Strambeanu. Am pacatuit facindu-ma ca n-am auzit si stiut de multe tilharii comise impotriva statului roman. Le voi aminti pe doar citeva, secvential si pe masura ce mi le amintesc, ilustre Andrei Strambeanu si dragi cititori infuriati pe mine in necunostinta de cauza. Voi face acest lucru in pofida insinuarii obsedantului pozitiv (pentru mine) Strambeanu care-mi sugereaza periculozitatea receptionarii unui pumn de la un oltean basarabean (apropo, carissime, eu n-am amenintat niciodata pe cineva cu bataia, cea fizica, pentru ca nu ma pricep decit la cea cu pana, agresiunea fizica sau amenintarile cu anihilarea totala sunt apanajul colaboratorilor lui Dabija, cititi ce poate sa scrie o muiere ca Nina Josu, care, cica, e si poeta dupa ce vine de la…), iar, pentru mine, obscur scrilejitor de slove, un pumn primit de la patriarhul Strambeanu echivaleaza cu nemurirea din propria-i opera. Va dati seama ca ma ingroapa cu totul in propria-i biografie? M-am facut om! Dar ce ma fac cu tanti Nina Josu, ca si ea vrea sa-mi ofere ceva de care nu sunt nici eu si nici ea sigura, oricum nu este vorba de puncte de vedere. Pacat ca-i mai in virsta si nu pot sa-i spun „tu” de la inceput! Marturisind ca ma las furat de ferronga, nu-i inteleg hieraticului Strambeanu abdicarea de o clipa de la principiile care l-au calauzit o viata. Modest si neprofitor, Andrei Strambeanu se sfieste sa-l roage pe Dabija sa-i spuna cu ce bani cinstiti si-a construit castelul in care-si odihneste oasele, cum a furat Uniunii Scriitorilor „L.A.”, cu ce bani a privatizat sediul acestei reviste, de unde, in general, a avut acesti bani, de ce nu-i barbat, ca orisice zugrav de rind, si nu raspunde la intrebarile pe care i le tot formulam si de ce, in general, este las. Cit de demn si moral poate fi un poet, acad. al Academiei romane, care isi mobilizeza, ii roaga si implora pe colaboratorii sai in cel mai autentic stil stalinist sa-si dea adeziune de protest impotriva unui roman si a unei gazete? Carissime Andrei Strambeanu, marturisesc ca nu sunt nici prost si nici nebun, dar va intreb daca ati fost vreodata acasa la Dabija? Daca ati fost, iarasi va invoc naivitatea, de ce nu-l intrebati acum ce-l intreb eu? Nicolae Dabija, din dorinta stupida de a i se recunoaste, fie si efemer, statutul de cel mai mare poet roman, calca peste tot si toate. El se foloseste de valorile autentice, fie Mihai Cimpoi, Grigore Vieru, Strambeanu, Codru etc., spre a-si legitima valoarea si autoritatea pe care si-o banuieste. El vrea sa va ingroape, vrea sa fie ultimul. Cameleon desavirsit, Nicolae Dabija abstractizeaza cu buna stiinta nume ca Serafim Saka, Vasile Vasilache, Aureliu Busuioc sau, Dumnezeu sa-l odihneasca!, Gheorghe Voda, nemaivorbind de ucigator de calitativii tineri care au avut bunul simt sa se desgasculizeze de cercul idolatru inventat de Dabija pentru Dabija. Vedeti, maestre Strambeanu, ca Dabija vrea sa va imbatrineasca inainte de vreme, desi, sub toate aspectele, sunteti mult mai tinar decit el? Marturisesc, sincer rau, ca imi este greu sa-i amalgamez in politica editoriala a lui Dabija din „L.A.” pe marele poet Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, Ion Ungureanu, Anatol Codru etc. cu indecentele proferate de Nina Josu, o femeie angajata la Dabija, un anume Moraras si zecile de profesorici si profesorasi captivi ai lui Dabija! Primilor le inteleg naivitatea, celor din urma, crestineste, le inteleg habotnicia. Doamne, atit de saraci si nesiguri pe valoarea noastra am ajuns, pina intr-acolo incit sa ne raliem oricaror tradari de dragul publicarii unor articole intr-un ziar furat!

N-avem incotro, maestre Strambeanu,

pentru ca, aducindu-mi-se vorba, Nicolae Dabija este un impostor de zile mari. Un impostor care-si roaga apropiatii si cunostintele sa ne injure, acuzindu-ne de limbaj indecent. Am intocmit un dictionar cu injurii ale sustinatorilor lui Dabija pe care le-au proferat la adresa noastra, iar atunci cind voi avea chef o sa ofer o mostra de pamflet cu terminologia uzitata de acestia, asta ca sa vedeti cit sunt de desantati. Vom reproduce, pentru ca suntem solicitati de cititori, autobiografia lui Dabija din 1988, de atunci cind nu-l mai obliga nimeni sa mai scrie lucruri insultatoare pentru statutul pe care si-l revendica astazi, dar si pentru mine, cetatean roman, pe care, in particular, il face tigan roman, iar oficial mi se da de compatriot. Fireste, vom oferi cititorilor nostri si alte magarii olografe ale „marelui roman”. Ce ziceti, carissime Strambeanu, va veti mai lasa mult dus de nas de un pustan de aproape 60 de ani? De unul care, in primavara lui 2004, batut fiind de socrul sau, transforma aceasta cotonogeala intr-un atentat, declarind pentru revista „Flacara lui Paunescu” din Bucuresti ca: „Sunt amenintat cu moartea pentru ca gindesc si scriu romaneste.”? Dabija, fara nici un Dumnezeu, cersetor de mila si subventii, l-a pacalit si pe senatorul poet Adrian Paunescu care a facut o declaratie politica in Senatul Romaniei despre cum „un ucigas platit” l-a batut pina la inconstienta pe N.D. (sedinta Senatului Romaniei din 31 mai 2004). Va dati seama, stimati cititori si incomensurabile Andrei Strambeanu, cit de genial este Dabija? Pai ce, credeti ca un amarit de intelectual ar putea dezinforma in halul asta Senatul unei tari? Pentru asta este nevoie de scoala serioasa, nu gluma! Ciomagiala pe care a luat-o atunci Dabija de la socrul sau a fost pariata chiar la o betie cu scriitorii ca va fi metamorfozata in atentat. Vodca a cistigat-o unul care-l cunoaste mai bine pe ciomagitul martir de profesie Dabija.

Stimati cititori si nemarginite maestre Andrei Strambeanu, drama mare a domniilor voastre, a celor care va autoidentificati ca fiind romani, este aceea ca va lasati manipulati de falsi lideri, ca va sectarizati si va lasati tirajate numele in apeluri de sustinere penibile in acelasi context cu toate mulgatoarele pensionate. Din pudoare nu va punem la dispozitie scrisorile de protest ale profesoricilor inchinate lui Dabija. Sa vedeti acolo limbaj indecent! Holteii din redactie, nu stiu de ce, nu se mai satura sa le citeasca. N-am incotro, carissime Strambeanu, si marturisesc si ma spovedesc iarasi de niste pacate! Cite matanii trebuie sa fac pentru ca n-am spus nimanui ca sutele de mii de carti romanesti, venite in prima jumatate a ultimului deceniu din secolul trecut, au fost vindute la maculatura pentru bani de catre cei responsabili, nu impartite prin biblioteci sau scoli. Nevorbind de valiozoaie de bani, inca, poate credeti ca nu-i timpul sa ne aducem aminte si de sutele de mii de tone de benzina romaneasca furata, de vagoanele de cherestea si kilometri de plus trimisi in Moldova prin intermediul Teatrului National din Bucuresti de…, nu, mai bine las pentru alta data!

(Va urma)

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1173105292&archive=1173190215&start_from=&ucat=7&

Constantin Tanase ameninta_,

Ziaristi doar cu legitimatie

iar cind un biet jurnalist ca el face acest lucru inseamna ca_ salariul este bun! Fireste ca (cacofonie inevitabila) Constantin Tanase nu ameninta (de fapt nici n-are cum!) respectabilul nostru ziar, Moldova Suverana, singurul ziar cu adevarat respectabil din R. Moldova, ci, in virtutea comenzilor, vrea sa-si demonstreze loialitatea si, suplimentar, incearca sa-si legitimeze un abur mincinos de independenta. Am proba (i-o pot demonstra!) citorva sute de cititori de-ai nostri care, fara sa le-o demonstrez cu orice pret, au realizat ca fituica de ziar numita Timpul este o amarita de foaie volanta a partidului tinerelului Vladimir Filat. De ce intervenim noi in cazul unor prapadite de amenintari proferate de catre improvizatul ziarist Constantin Tanase, mai ales ca nici nu ne privesc? Pentru ca suntem profesionisti! Singurii! Ieri, doar banuind pe cine-l cam ameninta Tanase, am fost serios pus pe ginduri de capacitatile lingvistico-jurnalistice ale „fratiorului” redactor sef al Timpului. Pai, „frate basarabean roman”, daca e sa ne spargem in figuri lingvistico-jurnalistice de provenienta romaneasca, notita matale de pe prima pagina nu trebuia s-o intitulezi Pocitura, ci Pocitania, iar chestia asta ti-o sufla din instinct unilingvistig „fratiorul” matale, cel din patria mamiticii careia i-ai supt tita. Dar, capac la toate, dragul meu fratior ratacit intr-o Basarabie pe care nici nu esti capabil sa ti-o explici pe banii tai, pui atunci cind ii bagi limbi dulci confratelui tau localnic Grigore Vieru, asta dupa ce, alaltaieri, ai dat exemplul virilului rege Сarol II atunci cind a regretat ca nu are citeva hectare de cur sa le ajunga celor care vor sa i-l pupe. Facem servici’ sau violam pisici? Asadar, trecind peste respectul si datoria de cincizeci de mililitri de vodka pe care i le datorezi lui Berlinski, voi avea rabdare pina lipseste motivat din redactie ca, perfid si abuziv, sa-l mituiesc pe secretarul nostru de redactie, Arcadie Raileanu, sa-ti republice celebra ta scrisoare deschisa catre Grigore Vieru, publicata si in exceptionala ta carte Patria Vuinda, acolo unde, ca un genial chirurg de suflete si al subconstientului, il faci de tot nimicul pe reputatul poet localnic Nicolae Dabija. Pina cind, mai, pina cind? Sau, vorba lui Goethe, chiar nu mai avem soveste, nene?

Mihai CONTIU

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showfull&id=1196169436&archive=1196257521&start_from=&ucat=13&

UNDE-S SI CE S-A FACUT CU BANII ROMANESTI
EFECTELE SI DEFECTELE INVESTITIILOR
ROMANESTI IN R. MOLDOVA

Mihai CONTIU
Pentru ca in citeva dintre procesele care ne-au fost intentate de catre Nicolae Dabija si Grigore Vieru se neaga cu inversunare ca „Literatura si Arta”, cel putin, n-ar fi primit bani din Romania, suntem nevoiti sa dezarhivam treptat noi si noi probe care demonstreaza un areal mult mai deschis al banilor veniti in Moldova din Romania.
Veti avea prilejul, printre multe altele si cu t(T)impul, sa intelegeti si de ce Nicolae Dabija a avut interesul sa fie unicul proprietar al „Literaturii si Arta” si al sediului acestui saptamanal. In baza Hotaririi Guvernului Romaniei nr. 690 din 19.07.2001, pentru anul 2001, printre alti beneficiari, revistei „Literatura si Arta” i-a fost alocata suma de 750 de milioane de lei romanesti; revistei „Limba romana” – 500 de milioane de lei; pentru eliberarea de pasapoarte romanesti moldovenilor cu venituri modeste (studenti, elevi, parintii acestora, locuitori din localitatile de pe malul Prutului, intelectuali cu venituri mici etc.), Guvernul roman s-a angajat sa suporte costul acestora cu suma de 29,5 milioane de lei; Casa Limbii Romane a primit 785 de milioane; pentru manuale romanesti a fost repartizat 1,6 miliarde lei; pentru publicarea unui „digest” al presei romane – 500 milioane etc. Toate aceste sume au fost derulate prin Ministerul Culturii si Cultelor din Romania, Ministerul Afacerilor Externe, prin Fundatia Culturala Romana, Ministerul Educatiei si Cercetarii, Ministerul Industriei si Resurselor sau Ministerul Informatiilor Publice. In anul 1993, tot prin Hotarire de Guvern, pentru construirea unor locasuri de cult, literatura specifica si instruirea seminaristilor si tinerilor teologi (probabil ca unul din beneficiari a fost si Iustinian de la Tiraspol!), a fost alocata in Moldova suma de 399,4 milioane de lei (retineti ca este vorba de valoarea leului romanesc din 1993!). In anul 2000, prin Departamentul Pentru Relatii cu Romanii de Pretutindeni, Bisericii Ortodoxe „Sfintul Dumitru si a tuturor Sfintilor”, parohia satului Cania, judetul Cahul, Mitropolia Basarabiei, ii este alocata suma de 1,5 miliarde de lei. Revist „DEMOCRATIA” (administrata de deputatii moldoveni Oleg Serebrean si Igori Clpii) a fost finantata de Guvernul Romaniei in anul 2001 cu 450 de milioane de lei, iar in anul 2002 cu 2,611 miliarde de lei romanesti.
Aceste cifre reprezinta doar „maruntisul” la vedere al „modestelor” sume investite fara folos in Moldova de catre Romania, iar cu timpul va vom oferi noi si noi detalii. Problema este alta – de ce beneficiarii acestor sume au ascuns de opinia publica aceste ajutoare banesti? Nu-i asa ca revenim iarasi la un anume soi de contabilitate? Alta problema vizeaza modul in care acesti bani au produs rentabilitatea scontata de catre finantatori si de catre beneficiari. Cit de adinc, de pilda, a patruns in constiinta cititorilor, a formatorilor de opinii sau consumatorilor de analize si studii politice „revista DEMOCRATIA”? Nu-i asa ca merita sa revenim asupra subiectului pentru ca este spumos, gras si banos (e drept ca doar pentru unii!)? In ce stadiu va aflati cu controalele, domnilor guvernanti romani? Dar poate ca si Fiscul de la Chisinau ar putea sa puna niste intrebari? Pentru a elimina orice suspiciune cu privire la realitatea celor descrise mai sus, informam cititorii ca detinem absolut toate documentele care probeaza afirmatiile noastre.

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1219237814&archive=1219321080&start_from=&ucat=7&

PROVOCATORII LUI GRIGORE VIERU SI AI LUI NICOLAE DABIJA NU SI-AU POTRIVIT CEASURILE

INSOMNIILE SACALILOR (3)

Mihai CONTIU

Prima infatisare la Judecatoria Centru, unde cuplul Vieru-Dabija ne-au citat spre a stoarce de la noi primele sase milioane de lei, a scos inca o data la iveala complicatele pinze de paianjen pe care acestia le tes spre a-si anihila fara mila orice adversar moral care nu li se subordoneaza.

Spre cinstea judecatorului de sedinta, am fost invitati la audiere exact la ora fixata – 15, 30 -, fapt pentru care le-au fost rasturnate planurile provocatorilor nepunctuali trimisi de „gingasul” cuplu Vieru-Dabija. Singurul provocator punctual a fost conf. univ. dr. Ion Melniciuc, care prin comentariile sale incitatoare de pe salile Judecatoriei nu urmarea nimic altceva decit angajarea noastra in acte de riposte nedemne totusi de calitatea noastra de oameni civilizati, desi nu avea vreo calitate invocata de catre avocatul acuzarii – cea de martor, eventual. Facem, cu acest prilej, un apel catre acad. si rectorul Universitatii de Stat a Moldovei, dl. Gheorghe Rusnac, prin care il invitam sa ia in discutie, asta eventual intr-un Consiliu de etica, comportamentul nedemn si incompatibil calitatii de conf. univ. dr. de care da dovada Ion Melniciuc intr-o situatie ca aceasta. Desi nu se afla in interiorul U.S.M., calitatea sa de cadru didactic universitar il obliga la o rigoare morala exemplara in absolut toate iesirile sale in public. Ion Melniciuc, prin atitudinea sa de ieri, dezonoreaza corpul didactic universitar al U.S.M. si atenteaza la reputatia morala a acestei inalte si respectabile institutii superioare de invatamint. Avind si calitatea de redactor al unei reviste romanesti de invatamint, imi manifest consternarea care ma determina sa-l transform pe Ion Melniciuc in subiect de reportaj dezonorant pentru confratii sai de catedra, personalitati marcante si nume de prestigiu ale invatamintului din R. Moldova.

La finalizarea audierii, dupa ce avocatul acuzarii si provocatorul deja de trista invocare Ion Melniciuc au plecat, si-a facut aparitia si entitatea numita Mihai Moraras, unul care scrie ce-i trece prin cap in ziarul personal al lui Dabija, care, avind lectia bine invatata, credea ca ne poate provoca la o trinta flacaiasca prin invocarea unor apelative jignitoare – ticalosi etc. Asemeni lui Ion Melniciuc, n-a luat in calcul faptul ca noi nu ne punem cu mosnegii, oricit de rai ar fi. Dupa plecarea noastra, pompierul de serviciu al Judecatoriei ne-a comunicat, invocind si martori credibili, ca a mai sosit un grup de provocatori nepunctuali de-ai lui Dabija si Vieru, care s-au prezentat ca fiind combatanti (!) si interesati de sustinerea lui Dabija in procesul de ieri. Ca sa vedeti cu ce crestini avem de-a face! Subsemnatul si Ion Berlinski am venit la aceasta prima infatisare doar cu o geanta care continea probele pe care le-am inaintat si o Biblie, iar avocatul acuzarii, Boris Druta, a fost secondat de catre provocatorul Ion Melniciuc, fiind completat ulterior de catre cei invocati anterior. Aceasta-i civilizatia si democratia la care recurge cuplul „gingas” Vieru-Dabija! Intimidarii prin orice cai si pumnului in gura vor sa le dea conotatii metaforice. Afirm cu toata responsabilitatea ca il banuiesc, nu acuz, pe Nicolae Dabija ca ii vrea raul poetului Grigore Vieru daca stie ca acestuia ii produc, totusi, suferinte disputele publicistice. Pe de alta parte, Grigore Vieru ar trebui sa inteleaga ca este persoana publica, deci supusa analizelor si criticilor practicate in presa din toata lumea civilizata, iar daca nu-i apt de polemici publicistice, ar trebui sa se retraga in meditatii poetico-filosofice, care sunt cele mai compatibile statutului pe care si-l revendica. Neavind dreptul sa comentam apararea noastra, va lasam, iubiti cititori, sa dati friu liber imaginatiei.

IN ATENTIA LUI NICOLAE DABIJA, REDACTORUL SEF AL SAPTAMINALULUI „LITERATURA SI ARTA”!

Luind act de faptul ca ieri, 04.04.a.c., la prima infatisare de la primul din procesele pe care ni le-ati intentat, ati fost reprezentat suplimentar si de un grup de provocatori, asteptindu-ne la eventuale agresiuni, previzibile, asta si datorita comportamentului sustinatorilor vostri de ieri, dar si de amenintarile si hartuielile telefonice la care suntem supusi zilnic, suntem nevoiti sa solicitam protectia fortelor de ordine ale Ministerului de Interne! Opreste-te Nicolae Dabija! Poarta-te civilizat, european, fii model macar acum la batrinete, nu mai recurge la metode golanesti de intimidare! Noi nu ne temem, desi nu avem in spate fortele pe care le aveti voi, ci va dorim doar binele!

Ion Berlinski

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showfull&id=1175692234&archive=1175774137&start_from=&ucat=13&

Suntem cel mai persecutat ziar din europa!

Haitasii nostri, cei care vor sa ne fie si calai, Nicolae Dabija cu a sa „LA” si al sau FDRM, alaltaieri, pe 19.06.a.c., au repurtat o aparenta victorie – Judecatoria Centru, prin jud. Ecaterina Palanciuc, a admis partial, in prima instanta, Cererea de chemare in judecata a noastra de catre Nicolae Dabija si Grigore Vieru prin care ne solicitau despagubiri morale cumulate de sase milioane de lei. Instanta a decis ca „MS” sa publice o dezmintire si sa le dea, lui N. Dabija si G. Vieru cite trei sute de lei, iar Mihai Contiu sa-l despagubeasca pe N. Dabija cu o mie de lei si pe G. Vieru cu trei mii de lei, asta probabil din cauza ca Vieru este mai mare poet decit Dabija, mai in virsta si, de, s-a imbolnavit dupa doua zile de cind a citit articolul lui Contiu care, printre altele, a afirmat ca „Vieru s-a autoabstractizat, nu are profunzimi intelectuale, este incremenit mental in realitatile anilor ’60 ai secolului trecut, fostii demnitari i-au creat conforturi, a fost privilegiat al fostei nomenclaturi sovietice etc.”! N-am inteles prea bine pentru ca jud. vorbea cam incet, dar parca mai este vorba de inca vreo trei sute de lei si niste cheltuieli de judecata. Este greu dar nu imposibil, stimati cititori, sa te lupti cu minciunile si razbunarile unor oameni care in instantele de judecata invoca nu adevarul, ci titlurile lor pamintesti efemere si boli naturale. Bineinteles ca suntem siguri ca exista in R. Moldova judecatori care ne vor da dreptate, care nu se vor lasa intimidati de faptul ca indivizii in cauza sunt cine stie ce personalitati mai presus de lege. Sunt animati doar de razbunare, de faptul ca ne-am permis sa le raspundem unor atacuri desantate. Pentru CEDO insa, daca vom ajunge acolo, un Vieru sau un Dabija nu sunt nimic altceva decit niste simpli oameni, iar in litigiul cu noi vor ramine fara mastile cu care inseala atita lume. Ii vom obliga sa invete o data pentru totdeauna ce inseamna legislatie si democratie europeana! Risul-plinsul acestui proces va continua in recursul la Curtea de Apel, dar pina atunci, dupa ce vom primi Hotarirea Judecatoriei Centru, va promitem, stimati cititori, o portie zdravana de ris! Cit despre vinatoarea de romani pe care au declansat-o, vom reveni cu alta ocazie, dar si cu detalii picante si extrem de adevarate.

„Moldova Suverana” si „Judecata de Valoare”

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1182345465&archive=1182430205&start_from=&ucat=7&

Sub aripa Domnului
cred ca m-am aflat decind ma stiu. Am trait prea mult si nemeritat, ca, dealtfel, multe alte miliarde de oameni care si-au proiectat umbra pe pamint de cind omul e om sau fiara, iar acum, inca tinar fiind, imi dau seama ca n-am fost capabil sa-mi asum toate roadele pe care bunul Dumnezeu mi le-a asternut in fata ochilor. La fel de bine puteau fi si incercari la care am fost supus, iar eu, sfios nativ, am triumfat, poate prosteste, cu o modestie necugetata printre semenii mei. Rasplata anilor trecuti o simt si-i sunt recunoscator Divinitatii. Cit poate iubi un om Anul Nou si de ce? Pentru ca rotatia Universului sau a Domnului ne grabeste spre murire? Sarbatorirea Anului Nou este tot o nascocire a inventatorilor de calendare, aceasta fiind, cred, doar o taina pentru cei drepti. Nimeni, sau aproape nimeni, in noapte Revelionului, nu se gindeste la cei plecati de linga noi, ci la iminenta bunastarii lor in raport cu cei vii, cei iubiti, acei care pot fi utili in cariera sau relatii etc., dar nimeni nu-i invoca pe marii absenti dintre cei vii. Imaginati-va, de pilda, ca Nicolae Dabija sau Grigore Vieru, la trecere dintre ani, il invoca sau picura o lacrima pentru blindul si seraficul poet Gheorghe Voda! Nu pot comenta prea mult pentru ca este vorba de o taina greu contestabila! Mie, absolut personal, imi este cumplit de dor de Gicu Voda, Gheorghe Cincilei, Iacob Burghiu, Aurel Scobioala, Alexandru Esinencu si multi altii care mi-au imbogatit efemera biografie. Desi am fost in alt cerc boem si nu ne-am impartasit taine, as fi vrut sa mor in locul artistilor romani Adrian Pintea si Florian Pittis, nemaivorbind de cei plecati de mult. Tuturor acestora, dar si celor pe care nu-i mai invoc decit in gind, le doresc un sincer LA MULTI ANI INTRU ETERNITATE SI ADUCRE AMINTE!
Mihai CONTIU

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1198760386&archive=1213763283&start_from=&ucat=9&

Ca sa stiti, ia luati si mai cititi, domnilor tarani!

Fraudarea alegerilor de catre Opozitie

Contiu_mina.JPG

Mihai CONTIU
contiumihai@gmail.com

Canalia liberala,

scria marele Mihai Eminescu, iar eu, neinsemnat muritor, nu-l pot contrazice, asta si pentru ca sunt blestemat sa salasluiesc in preajma unor chicati, vorba lui Gheorghe Voda, care, in R. Moldova, se autointituleaza liberali (unii cu L mare!; nota lui Mihai Ghimpu!). A fost suficient ca acest popor, poporul moldovenesc, sa iasa cit de cit la limanul identitatii sale, ca, din ura pentru mama care a nascut-o, canalia liberala, incestuoasa si nemernica, sa-si violeze propria-i sora spre a-si asigura permanenta ticalosiei. Liberalii romani, spun istoriografii, au avut meritul aducerii, pe Tronul Principatelor Unite Romane, a regelui Carol I.

Tot istoriografii, cei onesti, stiu ca aducerea pa Tron, anterioara (1859-1866), si detronarea lui Alexandru Ioan Cuza a fost lucratura masonica. De ce, totusi, marele Eminescu, conservator fiind, a rostit sententios, referindu-se la liberali, canalia liberala? Poporul roman, la acea data, era suficient de amator in tot ce insemna traditii democratice civilizatorii in comparatie cu Europa avansata. Liberalismul romanesc de atunci nu era nimic altceva decit o copie anemica a liberalismului de tip european, la fel cum era, de altfel, si cultura, iar aici nu-i vorba de cultura populara. Acesta, cred, este si motivul pentru care nemuritorul poet scria despre canalia liberala, in cazul dat avind si caracter de previziune, pentru ca tot canalia liberala l-a adus in fruntea statului roman, peste ani, intre 1940 si 1944, pe maresalul Ion Antonescu. Faptul ca a fost singurul sef de stat din lume care si-a permis sa bata cu pumnul pe masa in fata lui Hitler, este o mindrie idioata demna de jegoseniile patriotice de tipul poetilor ceausisti romani Adrian Paunescu si Corneliu Vadim Tudor, mindria patri-hotilor moldoveni pro-romani. „De esti tinar sau batrin si te stergi la fund cu fin, nu uita ca esti roman!” Citat de tip XXX dupa maruntul liricoid, batrina si mereu tinara speranta in ale publicisticii Constantin Tanase! Maresalul Antonescu, daca soarta razboiului nu ar fi fost schimbata de la Soare-rasare, ar fi reusit ca, acum, la Tiraspol, sa nu fie Igor Smirnov, ci un bulibasa al tiganilor, pentru ca pe evrei, poporul ales si binecuvintat de Dumnezeu, i-ar fi exterminat de mult. Noi, romanii, avem mult prea multe lucruri, in istorie, cu care nu ne putem mindri, iar faptul ca nu ne place sa recunoastem acest lucru, ne indeparteaza cu multe secole de ceasul izbavirii. In schimb, tot noi, romanii, ne scremem in mari pedagogi atunci cind e vorba de administrarea” „Basarabiei, pamint romanesc! Hai sa fim seriosi! Dar, de fapt, incepusem cu canalia liberala, bine catalogata de inegalabilul Eminescu. Moldovenii, nu, acum nu-i bag in seama pe sensibilii intelectuali, ci pe citiva din haitele de politruci, ii violeaza memoria lui Eminescu in fel si chip. Pina si o pacoste politica decedata inainte de vreme, asa cum ii unu’ ca Mihai Ghimpu, scuipa in dreapta si in stinga cu numele marelui poet! Parascoveniile liberale din Moldova nu-si dau seama ca Eminescu ii injura copios de dincolo de mormint.

Infectul nationalism moldovenesc transformat in liberalism

Tara tuturor posibilitatilor, am mai spus-o, nu este SUA, ci R. Moldova. Sunt sigur ca nu mai exista nici o tara in lume cu mai multe canalii liberale decit aici. Fratele lui frate-su, prafuitul Mihai Ghimpu (stati, ca astia mai au si un nepot ascuns intr-un partid din privata Pietii Centrale, si tot liberal-european!), cica-i liberal, Constantin Tanase si baietasul lui, Al. Tanase, sefii si manipulatorii lui pispirica de Vladimir Filat (sa nu uiti, Darie!), tot liberali, Vitaliu Pavlicencu, nevasta barbatului ei, nu?, tot liberala, nene! I-a mai fatat mamitica lor, tot liberali, si pe imbatrinitul in rele Serafim Urechean, pe piticul comsomolist Dumitru Braghis, copilul din flori al tot mai greu de memorat ex-presedintele Lucinschi, tovarasul profesor Anatol Petrenco (cind pe parintii mei ii duceau cu duba in temnitele politice, pe el il duceau cu masina de la muncile agricole sa-l faca de_membru, de partid!). Daca-i cauti de oua, indiferent cit de slaba e gaina, o sa afli ca pot fi liberali si alcatuitorii de rime Dabija si Grigore Vieru (poetul), precum si multi alti anonimi ai anilor 2013. Ei bine, pastrind anumite proportii, iar aici e vorba de panglicarul (al’ care taia panglici, sau lente, pe intelesul lui neuroparlamentar, nu va ginditi la altceva, golanilor!) Urechean, cel care-a fugit cu coada-ntre picioare dupa noada imunitara din Parlament, ba chiar si un sirop de Braghis, ca frecangiul de Dumitru Diacov nu se pune, haideti sa vedem ce-i cu liberalismul lor dat pe rusine! Pina sa le arate Vladimir Voronin ce-i aia Tara, cu ce se maninca, cum se administreaza si cum se cinsteste, paduchelnitele astea politice erau nationalisti in spiritul si litera legii lui Ion Antonescu. Acesti iepuri imbracati in blana de lup vroiau, pina mai ieri, sa alunge din tara tot ce era rus, ucrainean sau gagauz, ca doar nu de florile marului a izbucnit razboiul transnistrean, conflict pe care astia ar vrea ca presedintele Voronin sa-l rezolve cit ai bate din palme, de parca Rusia sau SUA ar fi nimic in aplanarea acestei dispute teritoriale!

Fostii nationalisti, multi dintre ei soldati credinciosi, cu plata, ai nationalismului romanesc ceausist si neo-antonescian, asistind cu gurile cascate a mirare la cum le-a dat-o Voronin cu Tara-n bot, tara pe care ei, la Putere fiind, au jefuit-o si au batjocorit-o, s-au reorientat doctrinar. Sefii lor din exterior si-au dat seama ca Europa si restul lumii civilizate nu mai pot admite extremismul nationalist, fapt pentru care, pe filiera programelor partidelor liberale romanesti, le-au vomitat doctrina liberala. Ei habar n-au pe ce lume traiesc in afara de burdihanul si milioanele lor, daramite sa fie capabili sa stie ce-i aia liberalism, pentru ca, cinstiti fiind, tot Vladimir Voronin o sa-i initieze si in chestiunea asta inca vreo patru ani inainte, iar asta din perspective doctrinare comuniste. Neautenticitatea liberalismului lor reiese din faptul ca si-au conservat aceleasi instincte nationaliste ale parintelui Ion Antonescu, de esenta fascista, dar si cu manifestari de tip legionar. O spun si din cele traite si simtite pe pielea mea in fiecare zi atunci cind ma intilnesc cu ei, iar acest lucru se intimpla extrem de des!

Crezind ca vor ajunge la Putere, intocmesc liste cu oameni care trebuie aspru pedepsiti ca nu si-au tradat tara odata cu ei. Intrebati-l pe Constantin Tanase, omul care, chiar si in stare de sobrietate, face din Filat Pilat. Din Pont! Actiunile lor imi amintesc de perioada maresalului Antonescu, atunci cind erau intocmite listele cu evreii pe care acesta ii deporta in Transnistria sau in lagarele de concentrare naziste. Invit pe toti cititorii mei sa le urmareasca foarte atent ura care razbate in publicatii ca Timpul, Jurnal de Chisinau sau Literatura si Arta! Pentru ei nu s-a intimplat nimic bun in aceasta tara din anul 2001 si pina acum, desi institutiile si tarile democratice europene apreciaza la justa valoare progresele democratice facute. Au o ura bolnavicioasa fata de Vladimir Voronin pentru ca acesta le-a aratat ca poate face ceea ce ei n-au fost capabili sa faca, ocupati fiind cu vinzarea tarii pe bucati_

http://www.moldova-suverana.md/index.php?start_from=&ucat=13&subaction=showfull&id=1225370674&archive=1225710512&

Mincinosii de ieri si de astazi
Haitele politice

Contiu_mina.JPG
Mihai CONTIU
contiumihai@gmail.com

Nu as fi scris rindurile de fata, stimati cititori, daca nu m-ar fi ingretosat efectiv editorialul lui Constantin Tanase pe care si l-a publicat, ieri, in Timpul, intitulat serpeste Oamenii presedintelui. Acest tinar-batrin ziarist, care parca vesnic este impovarat de inteligenta pe care crede ca o are, se schimonoseste in calitate de moralist, de eseist de provincie si de arbitru al echidistantei. Haideti, astazi, sa ne jucam un pic cu el de-a mama si de-a tata, el, fireste, fiind in rolul mamei betive. Poate nu stiti, dar, la origine, omul asta, initial, a fost tot un fel de om, dar, ulterior, si-a dat seama, dupa consumarea mai multor cincizeci de rachiu, ca i s-a facut foame. Asa s-a deprins cu mincatul. De atunci maninca orice. Dupa ce Iurie Rosca l-a inventat ca ziarist, asta, zice Tanase, prin intermediul organului procreativ „profesionist” al lui Val Butnaru, dupa ce i-a lustruit convingator pantofii si miinile generoase ale liderului PPCD, beneficiind, simultan, si de ingaduinta respectoasa (din cauza virstei) cu care acesta ii cocolosea zapoiurile (zapoiurile, o spun miilor nostri de cititori din Romania, inseamna coma alcoolica), l-a tradat pe inventatorul sau fara nici o remuscare. Stim si pentru ce suma, de ce si cine l-a cumparat pentru a-l trada pe Rosca, dar n-o spunem din mila efectiva. Prea este meschin acest tirg! O singura zvicnire de sinceritate a avut C. Tanase in viata lui, pentru ca, asa cum v-am spus, la origine e om, iar asta s-a intimplat atunci cind i-a adresat o magistrala scrisoare deschisa lui Grigore Vieru, intitulata Opriti-l pe Dabija, scrisoare care, avind o intuitie magistrala, a reprodus-o si in cartea sa Patria vuinda. Ulterior a primit Steaua Romaniei, a devenit un fel de adjunct de-al lui Dabija in FDRM, i-au crescut copiii, s-a VIP-uit si a inceput sa scotoceasca prin buzunarele si prohabul lui Vladimir Filat. C-asa-i omul – cu nevoi, necazuri, bucurii si galantare ticsite cu rachiu si votca greu de evitat! Ca sa fii un moralist autentic, ar trebui sa fii popa cinstit, calugar sau intelept fara de pata, pasiuni efemere si interese vulgare lumesti, cel putin asa cred eu, dar C. Tanase, bizuindu-se pe crestineasca uitare, continua sa bombardeze lumea cu minciuni si dezinformari din cele mai labartate, nerusinate. Omul lui Filat, care face noaptea-n pat, C. Tanase, din motive de tata al unui avocat manelist pe la CEDO si prin necuprinsa Rusie a lui Pasat, crede ca a gasit solutia politica de viitor a R. Moldova – trecutul ei sumbru de pina in anul de groaza 2001. Adica il vrea ajuns la guvernare pe Filat, cel care s-a aflat la cirdasia politica de la Putere pina in anul 2001, omul pe care, de dincolo de mormint, il blestema mii si mii de oameni care au murit fara sa stie ce inseamna sa primesti o pensie la timp. „Moralistul” C. Tanase il vrea la guvernare pe Filat, omul care a contribuit, pina in 2001, la mafiotizarea R. Moldova, perioada in care a si devenit un milionar de temut, asta pe fondul aducerii cetatenilor acestei tari in pragul disperarii, cind oamenii, pentru o amarita de bucata de piine, au inceput sa emigreze in cele patru zari. Acesta-i C. Tanase! Mafia presei din care face parte si el, autointitulata fraudulos independenta, dar dependenta de bugetul contribuabilului roman, are pretentii de dulau al societatii civile, cere lustratie pentru altii, nu si pentru ei, declararea averilor demnitarilor, iar asta fara ca chiar si ei sa si le declare. Ar fi chiar interesant sa aflam si noi din ce venituri legale si-au dobindit proprietati imobiliare, apartamente sau vile, „onorabilii si independentii ziaristi” cum ar fi C. Tanase, Val Butnaru sau Nicolae Dabija. Zau, ar fi chiar necesar, sa-i stie si opinia publica pe cei care fac parada de cinste, care „pling” de mila bietului moldovean sarman! Tanase, probabil, ar vrea ca presedintele Voronin sa-l consulte pe el atunci cind acorda ordine sau medalii unor cetateni merituosi ai acestei tari, dar nu vrea in ruptul capului sa spuna opiniei publice ce a oferit el Romaniei in schimbul Ordinului national Steaua Romaniei. Vom fi nevoiti, curind, sa spunem noi in locul sau, asta pentru a nu-si imagina ca chiar este buricul pamintului, ci doar o biata creatura care, asa cum spuneam mai sus, la origine a fost om. Noapte buna, d-le Tanase, si nu uita sa-ti pui zama de moare la capatiiul patului!

http://www.moldova-suverana.md/arh.php?subaction=showfull&id=1229610550&archive=1229950029&start_from=&ucat=7&

Cite ceva despre popa cel fara fete si „cekistul” Dabija

Motto: Caci se vor ridica hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor da semne mari si chiar minuni, ca sa amageasca, de va fi cu putinta, si pe cei alesi.
Matei Cap. 24:24

Patronului saptaminalului „Literatura si arta”, Nicolae Dabija, tot el redactor-sef al publicatiei, de la un timp incoace i s-a umflat brusc gusa in care-si pastreaza demnitatea si onoarea: pe mica pe ceas alearga in instantele de judecata si cere despagubiri de milioane pentru, chipurile, lezarea acestora. In acelasi timp, exercitindu-si cu atita zel drepturile pe care i le ofera statul moldovenesc, minat din urma de orgoliu-i nemasurat, domnia sa „uita” de obligatiile ce-i revin. Chiar daca am admite ca si le cunoaste mai putin, asta nu-l scuteste de o eventuala raspundere pentru acest gen de amnezie.

Ce mi-i legea moldoveneasca, cind eu sint academician roman?

Comportamentul fecundului lansator de tot felul de invective la adresa unor oameni din presa – atacuri la persoana curat murdare, vorba cunoscutului personaj caragialian, este cu atit mai culpabil cu cit insusi N. Dabija, de-a lungul a 15 ani incheiati, ignora cu desavirsire legislatia din domeniu. Pentru a exemplifica, e suficient sa apelam la art. 13 din Legea presei nr. 243-XIII din 26.10.1994, intitulat „Datele de referinta ale publicatiei periodice”. Astfel, ca sa ne limitam doar la punctele b) si h) ale prevederilor in cauza, fiecare numar al publicatiei periodice trebuie sa cuprinda date de referinta privind fondatorul si tirajul acesteia. Consultind colectia saptaminalului amintit, te convingi pe viu ca in caseta tehnica informatia data lipseste, de parca asa ar si trebui sa fie. Frunzarind editiile din anii 1992, 1995, desprindem ca pe frontispiciu ziarului este scris: „LA”. Saptaminal al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Apare din 1954″.

Incepind cu anul 2004, sesizam o mica modificare: „Fondat la 3 octombrie 1954”, fondatorul iarasi nefiind specificat.

Editia anului 2007 a „L.A.” se prezinta deja ca saptaminal al scriitorilor din R. Moldova. Nu mai este nevoie de Uniunea Scriitorilor. Si aici se descopera, probata suta la suta de documente, prima minciuna a lui Dabija, pe care acesta a transformat-o pe parcurs in „virtute” pentru el si sustinatorii sai.

Dar sa le luam la rind. Initial, la 20 iunie 1995, saptaminalul este transformat in „Publicatie Periodica „Literatura si Arta” SRL, numar de inregistrare 105043469″. In ce mod conducerea Uniunii Scriitorilor i-a facut un asemenea cadou lui Dabija tine de cumsecadenia lor. Si iata ca in urma unor diverse modificari si transformari, Nicolae Dabija devine administratorul si unicul fondator al „L.A.”, cu cota de participare in valoare de 148190 lei moldovenesti (100%) – un capital social destul de impunator pentru un ziar.

„Curajosul” Dabija cu SRL-ul sau s-a ascuns mai bine de un deceniu dupa spatele si intelectul lui Mihai Cimpoi. Luind in ris Uniunea Scriitorilor, care, chipurile, este alcatuita din SRL-uri, dar aceasta e deja alta poveste, care tine de acum de domeniul in care este mester Gheorghe Urschi. Comoda situatie pentru niste lasi, care tot timpul te ameninta cu autoritatea Uniunii Scriitorilor, autoritate pe care tot ei o stirbesc in permanenta.

Infratindu-se cu neadevarul, Dabija – Vezuviu erupe minciuni pe tot spatiul romanesc, punind multa lume buna in situatia de a se invrajbi intre ei. Iata inca o pilda destul de graitoare in acest sens. La 5 aprilie 2007, N. Dabija scrie in SRL-ul sau: „Aceleasi calomnii ulterior le-au preluat si liderii asa-zisei „miscari unioniste” I. Bratu si I. Mamaliga”. Cind cineva ii face observatie, ele devin pentru N. Dabija calomnii. Numai el (Dabija) trebuie considerat unionist fara paranteze.

In acelasi articol „Jigodii nationale”, Dabija face cu ou si cu otet ziarul „Flux”, ca chipurile si-ar fi modificat datele juridice. Dar despre peripetiile sale cu transformarea „L.A.” in proprietate personala isi aminteste doar atunci cind isi satisface admiratorii sai, mintindu-i cu cea mai mare nerusinare: „In cadrul altui proces intentat de subsemnat (Dabija – n.a.) si colectivul saptaminalului „Literatura si Arta” instanta, constatind ca „L.A.” a fost privatizata legal, conform legislatiei in vigoare ca si cladirea ce ii apartine…”.

Dar cita avere ii revine colectivului, odata ce Dabija detine suta la suta din actiuni? Iata ca fariseul iarasi se retrage in umbra, ascunzindu-se, de data asta, dupa spatele colectivului. Membrii redactiei „L.A.” ar fi cei mai bogati cotasi in ziaristica moldoveneasca, daca ar avea si ei dreptul la capitalul social in valoare de 148190 lei.

Chiar ca-i vai de capul nostru…

Fatarnicului N. Dabija i se usuca mintea daca nu-si innoieste calitatile de falsificator. Si ca cititorul sa nu creada ca pur si simplu m-am pus pe semanat vint pentru a culege o furtuna in pahar, ma mai opresc la un caz, despre care am aflat nu demult. Fiind, la rindu-i, actionat in judecata, Iuda de la SRL-ul „L.A.” prezinta in instanta din unul din sectoarele capitalei o referinta in care scrie cu propria-i mina ca saptaminalul pe care si l-a insusit este organ al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova. De 11 ani s-a despartit de USM, dar tot la badea Mihai cauta sprijin. Prin santaj si documente false, acest viclean Dabija doreste sa influenteze instanta. (Copia se publica). Alta dovada care confirma cui apartine ziarul este si cererea de finantare pentru editarea „L.A.”, depusa la Departamentul Romanilor de Pretutindeni de la Bucuresti, pentru anul 2006, semnata de Dabija – in care ziarul figureaza ca „Publicatie Periodica” si nu ca „organ al USM”. Nu ne vom adresa nimanui sa-l opreasca pe Dabija (Ciobanu), desi ar fi cazul sa se autosesizeze macar o structura abilitata din statul nostru, dorim doar, cu puterea argumentelor, sa-i atentionam pe cei care pot cadea prada manipularilor prefacutului cu onoarea si demnitatea lezate, cind i se da peste nas si i se arata unde i-i cu adevarat locul.

Pretinsul paznic la usile genofondului neamului

Dupa ce a deprins bine meseria de mincinos si falsificator, N. Dabija si-a canalizat energiile satanice in directia incitarii la invrajbire nationala si ura rasiala. Scriindu-si propria „evanghelie”, un capitol din care poarta titlul „Rusoaicele-2”, el s-a autodeclarat un nou apostol Andrei, atita doar ca cu singe pur de dac.

In cel mai fascist mod posibil, asul in materie de depistare a amestecului de singe dupa indelungi pelerinaje conchide urmatoarele in „talmudul” sau, publicat in „L.A.” la 1 aprilie 2004: „Peste 30 la suta din populatia republicii a ascultat de sfaturile partidului si deceptia cea mare a acestora a fost ca copiii rezultati din aceste casatorii s-au dovedit in cel mai bun caz mediocri, iar de cele mai multe ori – handicapati (inclusiv moral), infractori, oameni ratati”.

Laboratorul sanguinic mobil pre nume Dabija – „unicul detinator” al statisticii corecte, neoficiale, dar „veridice”, si-a asumat si rolul de ghiseu la care se elibereaza certificate de cetatean perfect de rasa superioara de la Nistru pin-la Tisa.

De aia este Iuda acest individ Dabija, fiindca pe de o parte invrajbeste, iar pe de alta – se lafaieste. Poate lumea se va intreba, ce fel de gargauni are acest pretins lider national? La lansarea volumului I al memoriilor lui Mircea Snegur, in ziua de 15 martie 2007, Dabija l-a ridicat in slavi pe autor, mai tirziu acordindu-i si spatiu in „L.A.”, cu continut pozitiv. Sotia primului presedinte al R. Moldova nu se trage din neamurile locului. Sa se inteleaga din cazania lui Dabija ca si acest barbat, M. Snegur, ar fi marcat de complexul inferioritatii, in raport cu sotia sa?

Reportajul de la aceeasi manifestatie a fost pus pe post de canalul TV-7, al carui patron este unul din cei doi feciori ai lui Petru Lucinschi, rezultati tot dintr-o casnicie cu o reprezentanta a neamurilor slave. Pe Dabija nu l-a indignat cooperarea cu asa-numitii, de el, ratati?

Grigore Vieru are si el o nora, care, de asemenea, nu-i din Muntii Latiniei. Ei bine, copiii ei si nepotii dumnealui, judecind dupa aiurelile si „statistica” lui Dabija, sint niste infractori? Doamne fereste sa se creada ca ne-a trecut cumva prin minte sa ofensam persoanele nominalizate. Dar nu putem sa-i permitem acestui „laborator” mobil de speta nazista sa-si vire coada in destinele oamenilor. E de onoarea Academiei Romane sa se spele de o asemenea rapciuga. Nu de alta, dar academicianul Dabija se va apuca dupa integrarea in UE sa recolteze analize de singe in tot spatiul romanesc si atunci vai si amar de capul ungurilor, rromilor, armenilor, sirbilor, bulgarilor, sirienilor etc.

Prin urmare, unui om ca el totul i se permite, dar coechiperilor sai, insa, le este strict interzis sa se intretina cu cei cu singele „spurcat”.

FDRM – creat cu rea-credinta pentru moldoveni

Deprinderea de a promite marea cu sarea si incercarea de a le altoi sperante desarte celor multi a devenit o obsesie pentru Dabija. Unde apare acest omulean – se produce numai mizerie si de ce s-ar apuca, n-o mai scoate la hat.

Palavrageala cu sustinerea lui V.(alariu) Matei in campania prezidentiala a generat crearea unui mediu respingator in rindurile oamenilor de buna credinta.

Forfota cu organizatia sa de prin anul 2000, care aduna, chipurile, toata floarea stiintifico-cultural-politica, s-a spart si ea ca o buba rea.

Forul nou creat, cu Dabija cocotat in frunte, va avea acelasi succes. Pretentiile unei organizatii obstesti le intrec chiar si pe ale celui mai numeros partid politic de la noi. E de risul gainilor ca o organizatie care pretinde ca are peste 200.000 de membri (sa intelegem ca toti acestia sint controlati de Dabija daca nu cumva provin din familii metise?), ca intruneste si reprezinta peste 150 de organizatii obstesti (sic!), nu poate aduna la diferite manifestatii nici 50 de oameni.

Si fiindca prostia n-are margini – cica, au inaintat o cerere de aderare la Uniunea Europeana, pentru a fi primiti in aceasta familie continentala. In cadrul FDRM exista un consiliu al inteleptilor insuriti de-a binelea. Chiar nu inteleg ei ca UE negociaza cu statul R. Moldova aderarea si nu cu o organizatie obsteasca? In fata europenilor, am impresia, mai credibile si mai consecvente par organizatiile neguvernamentale care apara interesele celor cu orientari sexuale netraditionale. Or, la protestele lor din fata Primariei mun. Chisinau au participat si europarlamentari.

Dabija prevede esecul activitatii sale in politica si de aceea se fereste sa creeze un partid. Organizatia obsteasca ii serveste drept paravan confortabil, de unde instiga la violente, neasumindu-si careva responsabilitati, cetatenii disperati.

Acest omenas, care raspunde la numele de crestin, este plasat special pentru a distruge ce a mai ramas romanesc. Asemenea figuri au mai fost prin tirgul opozitionist – „in cufaicute si caciuli turcanesti”, vorba unui publicist chisinauian. Activitatea acestui for e chiar ilara. Se aduna activisti din mai multe partide la acest For si zic ca sint romani in suflet si-n gind, apoi, intorcindu-se fiecare in staff-urile formatiunilor din care fac parte, isi toarna zoi unii in capul altora.

Desi Dabija a inteles ca moda cu unirea a trecut, s-a orientat la aderare. Dar oamenii nu mai sint atit de naivi ca in ’89. Va trece in neant si valul asta, botezat FDRM, stingindu-se ca un sfiriiac.

Invatacel fidel al lui Dzerjinski

Daca de la inceput cuvintul a fost lumina, cuvintul rostit sau scris de Dabija produce intuneric. In „L.A.” din 28 septembrie 2006, in articolul „Un provocator: Ilie Bratu” gasim urmatorul pasaj: „Colegii din Consiliul Director al Forului se intrebau daca aceste actiuni ale lui nu ar fi dirijate din umbra de catre primul ministru al Guvernului Vasile Tarlev, al carui consilier principal e chiar sora lui Ilie Bratu”. N. D. apuca primul prajina. Ca sa ne convingem ca acest raufacator de Dabija provoaca dureri oamenilor prin metode enkavediste, vom efectua o mica ancheta.

Consultam organigrama Guvernului, plasata pe site-ul http://www.gov.md la 20 septembrie 2006 si aflam urmatoarele.

Consilierii Prim-ministrului sint: consilier principal – Ghenadie Onceanu, consilieri – Sergiu Tatarov, Nicolae Ungureanu, Ion Bucinschi, Mihai Machidon, Grigore Baltag, Alexandru Prigorschi, Gheorghe Radu, Vladimir Postica, Ion Mihailuta.

Telefonam la sectia cadre a Guvernului, la numarul 250-454. Sintem informati ca din anul 2001 pina-n prezent dl V. Tarlev a fost consiliat de doua dne – Nadejda Padure si Victoria Musteata. Svetlana Ivanova, seful serviciului de presa, avea si rangul de consilier. Nici una dintre aceste doamne n-a fost consilier principal si nu este in nici o legatura de rudenie cu I. Bratu. Le dorim surorilor lui I. Bratu multa sanatate si le-am propune consultanta juridica gratis, in vederea inaintarii cererilor de chemare in judecata a lui N. Dabija, pentru lezarea onoarei si demnitatii. Ca sa-i inchida gura, Nicolae Dabija s-a dedat la santaj direct, turnindu-le in public pe surorile lui Ilie Bratu, care n-au nici o atributie la invectivele lansate cu buna stiinta de „marele publicist”, doar sa para mai credibil in fata celor care inca-l mai cred, ba chiar il idolatrizeaza.

Procedeul in cauza era practicat de fascisti in lagarele de concentrare: pentru un evadat, 10 vecini necajiti erau impuscati. N. Dabija se comporta ca intrigantul din cunoscutul banc, care a afirmat in fata multimii ca fata preotului este o desfrinata. Ceva mai tirziu, cind parintele se indigna ca n-are fata, dublura lui Nicolasca l-a sfatuit pe slujitorul Domnului sa-i caute pe toti cei prezenti si sa le demonstreze ca n-are nici o fiica. Prin aceleasi metode compromitea oameni curati NKVD-KGB-ul de pe timpuri.

Prin propriul exemplu, N.D. a mai dovedit o data, cu „Rusoaicele” sale, ca potlogar si puslama poti deveni si cu doi parinti pur-singe din Codreni, chiar daca unul a fost secretar de partid.

Progenitura metodelor staliniste de batjocorire a umanului – Nicolae Dabija, va fi o gaselnita pentru antropologi, prin insusi faptul ca intr-o singura vietate ca el incape atita mirsavenie, despotism si lacomie. Cam asa arata unul dintre autoproclamatii mesii mincinosi, chemati sa ingroape tot ce-i national.

Cui ii plac asemenea creaturi, sus steagul cu profitorul Dabija, fratilor! N-aveti decit! Dar sa nu uitati ca toate au un capat pe lumea asta.

Vasile VULCANESCU

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1179925181&archive=1180011159&start_from=&ucat=7&

MAXIME SI REFLEXII CU FRECTII

Nu degeaba exista admonestarea „n-ai obraz, neica!” sau „n-ai obraz, bai bulangiule!”, aceasta fiind facuta cuiva care nu este serios in raport cu al’ care o adreseaza. Filosofii contemporani si alti ginditori, inspirati din constatarile traite sau studiate prin zonele interlope, au constatat ca cei neseriosi, adica nesimtitii, n-au obraz/obraji/doua fete nici in imprejurari mult mai dure. Imi povestea Alfonso Mafoame, bandit serios de la Odesa, ce-a patit el cu niste gainari care-l tepuise (inselase, pentru intelectualii din zonele rezidentiale) de mai multe ori. Bai, nene, dupa fiecare teapa din asta, Mafoame, care nu-i dus la biserica si are niste carabe cit lopata (adica labe, adica palme, asta tot pentru intelectualii cu obraz subtire din zonele rezidentiale), ca daca-ti cirpeste una inveti pe de rost imnul Republicii Congo cit ai zice peste, crezind ca-i pedepseste crunt pe gainarii care-l inselase, mi ti-i palmuia p-astia de-l treceau sudorile si pe el, asa huiduma mare cum era, da’ era satisfacut si se simtea razbunat. Un singur lucru nu intelegea: cum, mama dracului, dupa atita bumbaceala pe care le-o tragea, aia tot continuau sa-l insele din cind in cind? Misterul l-a dezlegat dupa ce a citit „Niste ginduri” din „Miscarea in infinit” de Grigore Vieru. Poetul si ginditorul afirma: „Pina la urma, iti obosesc miinile palmuind pe cel cu doua fete – el nu simte nimic daca nu-l lovesti peste bot.” In urma acestei revelatii, Mafoame s-a repezit pe stradutele cartierului si-a inceput, neica, sa le-o traga la bot tuturor pe care-i intilnea. Au trecut mai mult de zece zile de cind toti pungasii fug ca potirnichile cind il vad pe Mafoame prin cartier. Acum a inteles si el ce inseamna studiul aprofundat, lectura atenta din marii clasici si aplicabilitatea practica a celor citite. Ar fi murit si n-ar fi stiut care-i diferenta dintre doua fete si un bot. Pe de alta parte, acum vorbind ultraserios, Mafoame si-a cistigat si faima de carturar pentru ca, zice el, una-i ce nu citeste nimeni nimic despre ceea ce scrie ginditorul in dosul unei poezii, da’ alta-i babaroasa ce ti-o da din muian, pentru ca la el, acolo in golanime, stiau ca la gura se spune pe naspa muie, nu bot, iar acum golanii nu mai spun „ti-o dau la muie!”, ci „ti-o dau la bot!” Una-i sa n-ai obraz, alta-i sa ai un bot la purtator asemanator calciiului lui Achile, pentru ca de muie…!

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1182481899&archive=1182780108&start_from=&ucat=7&

Municipiul Balti: Capitala de Nord a „Statului” in Stat?

Unde-i lege e si tocmeala!

Mihai CONTIU
contiumihai@gmail.com

Mindrie, prejudecata si omenie

Presedintele Vladimir Voronin a stirpit R. Moldova de banditi. Fireste ca nu in totalitate, intrucit acest lucru ii este imposibil oricui si oriunde. Afirmatiile de mai sus nu-mi apartin in exclusivitate, eu nefacind nimic altceva decit sa exprim constatarile facute de catre numerosii turisti occidentali veniti in R. Moldova, sporadic, pe parcursul ultimilor 12 ani.

De doi ani de zile, am tot incercat sa aflu de la Ion Berlinski, naiv si impardonabil de nerealist fiind, de ce acesta nu mai crede in actul publicistic. Am fost naiv intrucit asteptam aceasta explicatie chiar de la el. Ieri dimineata, citind o „notita” scrisa de Constantin Tanase in ziarul pe care tot si-l explica politic c-ar fi si independent, am inteles de ce Ion Berlinski nu s-a obosit sa-mi spuna ce-l separa in convingerile sale jurnalistice de neobositul meu amic si profesor in publicistica Dan Mucenic. Tot ei, jurnalistii de ocazie, care cred ca in permanente revolutii, mitinguri se pot justifica, mi-au dat raspunsul. Constantin Tanase, Nicolae Dabija si Negru, Bogatu sau Butnaru sunt niste bieti ziaristi care n-au acordat nici o sansa R. Moldova ca sa aiba macar parte de o presa scrisa spre o tranzitie intr-un viitor fara hirtie. Din cauza lor nu este luata in serios de nimeni presa din aceasta tara. Supararile unora sau ale altora vizati in nu mai stiu ce articole de presa nu au nimic de-a face adevaratul act publicistic. Adversarul lor este Vladimir Voronin si as putea sa-i inteleg pina intr-un anumit punct. Da, insa, onest fiind, onoarea, daca o ai, te obliga sa-i recunosti si meritele celui impotriva caruia lupti, or, ei tocmai acest lucru nu-l fac! Strainii, insa, iar in aceasta categorie intra, deopotriva, si turistii, si inaltii emisari oficiali, recunosc faptul ca Vladimir Voronin a reusit sa stirpeasca marele banditism de stat (aproape) pe care l-a mostenit de la predecesorii sai Lucinschi si Snegur. Puterile sale constitutionale, din pacate, sunt extrem de reduse, iar performanta sa este ilustrata tocmai sub acest aspect. Sacalii de presa, stiind bine acest lucru, referindu-ma doar la sistemul juridic national, mint si dezinformeaza cu nerusinare opinia publica si serviciile secrete straine ca Vladimir Voronin stapineste si comanda Justitia din R. Moldova. Nimic mai fals, iar acest lucru este cunoscut bine si de catre ziaristii pretinsi independenti care si-au ratat sansa de a fi ziaristi, fata si de catre inteleptii nostri cititori, carora n-am prididit sa le oferim probe in acest sens. „Du-te si la Balti, mi-a spus Ion Berlinski, dar nu lua reportofonul cu tine, ci scrie, ca sa nu-mi faci ce mi-ai facut atunci cind ai calatorit cu maestrul Eugen Doga!” Deschid o paranteza spre stiinta inteleptului meu cititor: In urma cu circa un an si doua luni, am calatorit, in acelasi compartiment, cu trenul, cu maestrul Eugen Doga. Prudent si politicos din fire fiind, i-am marturisit maestrului ca sunt reporter al ziarului Moldova Suverana, cerindu-i permisiunea sa inregistrez parti din discutia noastra pe reportofon, fapt consimtit cu generozitate de catre inegalabilul muzician. Spre a elimina orice suspiciune, dorind si sa-i menajez posibilele afectiuni amicale, i-am spus ilustrului compozitor ca sunt haituit in justitie de catre Grigore Vieru si Nicolae Dabija. Nemernica memorie a bandei magnetice a reportofonului a retinut, printre altele, si urmatoarea mirare/intrebare a lui Eugen Doga, probabil unul dintre cei mai insemnati muzicieni contemporani din lume: „Dar cine-i Nicolae Dabija, ca n-am auzit de el?” Ion Berlinski m-a iertat, dar nu uita ca de aproximativ un an si doua luni nu imi fac timp sa decriptez conversatia purtata cu celebrul muzician. Om de onoare fiind, pastrindu-i cartea de vizita, fagaduiesc sa-i expediez, asa cum ne-am inteles, dar atunci cind decid, continutul final al unei pagini de ziar ce_ va fi! Cindva!

De ce m-a trimis Ion Berlinski in delegatie la Balti? La redactie ne-au parvenit o serie de plingeri cu privire la mai multe nelegiuiri savirsite de catre citiva magistrati din acest oras „sensibil” si periculos de investigat publicistic. Berlinski, probabil, trimitindu-ma pe mine, n-a vrut sa-mi probeze cine stie de aiureala de curaj, ci poate un alt fel de obiectivitate, „de din afara”, iar eu am aflat ca

in Balti sunt balti in care justitia se ineaca.

Primul dosar: Frati moldoveni, in tara voastra traieste si o femeie care nu are pe nimeni, iar aici am in vedere faptul ca nu are absolut nici o ruda de gradul intii. Aceasta femeie, singura fiind, deci si dornica sa fie o invingatoare, a fost capabila sa-si faca un rost in viata. Material! Ea se numeste Svetlana Baltan, locuieste in Balti, a avut o „afacere” si, fireste, a avut angajat si_ un sofer. Acest sofer i-a devenit, cu timpul, si relativ prieten apropiat, prieten care, acum, s-a transformat in dusman care doreste sa-i fure casa si toate bunurile. Cu ajutorul justitiei din Municipiul Balti! Toate afirmatiile ulterioare se bizuiesc pe fapte concrete si documente. Am pe masa de lucru citeva documente, asta pe linga marturiile culese de la fata locului, care demonstreaza ca imposibilul este posibil, ca cea mai timpita dintre posibilele Chemari in judecata este luata in serios de catre justitia orasului Balti. Nenorocirea este alta – Judecatoria Balti nu numai ca a examinat aceasta Chemare in judecata, dar i-a si dat dreptate reclamantului, iar, colac peste pupaza, Curtea de Apel din Balti confirma hotarirea primei instante. Iata despre ce este vorba! Soferul doamnei Svetlana Baltan, nemultumit de faptul ca aceasta a decis ca nu el este alesul inimii sale, ci altcineva, s-a hotarit sa se razbune pe ea. Cum? Cu ajutorul unui avocat „istet” si cointeresat sa-i fure casa Svetlanei Baltan. Pe respectabilul avocat al soferului il chema Ilie Fusu, iar judecatoarea care a examinat cazul la Judecatoria Municipiului Balti se numeste Marcela Nicorici, despre care am fost informati ca este fosta secretara a maestrului avocat, fapt pentru care nu suntem dispusi sa bagam mina in foc. Dar nici s-o scoatem! In Cererea de chemare in judecata a fostului sofer, Gurjui Constantin Mihail, pe care acesta a intentat-o impotriva Svetlanei Baltan, fara sa existe absolut nici o proba materiala juridica, cere si obtine punerea sechestrului pe casa si masina reclamatei. Motivul invocat lacrimogen de el fiind acela ca ar fi „trait impreuna” vreo 18 ani, ca a participat la constructia casei si dobindirea altor bunuri, fara insa a putea proba acest lucru fie si cu cea mai neinsemnata chitanta. Este ca si cum eu, neserios daca as fi, as fi stat vreo citiva ani socotiti la cafele cu judecatoarea Marcela Nicorici, ca mai apoi s-o dau in judecata pe motiv ca, fiind vazuti de lume la cafenea, am fost amanti si am ajutat-o sa-i construiasca o vila, drept pentru care e obligata sa-mi dea jumatate din ea. Noi, inainte de orice marturie, credem doar in documentele avute la mina, iar in cazul de fata avem de-a face cu unul dintre cele mai revoltatoare abuzuri pe care Judecatoria si Curtea de Apel din Balti le pot face. Sigur ca Svetlana Baltan isi va gasi dreptate, in final, la Strasbourg, dar de ce sa sufere statul, ca imagine, din cauza abuzurilor unor judecatori incompetenti sau, poate, interesati in luarea unor decizii injuste? Svetlana Baltan, care, printre multe altele, nu este straina de lege intrucit a activat in sistemul judiciar, a fost contactata de „juristi” care i-au „sugerat” ca trebuie sa fie constienta de faptul ca „nu are rude de gradul intii”, ca e bine „sa plateasca niste sute de mii de lei ca sa fie lasata in pace, dar sa si aiba grija de faptul ca nu numai in sistemul juridic din Balti n-o sa-si gaseasca dreptate, ci chiar si la Chisinau, pentru ca si acolo „au oamenii lor.”

Judecatoarea Marcela Nicorici, ulterior si Curtea de Apel Balti, a carei Hotarire n-o avem inca, dar stim ca o mentine pe cea a primei instante, a decis ca trebuie pus sechestru pe casa Svetlanei Baltan si asupra autoturismului acesteia pentru ca fostul ei sofer i s-a plins ca i-ar fi fost amant si ar fi contribuit la construirea casei. Ca-n filmele cu prosti si nebuni! Fostul sofer pofticios, asta ca sa puna capac la incompetenta si abuzul judecatorilor din Balti, spune ca a contribuit la construirea casei, dar anexeaza la Chemarea in judecata si copie dupa Cartea de Munca din care reiese ca nu muncea nicaieri intr-o perioada in care spune ca a investit in constructia casei. Fosta secretara a avocatului soferului, daca e sa ne luam dupa vorba lumii, iar jurnalistul mai are si acest drept, judecatoarea Marcela Nicorici ignora un aspect imoral esential, cred eu, din plingerea soferului, anume faptul ca acesta spune ca „era casatorit atunci cind a intrat in concubinaj cu Svetlana Baltan.” Pentru ca inteleptii mei cititori sa mai si rida putin, nu de judecatoarea Nicorici, ci de cele scrise de mine, ii incunostiintez ca „handralaul” de sofer refuzat din asternuturile victimei sale foloseste, in textul Chemarii in judecata, doar pronumele Majestatii, el scrie doar Eu, cu E mare. Tot el spune si urmatoarele nazbitii pe care buclucasa judecatoare Nicorici chiar le-a luat in serios: Cica, „am avut si magazin impreuna, multe lucruri frumoase au fost, n-a fost numai rau”, „am fost dat afara din casa facuta cu munca si banii mei, iar Eu locuiesc intr-un autobuz stricat etc.”

Judecatoarea Marcela Nicorici si cei de la Curtea de Apel din Balti nu sunt capabili sa vada o chestie si mai aiurita si pe care o incurajeaza – individul cu pricina, fostul sofer Gurjui (poate burjui? n.a.) Constantin Mihail, vine la intervale regulate la domiciliul Svetlanei Baltan, casa pusa acum sub sechestru de catre dragalasa si romantica judecatoare Nicorici, o terorizeaza pe aceasta cu prezenta sa, pe vizitatorii acesteia, simuleaza munci gospodaresti prin curte spre a fi „vazut” de vecini (probabil asa a fost sfatuit de avocat, fostul sef al judecatoarei!), doarme ostentativ cite o seara in carcasa unui autobuz aflat in spatele casei si viseaza la razbunari de fost concubin esuat. Politia Municipiului Balti probabil ca-i dusa la „nani-nani puisor”, asta de vreme ce nu-l salta pe un individ care locuieste ca un boschetar, fara forme legale, prin violenta si intimidare in curtea unei case care, in pofida sechestrului, nu-i apartine si cu care nu are nici o tangenta legala, indiferent de convingerile intime si legiuitoare ale judecatoarei Nicorici, ale judecatorilor Curtii de Apel din Balti si ale „relatiilor” lor din Chisinau.

http://www.moldova-suverana.md/index.php?start_from=&ucat=13&subaction=showfull&id=1219063909&archive=1219150614&

MAXIME SI REFLEXII CU FRECTII

Din cugetarile lui nenea Misa, paznicul redactiei

„Banii altcuiva sunt banii mei de prisos”, afirma cu profunzime marele nostru bard national Grigore Vieru. Timpitul de Vanea, vecinul meu, pompier, chiar a luat in serios chestia asta pentru ca, mi-a zis, doar nu-i poezie, ci cugetare adinca de om cu experienta, carte si carti. Acum doua luni, s-a dus sa salveze de la incendiu o baba batrina si bogata. Aia, dupa ce-a scos-o din casa vilvataie, nu si nu, sa se intoarca si sa-i aduca din sufragerie, dintr-un dulap, o cutie cu bijuterii si una de pantofi care era legata c-o ata. Boul, ca mai bine-l apuca diareea, s-a dus, numai’ ca l-a pus dracu’ sa se uite si-n cutia cu bijuterii si-n aia de pantofi. Atitea bijuterii si banaret nu vazuse decit in filme! Strafulgerat de un gind metafizic inlantuit cu unul primar de normal, initial s-a gindit sa lase dracului baba si sa fuga in Italia, da’ si-a adus aminte de cugetarea lui Vieru si si-a dat seama ca i-a pus Dumnezeu mina in cap – tocmai gasise banii altcuiva, dar care, de fapt, erau aia ai lui de prisos, drept pentru care, cu constiinta purificata, fiind si cinstit de felul lui, i-a dat babei doar bijuteriile si s-a dus vesel acasa rugindu-se la ceruri pentru sanatatea mentorului sau filosofic. In trei ore a fost arestat si a fost condamnat la 5 ani si nu intelege de ce. Acum mediteaza asupra relativitatii adevarului: „Acesti bani, atunci cind erau ai lui, dar ii erau de prisos si se gaseau la baba, datorita intimplarii cu focul, a realizat ca nu-i mai sunt de prisos, fapt pentru care, perfect indreptatit, si i-a luat inapoi, iar pentru ca baba i-a pastrat banii care pina atunci ii fusese de prisos, a multumit-o scotind-o de la frigare. Baba dracului, insa, care probabil il citise si ea pe Vieru, a realizat ca banii care altadata erau ai alcuiva, adica ai ei, dar de fapt erau ai altuia caruia ii erau de prisos, a realizat ca au ajuns, dupa incendiu, banii altcuiva, adica ai lui idiotul de Vanea, drept pentru care s-au transformat in banii ei de prisos, asa ca a decis ca nu-i mai sunt de prisos, iar acum, cel putin pentru cinci ani, banii de prisos ai boului de Vanea sunt ai altcuiva. Numai de n-ar fi la mijloc ceva legat de incarnarea Ideii absolute in obiecte si revenirea ei la nucleul de baza! Daca banii astia sunt Idee absoluta si doar s-au incarnat temporar in el?” Acum Vanea s-a apucat de Hegel.

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1181656801&archive=1181735515&start_from=&ucat=7&

R. Moldova in reteaua mondiala a spionajului romanesc

Coloana a V-a. Dosare ultrasecrete

1ohanesian.jpg

Eduard Ovidiu Ohanesian este unul dintre cei trei jurnalisti romani care au fost luati ostatici in Irak, timp de 51 de zile, de catre teroristi. Este unul dintre cei mai cunoscuti jurnalisti romani pentru inversunarea cu care lupta impotriva terorismului politic, nedreptatilor comise de cei mai importanti oameni din statul roman si impotriva coruptiei uriase din cadrul serviciilor secrete romanesti. El s-a ocupat si se ocupa intens de actiunile ilegale ale serviciilor secrete romanesti pe teritoriul R. Moldova. Raportul Ohanesian este o investigatie minutioasa pe care, in premiera, ni l-a oferit, in exclusivitate, pentru a fi publicat mai intii in cotidianul Moldova Suverana. (Mihai CONTIU)

Ofensiva serviciilor secrete romanesti

„Diplomatii” mosteniti de Ministerul Afacerilor Externe de la vechea Securitate o tin din scandal in scandal. Dupa ce telenovela cu trafic de influenta, bani si sex a ambasadoarei Manuela Vulpe a compromis ideea de diplomat, scandalul spaga pentru Vize” a zguduit MAE din temelii. Ofiterii de linie din Ambasada Romaniei la Chisinau sunt prinsi cu spaga in dinti, filmati si expulzati. Altii au ramas sa se ocupe de „afaceri”. Securistii Dan Dumitru si Doina Moinescu promoveaza firme SIE sub acoperire, ale caror activitati nu au nimic in comun cu interesul national. Mai mult, unul dintre agentii promovati de ei in Moldova, Mihai Contiu, „dezerteaza” si da pe fata in presa coruptia ofiterilor acoperiti din Republica Moldova. Americanii nu se lasa nici ei mai prejos. Dupa ce a spionat SUA pentru comunisti (cei romani; n.r.), fostul ambasador Cristian Colteanu este plimbat peste ocean pe banii contribuabilului american. Negociatorul de mucava al P.S.D.-ului, Cristian Diaconescu (actualul ministru de Externe al Romaniei; n.r.), a fost diplomat sub acoperire la OSCE avand si insarcinarile sale pe linie de contraspionaj extern.

Afacerea „Spaga pentru vize” de la Chisinau a luat amploare dupa ce autoritatile moldovene au expulzat doi „diplomati” SIE de la Ambasada noastra din Republica Moldova, dar si dupa dezvaluirile picante ale fostului agent Mihai Contiu. Acesta a publicat in mai multe randuri in ziarul Moldova Suverana, informatii despre reteaua de spionaj a Serviciului de Informatii Externe (SIE) al Romaniei si despre casele conspirative folosite. Conducerea Serviciului de Informatii Externe a fost prinsa cu pantalonii in vine, iar presedintele Traian Basescu a ramas fara replica. Au fost retrase mai multe persoane de la reprezentanta diplomatica a Romaniei peste Prut. O parte din negustorii cu vize si cetatenii au ramas si sunt in continuare la post. Fantomele Securitatii nu mai bantuie la Oficiul pentru Gestionarea Relatiilor cu Republica Moldova, s-au reprofilat. Dupa ce fostul consul roman la Chisinau, Alexandru Rus, a fost audiat la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti in dosarul scandalului vizelor pentru cetatenii moldoveni, nu s-a mai auzit nimic despre el. Autoritatile de la Chisinau il acuzasera pe consul de coruptie si abuz in serviciu. Imediat dupa izbucnirea scandalului, Rus a fost chemat in tara, unde a demarat o ancheta interna. Dosarul sau a fost trimis de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie la DNA, pentru ca in final sa ajunga la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti. Totul s-a pierdut in neantul coruptiei generalizate din MAE.

Esecul tandemului MAE-SIE

Anchetatorii moldoveni au sustinut ca diplomatul Alexandru Rus a favorizat obtinerea ilegala de vize romanesti pentru cetatenii moldoveni. Ministrul roman de externe Adrian Cioroianu i-a luat apararea diplomatului, rechemandu-l de la post, intrucat trebuia „scos la pensie”. Autoritatile moldovene au arestat cel putin doua persoane implicate in traficul cu vize si au facut public faptul ca cel putin un functionar de rang inalt din Consulatul Romaniei la Chisinau ar fi fost filmat intr-un restaurant luand bani de la Ina Rusu, directoarea unei agentii de turism. Ina Rusu cerea pana la 300 de euro pentru obtinerea preferentiala de vize de Romania. Cea de a doua persoana arestata era Agneta Rusu, sefa la Filarmonica din Chisinau. Tap ispasitor a fost scos Alexandru Rus, cumatrul fostului director al Directiei Relatii Consulare din MAE, Petre Catrinciuc. Rus, in varsta de 60 de ani, fusese numit consilier diplomatic la Chisinau in data de 31 martie 2007. Se trecea cu vederea adevarata sursa a castigurilor ilicite : spaga pentru redobandirea cetateniei romane – intre 2000 si 2500 de euro pe dosar.

Coruptie incurajata de la Bucuresti

Problema dosarelor de redobandire a cetateniei romane depuse de moldoveni la reprezentanta noastra la Chisinau este veche si spinoasa. Cu toate ca Romania a pierdut milioane de brate de munca plecate la lucru in Spania si Italia, continuam sa aducem forta de munca din India si China. Nu luam in seama sutele de mii de compatrioti din jurul granitelor tarii. Mai mult, surse din cadrul diplomatiei relateaza ca mii de dosare ale celor care au cerut redobandirea cetateniei romane, putrezesc intr-unul din garajele Ambasadei Romane din capitala Moldovei. In aceste conditii, moldovenii doritori de cetatenie romana ajung la mana „baietilor destepti” din Ambasada Romaniei de la Chisinau. In presa centrala din Romania s-a scris ca insusi ambasadorul Filip Teodorescu ( fost ofiter SIE ) hotara cu de la sine putere cine si ce dosare rezolva. Comanda se dadea in transe de cate 50 de bucati pe saptamana. Alexandru Rus, proaspat venit in Moldova, nu avea inca priceperea necesara pentru astfel de invarteli. Vasile Nanea si ambasadorul Filip Teodorescu trimiteau „urgentele” CRDS (dosarele de repatrieri) la Bucuresti in sac sigilat prin curier diplomatic. Ne intrebam ce au pazit Directia de Protectie a Informatiilor Clasificate (fosta Directie de Protectie Diplomatica din MAE) sau Directia Generala de Protectie Interna din SIE, ofiterii coordonatori din Centrala si contraspionajul extern?

Diplomatie, dulce cumetrie

Rus (poreclit in Centrala „ardei umplut”) a mai fost protagonistul unui scandal diplomatic. Apropiatii sai povestesc despre episodul de la Podgorita din anul 2005, cand diplomatul nostru a fost adus pe furis noaptea in tara. Dupa un conflict matrimonial cu un veteran sarb, Alexandru Rus era cat p-aci sa fie impuscat. O vreme s-a inghesuit in acelasi birou din Directia Consulara MAE cu Petre Catrinciuc si Ovidiu Grecea. „Diplomatul pensionar ” Alexandru Rus a fost trimis in Moldova, in perspectiva deschiderii altor doua birouri consulare la Balti si Cahul. Din pacate, presedintele Vladimir Vorornin nu a vrut sa mai auda de noi reprezentante romanesti. Cumatrul consulului Rus, director adjunct la Directia de Relatii Consulare, Petre Catrinciuc, l-a sustinut totusi in continuare pe acesta in viesparul de la Chisinau, pentru a iesi la pensie din pozitia de sef de consulat. Astfel, Rus a devenit o veriga in drumul spagii catre Bucuresti. Ministrul Adrian Cioroianu avea sa confirme ca autoritatile moldovene au interceptat discutiile dintre Rus si directoarea agentiei de voiaj Ina Rusu. A uitat sa adauge ca ca au fost inregistrate si discutii incriminatoare intre cumetrii MAE. Ministerul Afacerilor Externe a primit de la autoritatile moldovene toate dovezile incriminatoare. Cand vine vorba de casetele filmate in restaurant, unde un diplomat roman primea plicul cu bani, externistii se fac ca ploua. De ce? Se pare ca pe inregistrarile cu pricina nu figureaza pensionarul Rus, ci o persoana mult mai tanara. Jurnalistii spun ca este vorba de consulul Ionut Dicu, cadru asociat SIE, prezent la Chisinau impreuna cu sotia sa, Minodora, inca din anul 2005. Conform unor surse din ambasada, Dicu sta la originea tuturor necazurilor consulului Rus Alexandru. Acesta din urma s-a declarat sef peste consulat imediat ce s-a prezentat la Chisinau. Asta n-ar fi nimic, dar se lauda in stanga si in dreapta ca ar fi profesor universitar, in realitate Rus absolvind, alaturi de Catrinciuc si Nanea, cursurile celebrei Academii Stefan Gheorghiu (universitate de pe vremea lui Ceausescu unde se pregateau viitoarele cadre politice – activisti de partid, de sindicat, secretari simpli si primi secretari de partid etc.; n.r.). Alt diplomat de cumetrie trimis la post peste Prut este Mihai Dumitrescu, fiul controversatului amiral in rezerva Cico Dumitrescu. Baiatul amiralului, Mihai Dumitrescu, este angajatul Directiei Generale de Informatii si Protectie Interna ( (fostul UM 0215) din cadrul MIRA. Se pare ca a facut note la conducerea MIRA referitoare la coruptia din ambasada, din pacate rapoartele inspectiilor superiorilor sai de la Chisinau s-au dizolvat in alcool si alte spagi. Numit in functia de atasat cu afaceri interne din 15 februarie 2007, Dumitrescu trebuia sa lucreze cu cei 10 detasati ai IGPFR si cu 12 localnice angajate in Ambasada Romaniei. Nu numai ca a colaborat cu ele, dar colegii sai spun ca atasatul MIRA a reusit performanta de a se casatori cu una dintre moldovence. Dumitrescu are, cu o angajata a Ministerul de Interne Moldovean, un copil. Daca este asa, felicitari si ambasada de piatra ! Dar ce ne facem cu statutul diplomatului ?

SIE, persona non grata

Cand toata lumea credea ca apele s-au linistit, Vladimir Voronin pluseaza si expulzeaza alti doi diplomati. Ambasadorul Romaniei in Republica Moldova Filip Teodorescu a fost chemat de autoritati si anuntat ca Vasile Nanea, ministru consilier al misiunii noastre diplomatice si secretarul politic Laurentiu Pinte sunt declarati persona non-grata pentru „incompatibilitatea activitatii lor cu statutul diplomatic detinut” si trebuie sa paraseasca Moldova in 24 de ore. Teodorescu a refuzat sa semneze procesul verbal al intalnirii, dar diplomatii s-au conformat. Serviciul de Informatii Externe l-a lasat pe Traian Basescu fara replica. Surse moldovenesti afirma ca existau doua retele de trafic de vize: de reteaua turistica raspundea Ionut Dicu, iar de reteaua filarmonicii Vasile Nanea. Pentru expulzarea unui diplomat, acuzatiile aduse trebuie sa fie foarte grave. De obicei persoana respectiva se face vinovata de spionaj sau terorism. Vasile Nanea era suspectat de contrabanda cu vize pe filiera culturala. Cu alte cuvinte, el ar fi legatura cu Filarmonica de la Chisinau pe ale carei liste speciale pentru vize apareau copii de trei ani sau persoane mult trecute de varsta pensionarii. Consilierul cultural al Ambasadei de la Chisinau Nanea a fost responsabil cu acordarea vizelor de grup si in cazul celor care au participat la funeraliile Patriarhului Teoctist. Colegii din Centrala afirma despre Vasile Nanea (in virsta de 62 de ani ) ca a fost ofiter de Securitate pana in 1989, fiind reactivat in SIE. Controalele si inspectiile MIRA nu au scos la iveala nimic, nu s-au facut rapoarte ale contraspionajului extern. Nu vom stii niciodata cat de sus au ajuns „cotizatiile” din banii de vize. O alta persoana luata in vizor de autoritatile moldovene este Monica Cecilia Sitaru, adjuncta sefului de misiune, absolventa model a Colegiului National de Aparare. Laurentiu Pinte a mai fost la post in Sudan si se pare ca a fost scos definitiv din MAE.

Umilirea spionajului extern romanesc

Desi presedintele Traian Basescu considera ca in cazul expulzarilor este vorba de noi „provocari” la adresa tarii noastre si a indemnat la moderatie. Contrar uzantelor diplomatice internationale, Romania nu a raspuns cu aceiasi moneda. Presa damboviteana a spus ca umilirea SIE ar fi fost generata de Serviciul de Informatii si Securitate (SIS) de la Chisinau (ulterior scrierii acestui material, Eduard Ovidiu Ohanesian a primit dezmintire cu privire la implicarea SIS, dezmintire ce urmeaza a fi publicata; n.r.). Prea mult nu au gresit. Este evident ca ofiterii serviciilor secrete de peste Prut au scoala spionajului rusesc, FSB, SVR sau GRU. S-a speculat chiar ca rusii urmaresc operatiuni de dezinformare. Provocarea „Mihai Contiu” (fost agent SIE in Moldova recrutat de Securitate inainte de ’89 de generalul Cornel Biris – nume de cod „Gruber” sau de Mircea Has – nume de cod „Haiduc” pentru H256), cum a fost denumita autodeconspirarea acestuia de presa aservita serviciilor secrete, a fost mai degraba o operatiune de spalare a imaginii mototolite a spionajului romanesc prins cu pantalonii in vine si cu spaga in dinti (ulterior scrierii acestui material, E.O.Ohanesian a intrat in posesia probelor care demonstreaza ca Mihai Contiu nu a fost recrutat de Securitatea ceausista, inainte de 1989, probe care urmeaza a fi publicate prioritar in Romania; n.r.). Fostul agent al SIE, Mihai Contiu, transformat peste noapte in jurnalist al cotidianului Moldova Suverana, sustinea ca serviciile secrete romanesti dezinformeaza cu privire la adevarata stare de spirit din fosta republica sovietica. „Ambasada romana din Moldova este intruchiparea perfecta a securitatii ceausiste de peste granite, acolo unde trebuiau cautati disidentii anticeausisti care trebuiau impuscati”, afirma Contiu. El ii acuza direct pe „ofiterii de la linie, publicand cateva nume de jurnalisti, scriitori sau alte personalitati cu grade: Lorena Bogza, Victor Nichitus, Cristian Pohrib, Dan Dungaciu, Nicolae Negru, Constantin Tanase, Nicolae Dabija, Grigore Vieru, Alexandru si Ana Bantos si alti 35 de subiecti. Contiu isi mai acuza si legatura din SIE, fostul consul al Romaniei in Moldova, „ofiter de linie al SIE”, Ion Negescu, cerand conducerii Romaniei sa curete reteaua. A deconspirat sediile unor case conspirative SIE, dar a trecut cu usurinta peste doua nume importante: fostul viceconsul Lucian Stanica (fiul diplomatului Secu Ilie Stanica, campionul deconturilor in alb de la SIE) si Valentin Motorga (incasator de pumni in figura de la veteranii moldorusi de pe frontul din Afganistan), actualul sef al Directiei Generale de Protectie Interna din SIE (M. Contiu nu-i cunoaste pe acestia doi, exceptie facind faptul ca, in urma cu citiva ani, a descoperit o retea in care erau implicati diplomati austrieci de la Ambasada Austriei din Bucuresti, Lucian Stanica si niste cetatene al R. Moldova, patroane de firme de turism. Aceasta retea se ocupa cu acordarea de vize false pentru Austria cetatenilor moldoveni. Multe sute sau chiar mii de moldoveni au migrat astfel in Europa, intrucit in joc erau profituri de ordinul sutelor de milioane de dolari. N.r.). Acestia Colegii spun despre Stanica junior ca ar fost implicat intr-un scandal monstru, fiind aproape de arest. A fost salvat de relatiile tatalui sau din SIE. Fostul viceconsul Lucian Stanica este in continuare angajat al Directiei Consulare MAE – serviciul Legislatie UE. Desi deconteaza deplasari la Bruxelles, calatorea saptamanal peste Prut. Pe banii nostri.

Contiu nu a spus nimic despre taberele SIE din ambasada de la Chisinau (M. Contiu nu a avut niciodata sarcina sa-i monitorizeze, ci i s-a cerut permanent, de la Centrala, din Bucuresti, sa stea departe de Ambasada. N.r.) Cei care l-au sustinut in campania electorala pe fostul primar al Chisinaului, Serafim Urechean, (impotriva „americanilor” din SIE care-l sustineau pe Iurie Rosca ), faceau parte din tabara generalului in rezerva Adrian Isac. Din aceiasi echipa faceau parte si Dan Matei Agaton, Marius Stoian sau „cadrul asociat” Silvian Ionescu.

Relatii „fantomatice” cu Republica Moldova

O victima mai putin mediatizata a esecului SIE in Moldova a fost „cancelarul acoperit” Dan Dumitru. Fostul sef al Oficiului pentru Gestionarea Relatiilor cu Republica Moldova, aflat in subordinea Cancelariei Primului Ministru a fost oficial inlaturat pe 17 septembrie 2007. Dumitru a a ramas o vreme la conducerea oficiului, tragand speranta ca guvernul Tariceanu va pica, iar demiterea sa va fi anulata. Presa centrala a semnalat faptul ca Dumitru era puternic angrenat in „munca politica” inca de pe vremea PSD. Personalul de la Centrala Nucleara Cernavoda ii cunoaste apartenenta la fosta Securitate si activitatea de spionaj in SUA si Canada inainte de 1989. Dan Dumitru s-a nascut in februarie 1956. A absolvit facultatea de Energetica, specializarea „centrale termonucleare”. Tatal sau a fost ofiter de armata, comandantul Scolii Militare Auto de la Pitesti. Dumitru a fost prieten din copilarie cu presedintele PSD Mircea Geoana, fiul unui generaloid cunoscut. A activat in Securitatea comunista la brigada speciala „U”, cunoscuta si sub denumirea de ” Fantome” ( devenita dupa revolutie H 256 ) in anul 1987, sub conducerea generalului Angelescu (tatal „fantomei” prezidentiale de la Ordine si Medalii Gheorghe Angelescu) si a fost bun prieten cu generalul in rezerva Cornel Biris sau cu fostul ambasador al Romaniei la Roma Cristian Colteanu. Bun prieten cu toate regimurile mai mult sau mai putin dictatoriale, colonelul SIE pe stil nou Dan Dumitru nu a avut nici o problema de a se plia pe noua legislatura democrata. La intoarcere de la „postul” din SUA, a fost numit sef de serviciu in cadrul Serviciului de Informatii Externe si a fost preluat de generalul Nicolae Iana la Directia Contraspionaj. In 2003 era colonel in Serviciul de Informatii Externe. Biroul sau se afla la etajul I, in sediul SIE de pe strada Columbelor, vecin cu cel al generalului rezervist Adrian Isac. Firma sa Valsa Consulting este doar un deget din mana lunga a Securitatii ce actioneaza la Chisinau. In aceeasi firma figureaza un alt securist, Mircea Andrei. Se pare ca fiul acestuia, Dragos Andrei (coleg si prieten cu Dan Dumitru de la brigada „U”), a participat la inlaturarea fostului sef de la Oficiul pentru Relatii cu Moldova. Dragos l-a turnat pe Dumitru direct la Silviu Predoiu, adjunctul directorului SIE, pentru a obtine un post caldut la Bruxelles. Dan Dumitru este mason de rang inalt, fiind invitat, in 2003, de taticul masonilor KGB, Alexander Kondiakov, la Conventul de la Moscova, alaturi de Florin Simion. Averea declarata a bugetarului sub acoperire Dan Dumitru este impresionanta.

Cumatrul demis se intoarce pe post de adjunct

Cumatrul diplomatului Rus Alexandru, Petre Catrinciuc (fost consul in Ucraina ), a fost director general al Directiei Generale Afaceri Consulare din cadrul MAE pana la inceputul anului 2007. A fost demis impreuna cu Liviu Lucian Avram, director adjunct la aceeasi directie, ca urmare a scandalului provocat de un alt ofiter sub acoperire, consulul Romaniei in Liban, Mihai Iancu. In urma verificarilor cu privire la supralegalizarea documentelor prin care Omar Hayssam isi dadea acordul in vederea deplasarii copiilor sai la Istanbul, s-a constatat ca procedura consulara ilegala a fost facuta de Mihai Iancu. Ministerul a comunicat ca: „avand in vedere deficientele manageriale relevate in procesul de gestionare a situatiei, ministrul Afacerilor Externe a acceptat la inceputul lunii ianuarie demisiile celor doi directori”, iar consulul roman in Liban a primit sanctiune disciplinara. Ei bine, in scandalul vizelor de la Chisinau, demisionatul Petre Catrinciuc se regaseste pe pozitia de director adjunct al directiei din care tocmai demisionase pentru grave abateri. Un lucru demn de remarcat este faptul ca toti diplomatii trecuti prin Directia Consulara MAE au functionat pe spatiul Est – statele ex-sovietice.

Filip Teodorescu Ambasadorul Romaniei la Chisinau

Filip Teodorescu a fost descris in presa centrala, drept un „politruc cu experienta zero in activitati diplomatice importante”. A intrat la facultatea de Istorie in 1970, un an mai tarziu a plecat la Tirana, apoi s-a intors in tara sa-si termine studiile la Stefan Gheorghiu. Este trimis la cursuri diplomatice la Viena. In perioada 1978-1988 functioneaza ca atasat MAE, apoi ajunge la post in Maroc. In 1990 este trimis in Albania, revine in Centrala MAE ca sef de directie, iar in anul 1997 este retrimis ambasador al Romaniei in Albania. A fost numit de Adrian Nastase secretar de stat pentru relatiile cu Moldova in 2003, apoi ajunge ambasador in Republica Moldova.

SIE SRL – Filiera Moldoveana

Centrul Romanesc pentru Promovarea Comertului (CRPC) din subordinea Ministerului pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii (IMM), Comert, Turism si Profesii Liberale este o pepiniera de afaceristi. Figurile de ceara comunistoide, Marius Vitionescu sau Dumitru Badica, perindate la conducerea acestui organism guvernamental au transformat cea mai importanta institutie a tarii (SIE) in afacerea lor personala. Desi CRPC, (fost Centru Roman de Comert Exterior) este un organism guvernamental al carui obiect principal de activitate este cercetarea pietei interne si internationale, promovarea exporturilor, „institutia publica de interes national” cum se autoproclama promoveaza in afara tarii o sumedenie de firme ale ofiterilor acoperiti din toate institutiile statului. Filiera moldoveana a afacerilor informative se numeste Centrul Romanesc de Afaceri si are sediul la Chisinau. Ofiterii din „Centrala” Doina Moinescu, Vitionescu sau Badica, alaturi de „cei de linie” in ambasada de la Chisinau au promovat prin intermediul asociatiei, o pleiada de firme SIE. Nu conteaza daca vorbim despre acoperitii Dan Dumitru, Mihaela Chivu, Giuliana Chouliaras sau Mircea Andrei. Numai Editura Litera International de Chisinau a beneficiat de o „sponsorizare” de 560.000 de dolari din fondurile SIE.

Ca Serviciul de Informatii Externe (SIE) este un SRL care toaca bani de la buget cu nemiluita, nu mai este un secret. O face prin intermediul diplomatilor sub acoperire, fara sa dea socoteala nimanui. De aceea, ultimul raport al Curtii de Conturi arata cu degetul catre Ministerul Afacerilor Externe. „Gaura neagra ” a finantelor, cum a fost numit MAE in presa centrala. Raportorii nu spun ca sumele imense tocate de „diplomatii” Securitatii fac parte din fondul operativ SIE. Bine mascat sub pulpana generoasa a MAE. Capusele Serviciului de Informatii Externe anemiaza si alte ministere, intreprinderi de stat, regii autonome, organizatii si organisme care graviteaza in jurul puterii. De exemplu, cele doua institutii-masca traditionale ale spionajului extern: Ministerul Apararii si Departamentul de Comert Exterior (din cadrul ministerului fantoma pentru IMM, Comert si Profesii Liberale). Ca este vorba de elicopterele Puma SOCAT sau rablele Hercules C 130 (aduse din cimitirul de avioane Lockheed Martin), sute de milioane de euro s-au scurs pe cai ocolite in conturi controlate de spionii externi. Ofiterii romani, diplomati sub acoperire, spala bani pe toate meridianele si fac contrabanda cu armament nestingheriti la adapostul legilor strambe ale sigurantei nationale. Scandalurile jenante „Vize” si ” Mihai Contiu” de la Chisinau au dovedit ca spaga si coruptia sunt la ele acasa in Serviciul de Informatii Externe. Ce sa mai vorbim de colegul si prietenul adjunctului SIE, generalul de brigada Silviu Predoiu, agentul Bogdan Dumitrescu, arestat si judecat in Nigeria pentru ca furniza informatii militare ambasadei ruse din Lagos? Intr-un interviu din 1998, generalul Corneliu Grigoras, fost sef al Directiei de Protectie a Muncii si Cadrelor din SIE dadea de inteles ca afaceristii institutiei beneficiaza de imunitate mai ceva decat presedintele statului. Dupa ce a dezvaluit ca „bani se spala la Tokio, in Kuweit, la New Delhi, si in multe alte locuri”, Grigoras a fost dat afara. Faptasii, „oameni cu functii de raspundere”, nu puteau fi atinsi nici macar cu o floare.

Masonii filierei

Daca luam la bani marunti numai activitatea CRPC pe zona Republicii Moldova, vom avea surprize nebanuite. In 2003, organismul guvernamental (sub denumirea de atunci CRCE) se asocia alaturi de alte 8 firme private in Asociatia Centrul Romanesc de Afaceri : SC Valsa Management SRL, SC Badsi Impex SRL, SC Flash Trading House SRL, SC Grerom Import Export SRL, SC Job Service SRL, SC Paicu & Sons Consoulting Ltd, SC Confex International si SC Omega Tehnoton. Consiliul Director al asociatiei era alcatuit din 5 membrii : Doina Moinescu, Simion Florin, Mihaela Chivu, Bogdan Sandu si Dinu Costel. Cel putin trei dintre acestia sunt ofiteri superiori ai Serviciului de Informatii Externe. Reprezentant legal desemnat a fost numit fostul director general adjunct CRPC (consilier economic SIE, la post in Albania) Badica Dumitru. Presedintele asociatiei, un alt diplomat interesant este Marius Vitionescu, ministru consilier SIE la Varsovia. Masonul Florin Simion este prieten bun cu colonelul brigazii „U” Fantome Dan Dumitru, fost sef al Oficiului pentru Gestionarea Relatiilor cu Republica Moldova. Alaturi de acesta, Simion a participat la Conventurile Masonice din 2002 (Bucuresti) si 2003 (Moscova) care i-au deschis drumul catre Romania, celebrului general KGB Alexander Kondiakov.

Doinita, coordonatorul de la Chisinau

Doina Moinescu, ofiter superior in spionajul extern, este o apropiata a lui Dan Dumitru si a generalilor SIE Adrian Isac si Mircea Has. A fost casatorita cu Lazar, fost ofiter de contrainformatii la detasamentele de pompieri. Are o fata plecata din tara. Doinita a lucrat in SIE pana la inceputul anului trecut, fiind la trecerea in rezerva, sefa la unul dintre serviciile cele mai importante de analiza. Moinescu a beneficiat de protectie politica din partea Partidului Democrat Liberal, fiind o apropiata a vicepresedintelui Radu Berceanu. A avut in coordonare numerosi ofiteri sub acoperire, informatori si cadre asociate ce activau pe spatiul tarilor exsovietice, inclusiv Republica Moldova. Cel mai cunoscut dintre acestia, fiind celebrul „dezertor” Mihai Contiu (E.O. Ohanesian, ulterior scrierii acestui material, a primit confirmarea ca M. Contiu nu a fost coordonat de Doina, el cunoscind-o in urma cu vreo doi ani si jumatate in urma cu prilejul unui articol scris despre Bursa Romana de Marfuri. Desi o banuia ca poate face parte din SIE, M.C. a crezut ca este, in primul rind, om de afaceri. N.r.) Ofiterii spun ca Mihai Contiu si-ar fi inceput activitatea in Republica Moldova prin 1998, cand era un simpu informator SIE, fiind promovat ulterior la statutul de „cadru asociat”. Cand ofiterii de linie din ambasada Romaniei de la Chisinau, Negescu si Dan Dungaciu l-au deconspirat pe Contiu, sefii unor directii din SIE Adrian Isac, Dan Dumitru si Mircea Has (cei care l-au promovat) i-au sarit in ajutor. Se pare ca prin „relatiile” sale vechi de pe spatiul sovietic, Doina a intervenit pentru Contiu (autorul a primit confirmarea, ulterior, ca Doina nu avea cu ce sa-l ajute pe M.C., autodeconspirarea acestuia producindu-se dupa ce nu mai era agent SIE. N.r.). Prin intermediul Ambasadei Romane de la Chisinau, Doina Moinescu (consilier economic in anul 2001) i-a cultivat intens si pe Marius Stoian, Francesco Gerardi, Victor Nichitus si Cristian Pohrib. Activitatea intelectuala a Doinitei poate fi studiata pe Internet la Institutul de Politici Publice, alaturi de nume sonore din spatiul generos slav.

Moinestii, peste Prut

De ajutor a avut nevoie si Doina, cand, intoarsa de la post din Ambasada Romaniei in Republica Moldova, a facut un raport detaliat despre relatiile dintre generalul GRU cu numele de cod „Patriarhul” si prim adjunctul SIE generalul Silviu Predoiu (nume de cod Pumnea). A fost cat p-aci sa zboare din SIE daca nu interveneau pentru ea Dumitru Moinescu (fost primar PDL de Medgidia) si Radu Berceanu. Imediat ce a fost scoasa in rezerva (la inceputul anului trecut), Doina Moinescu a fost retrimisa in Republica Moldova. De data aceasta cu misiuni clare, trasate de Partidul Democrat Liberal. Moinestii (Doinita si Dumitru) lucreaza intens la imaginea presedintelui Traian Basescu peste Prut. Doina Moinescu a fost promovata in cercurile masonice moldovenesti de Dan Dumitru. Cat a functionat la Ambasada Romaniei de la Chisinau, Doina a strans informatii despre jocurile politice ale cuplului Basescu-Predoiu si a facut rapoarte amanuntite. Anatolie Coman a ajutat-o sa gaseasca un sediu asociatiei sub acoperire Centrul Romanesc de Afaceri. Masonul a primit ceea ce i se cuvenea. Alaturi de Dan Dumitru, Doina este coautoarea dosarului „Patriarhul”, care se refera la activitatea generalului GRU Anatolie Andreevici Coman, mare mason moldovean. Se pare ca un membru al familiei Coman a tepuit cu peste 80.000 de euro firma Tehnoton, parte din asociatie, dupa care a plecat cu familia in SUA. Ca si tatal sau, baiatul lui Dan Dumitru, Dragos, este angajat la firma de consultanta Valsa, cu activitati la Chisinau. Firma a fost promovata de Dumitru in Republica Moldova, prin Oficiul de Gestionare al Relatiilor cu Republica Moldova, pe care l-a condus timp indelungat. (va urma)

Eduard Ovidiu Ohanesian

P.s. Textul acestui Raport, caruia i se vor adauga precizarile detaliate din paranteze, precum si continuarea sa, pe care o vom publica la momentul oportun, va fi inclus in cartea Puterea din Umbra, ce va fi editata, in curind, la Bucuresti, acesta fiind cel de-al doilea volum al autorului Eduard Ovidiu Ohanesian, in care se ocupa de ilegalitatile savirsite de catre serviciile secrete romane, ramificatiile acestora, abuzuri etc. (Mihai CONTIU)

http://www.moldova-suverana.md/arh.php?subaction=showfull&id=1231767853&archive=1231853445&start_from=&ucat=7&

SPOVEDANII DE INVINGATOR FACUTE CITITORILIR SI ILUSTRULUI MAESTRU ANDREI STRAMBEANU

MARTOR OCULAR

Mihai CONTIU

(continuare din numarul de ieri)

Nicolae Dabija este o fiara a razbunarii,

socraticule Andrei Strambeanu si stimati cititori. Constatarea mea pare paradoxala daca tinem seama de lasitatea lui iepureasca. Mincinos si cinic impertinent, Dabija se razbuna crunt pe toti cei care indraznesc sa-i arate adevarata fata, folosindu-se de cele mai mirsave metode, multe fiind regasibile in mizeriile pe care le manipuleaza prin ziarul sau personal „Literatura si Arta”. Dabija, daca este sa-i urmarim adevarata biografie, este un arivist fara scrupule, fiind ahtiat dupa bani, functii si laude desantate. Imoral perfect fiind, devine o fiara atunci cind simte un cit de mic pericol de natura sa-l demaste sau sa-l priveze de unul din aceste avantaje. Inscaunat de P.C.U.S. la „L.A.”, a inteles ce instrument de manipulare poate fi un ziar, drept pentru care, dupa caderea U.R.S.S., Dabija, cel care afirma intr-un interviu din 26.06. ’91 ca „Eu nu prea cunosc literatura romana” (sic!), si-a dosit carnetul de membru al P.C.U.S., si-a masluit apartenenta romaneasca si a furat ziarul Uniunii Scriitorilor cu tot cu cladire, devenind unic proprietar cu acte in regula. Din acest moment a declansat marele circ proromanesc, asta conform Decalogului K.G.B. Scriitorul, oricit de sarac, are nevoie sa fie publicat, chiar si fara comision, or acest lucru a stiut Dabija sa-l exploateze cel mai bine. Nefiind suficient, si-a construit cu perfidie un intreg amalgam de sustinatori printre profesori, medici sau ingineri carora le gidila orgoliul publicindu-le poezele, articolase si portrete demne de panourile de onoare din gloriosu-i trecutut comunist sovietic. Metoda ofitereasca bine verificata! Nicolae Dabija, neavind nimic sfint in afara propriei slave si bunastari, cu o cruzime de inchizitor, stiind ca reputatul poet Grigore Vieru este bolnav, il implica fara nici o remuscare intr-o polemica absolut personala, care nu avea absolut nici o legatura cu poetul. Constient ca ii face rau, stiindu-i sensibilitatile, dezinformindu-l, si-a transformat atacul sau asupra noastra intr-o chestiune politica si din atacator s-a transformat in victima, iar pe maestrul Vieru l-a dat prada lumii pragmatice a presei. Dabija a demonstrat inca o data ca poate fi si calaul celor de care se foloseste!

Este adevarat, Nicolae Dabija, ca i-ai propus lui Mihail Gorbaciov oficial sa-si ia cite un vicepresedinte din fiecare republica unionala a fostei U.R.S.S., aceasta intru consolidarea Uniunii Sovietice? Daca nu-ti aduci aminte, afla ca Gorbaciov n-a uitat, iar noi ti-o vom dovedi. Feciorul de fost argat Nicolae Dabija, iubiti cititori si socraticule Strambeanu s-a vrut, nu credeti?, vicepresedinte al fostului Imperiu sovietic, sau macar a sperat acest lucru cind l-a propus, toate acestea, atentie!, se intimplau cind baiatul fostului argat afirma ca lupta impotriva puterii sovietice.

Oamenii simpli si pedagogii de la tara nu mai inteleg nimic, iar datoria noastra este aceea de a le deschide ochii, asta in pofida lui Dabija care impiedica acest lucru prin metode K.G.B.-iste bine verificate. El este impotriva purificarii morale a intelectualitatii pentru ca, la rindu-i, prin intreaga lui evolutie de pina acum, a batjocorit tot ce este moral si etic. Este cazul, nu credeti?, stimati cititori si socraticule Andrei Strambeanu, chiar daca este putin cam tirziu, sa-i cunoastem mai bine pe acesti pretinsi lideri de opinie ai intelectualitatii. Oamenii de la tara ar trebui sa stie cine le invata odraslele la oras, cine sunt ei si cit de curati sunt. Dabija, daca ar fi un intelectual cinstit si moral, ar putea extrem de rapid sa puna punct acestei polemici pe care a declansat-o absolut mitocaneste. N-o va face pentru ca ar trebui sa raspunda cinstit la intrebarile noastre, sa-si asume trecutul de vechi si merituos activist al P.C.U.S. si sa recunoasca cinstit ca este un mincinos si un manipulator. Socraticule Strambeanu, da-i ceva din curajul, franchetea si libertatea interioara ale domniei tale! Pacat de atita tevatura! Dabija, care s-a autoanulat ca politician mediocru cum a fost, in loc sa fuga in biroul de lucru, vrea sa se autoresusciteze ca viitor mare politician. In loc sa-si creasca nepotei, vrea sa-si creasca false sondaje. Ca sa vedeti in ce hal ajung unii la batrinete! Si daca n-ar avea exemplul lui Strambeanu la indemina… sau, ma rog, nu la inde-mina, ci, asa, pur si simplu!

– Mihai, scoala-te, domnul Strambeanu te cauta la telefon!

Doamne, Strambeanu din realitate! Asta inseamna ca am visat totul! Dumnezeule, ce cosmar real!

(antract)

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1173282548&archive=1173708501&start_from=&ucat=7&

Tapul cu trei iezi

Cind am desfacut mai deunazi, „Literatura si Arta” ma aflam la bastina mea. Ploua apocaliptic. Ploua bacovian. Ploua lacustric, adica. Si tata de pe patul lui din casa cea mare imi povestea cum a asistat, ca soldat in termen, la groaznica explozie nucleara , comandata de Hrusciov la Novaia Zemlea, ca sa-i bage in sperieti pe americani. Uite cam asa, de o haba de vreme, un oarecare poet, dramaturg, publicist, pictor, prozator, folclorist- -genialul necunoscut Iulian Fiip nici macar pina in baltile Prutului, vrea sa ma toace cu sententioasele sale titluri. Ultimul „Tataru nu-i tare prost” din „L.A:” din 3 august curent, m-a facut sa zimbesc si sa constat ca-s prost de tot. Prost pentru ca am crezut in demagogia filipeasca. Prost pentru ca nu l-am inteles pe acest tip de om care daca punea o floare la dezvelirea vreunei placi a vreunui om de arta, isi lua in circa reporteri de la trei televiziuni, desi meritul nu era al lui. In toti cei 16 ani de activitate la Departamentul Cultura, Iulian Filip a macinat o unica idee—„Satul cu trei iezi” si pe care o mursoaca acum si cu mai mare zel, purtindu-i dupa sine pe arhitectul N.Zaporojan si primarul interimar V.Ursu. Cind lumea e gata sa doarma pe sub poduri, cind un apartament e mai scump decit Arcul de Triumf, lui Filip i s-a sculat ideea sa cheltuiasca 380 milioane de euro, de parca noi le-am pus la cale pe toate si ne-a ramas numai satul „Trei iezi”. De ce nu ti-ai scuturat buzunarele si in locul somptuoaselor tale asa-zise „ateliere de creatie” sa inalti multrivnitul sat cu tapi si iezi? Stiai, dar ca folclorist trebuie sa stii, ca in popor ti se zice „tapul cu trei iezi”? De ce oare? Eu nu-s prost tare , dar ma pricep de ce. Pentru ca tu nu ai ridicat un pai pentru nimeni. Iti mai amintesti cum ai fost indrumat si tutelat de catre marele nostru poet Liviu Damian? Ii fi uitat, pentru ca te preocupa mai mult cartile tale in flux nelimitat si ale marelui zidar Ianos Turcanu, pe cind paminteanul vostru de peste doua dealuri abia de a aparut in noua grafie cu o carte ingrijita de scriitorul Ion Ciocanu!

Intre timp Filip, intr-un fel asemanator la chip cu A.S.Puskin, se crede si el ca a poposit de la Sofia cu lira-i nordica dind glas absurditatii. Dragi cetateni din nordul falnic, daca facem un sondaj in plina capitala, sa zicem chiar linga bustul lui Puskin si vom adresa o naiva intrebare „Cine a vazut, cine-a cunoscut, mindru poetas, intr-un sumanas, cu gura de cas, mare in oras ca un ciobanas”, veti vedea ca poate sa-l cunoasca doar Ianos Turcanu, daca nu l-o fi uitat de cind nu-i mai este sef. Stie cineva macar o poezie de a lui Filip pe de rost? Poezia lui Filip poate fi invatata sau citita doar sub teava unui Kalasnikov. Depinde si de caracterul celui amenintat. Pe mine sa ma impusti ca nu memorez nici o strofa din interminabila lui opera de folclorist, poet, prozator, dramaturg.

Si daca cel cu lira nordica o fi trecut pe la conita Sofia, garantat ca Vlad Cibucciu iti da de arborele genealogic si-l va aduce pina la Dolna Zemfirei. Dar poti, draga Iulian, sa fii si de vita nobila, ca totuna poezia ta e departe de cea a arapului surghiunit pe la noi. Mi-i greu sa ti-o spun, dar fiind nu prea prost, auzi incoace:

Tiraspolul creste,

Miscarea-i grabita,

O fabrica noua

Pe mal e zidita.

Este o strofa proasta din poemul lui Leonid Corneanu. Si asa cum e ea, proletkultista, e mai buna decit poezia ta anonima. Asta e macar cantabila.

Vreau sa mai revin inca o data la lunca ceea din Valea Buiucanilor sau de la bariera Sculeni. Nu ai pofte proaste, Iuliane. De ce n-ai fost vrednic sa o faci mirabila acea lunca, cind vesnic iti picura capsorul cirliontat pe umarul masiv al fercheselui Urechean. Voi ati tinut luncusoara in rezerva, ca atunci cind nu va mai fi nici o palma de pamint prin centru, sa sariti ca si Gigi Becali in luntrea vislasilor care nu mai vind pamintul la metru patrat, ci cu lingurita cea de ceai. Pentru ca asa e costul pamintului prin centrul capitalei, iar capitala se tot muta pe sub codru verde unde nimeni nu va vede cotcariile de tapi nesatiosi. Si vine un om care va da cu ciomagul de la capusta si morcovca, iar voi dati buzna ca intr-un sat fara ciini. V-ar placea sa va intindeti pe citeva hectare de la Butoias la vale pina hat in hat cu Marea Ghidighici.

Tu ca mare folclorist trebuie sa ma intelegi, ca si eu sint un copil rasfatat al Talancutei. Folclorul nostru nu va pieri atita timp cit va exista povestea tapului cu trei iezi.

Lunca-i lunca, iarba-i verde,

Ce-am iubit nu se mai vede,

Ce-am iubit s-a scuturat

De cind hura m-au cam dat

Si-am ramas neadapat.

Cea fost verde s-a uscat,

Ce-a fost capra, s-a-ntapat.

In sfirsit, vei cobori si tu mai aproape de cohorta scriitorilor moldoveni. Ti se va rezerva un loc la masa barului Uniunii Scriitorilor, unde ti se va turna un clatici, apoi un clatinici si vei deveni bun amic cu Val Butnaru, care isi va imparti singuratatea ulciorului cu vin alb cu vinul tau rosu de Sofia .

„Am spus ca Tataru nu-i tare prost, cum ma asigura mai multi cunoscuti, sfatuindu-ma ori sa-l las in pace, ori sa-l actionez ( Doamne, fereste-ma!) in judecata”. Si mai departe imi vorbesti de marii intelepti ai lumii. Da asa-s de prost, vorba proverbului, bou la bou rage si prost la prost trage. Eu credeam ca tu ai grija de copii si de atita ii chinui cu emisiuni si piese ingrate. Dar cit de departe esti de ei! Si cit de mult ai indepartat de teatrele de papusi autori cu pondere ca C.H.Andersen, Spiridon Vangheli, Ion Creanga, Grigore Vieru, Constantin Dragomir. Tu esti in topul teatrelor, esti cap de afis, dar in fond dramaturgia ta e un fel de fis-fis prin tufis.

Si cel mai grav e ca ai luat-o in serios ca esti mare si tare. Sa vedem cum au sa cada piesele tale una dupa alta odata cu plecarea de la Departament. Regizorii isi vor aminti de tine ca de un vis urit, pentru ca desi aveai „moara cu placinte”, la banchete tot ei iti aduceau placinte pe tava, coapte in cuptorul de la Buciumul. Ce prost am mai fost! Dar daca tu zici ca nu-s prost tare, ma simt flatat.

Sunteti voi in Chisinaul acesta o gasca de tovarasi care va credeti buricul universului. In miinile voastre cica a fluturat drapelul patriotismului, voi ati doborit comunismul. De parca nici n-a existat martirul Dumitru Matcovschi, marele intemnitat Gheorghe Ghimpu, Ion Vatamanu, Ion Gheorghita. Nu v-a vazut nimeni la un miting, nu ati luat niciodata atitudine. Ati mers pe calea cea mai usoara, spre copii, ca sa-i amagiti cu o bomboana. Dar nici copiii nu erau prosti tare. Inaintea voastra trecuse prin preajma lor Gricore Vieru si voi u mai aveati dulcele si dragalasele lui mampasele. Si daca nu v-a mers la copii a-i lua cu zaharelul, ati trecut la cei naivi. Te lauzi ca esti crestin. Bine. De ce atunci zici ca Tataru pentru tine e mort?! Daca sint mort de 16 ani de ce nu m-ai ingropat la a treia zi ca sa uiti de existenta mea, dar tot ai hapait carne de miel pascal si de ied, si de tap incapatinat. Asa mort si prost cum sunt, eu macar am trait, dar tu nici nu te-ai nascut.

Cred ca ar trebui sa punem punct acestei polemici si sa nu mai incurcam parintii in ea.

Ma intretin si eu uneori cu oameni mari si neuitati, cum ar fi I.L.Caragiale. In ale sale momente el ne prezinta parabola „Sfirsit meritat”. Si uite ce spune dinsul: „Dionisie, tiranul Siracuzei, izgonit de pe tron pentru multele-i ticalosii, ajunsese, nevoias si sarac, dascal de copii la Corint. Intr-o zi, Diogene Cinicul se hotari sa-l viziteze la scoala. Tocmai atunci, copiii chinuisera cu zgomotul si nebuniile lor mai mult ca totdeauna pe nenorocitul dascal. Cind intra Diogene pe usa, amaritul Dionisie, sperind un cuvint de filosofica mingiiere de la musafir, se repezi inainte-i si, imbratisindu-l, ii zise:”Iata, Diogene, nestatornicia lumii! Mai te gindeai vreodata sa ajung eu in asa o proasta stare?” Dar Diogene, drept toata mingiierea ii raspunse, zimbind cu simpatie:”La ce se putea astepta o secatura ca tine?”

Cit despre Tataru cel mort am a-ti spune ca un oarecare John Milton, care nu-ti este prieten , a spus pe patul de moarte: „Moartea este marea cheie care deschide poarta vesniciei,” Pe tine, Iulian Filip, nu te paste acest pericol. Iti mai spun inca o data:”Tu macar nici nu te-ai nascut”…

Tudor TATARU, corespondent special

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1155652490&archive=1155824402&start_from=&ucat=7&

Io, Nicolae Dabijoglo, stapinul caselor si al scrisului cu mina stinga!

Mihai CONTIU

Nicolae Dabijoglo (singele apa nu se face si trebuie sa ne mindrim cu asta!), asemeni jefuitorilor de cadavre, dincolo de rapacitatea, imoralitatea si carierismul sau, este un mare las.

Ultimul exemplu este si colajul defaimator la adresa noastra pe care l-a publicat in numarul de ieri al cearsafului sau de ziar personal poreclit „LA”. Imaginatia bolnavicioasa a pseudobarbatului las care se ascunde sub pseudonimul de A. Romanul atinge cote delirante – suntem oamenii Moscovei, abjecti, fara scrupule si tot felul de timpenii pe care nu le poate delira decit o otreapa fara Dumnezeu care a ajuns in ultima faza de evolutie a luesului. Prin ticalosiile din ziarul lui N. Dabijoglo (singele apa nu se face, o sa va probam de ce foarte curind!) se acrediteaza continuu cea mai cumplita grozavie, de care numai o minte criminala poate fi capabila, aceea ca Grigore Vieru s-ar fi imbolnavit din cauza unui articol de-al meu, iar neispravitul de anonim din numarul de ieri pluseaza, spunind ca poetul s-a imbolnavit din cauza intrebarilor pe care i le-am pus lui Dabijoglo (singele apa nu se face!). Cum se poate imbolnavi cineva de la niste intrebari care nu-i sunt puse lui, nu stiu, dar vom dovedi cu documente in regula ca totul este o inscenare! Asta i se poate intimpla, cel mult, doar celui in cauza, dar numai daca are constiinta si remuscari pentru careva mirsavii comise. Anonimul, purtator ilegal de pantaloni barbatesti, minte fara sa-i fie rusine de ma-sa si de cititori ca l-as fi atacat pe Cimpoi sau Codru, iar in ceea cel priveste pe Vieru, omite ca i-am raspuns la un atac impardonabil al acestuia la adresa mea, cit despre Dabijoglo (singele apa nu se face!) – nu fac nimic altceva decit sa ne aparam de niste spurcate atacuri pe care le-a declansat impotriva noastra. In urma cu mai mult timp, Dabijoglo (va vom arata niste documente extrem de haioase cu alta ocazie) a mai recurs la un atac xenofob la adresa lui Ion Berlinski, ceea ce nu-i de mirare daca ne amintim de Rusoaicele II.

Nu ne-ar fi preocupat in nici un fel activitatea Forului Democrat al Romanilor din Moldova daca Dabijoglo (o sa aflati de ce!), liderul acestuia, nu l-ar fi implicat in propriile interese de autoadulare si autovictimizare, toate in scopul de a-si croi o imagine credibila in Romania, sa-i insele si pe actualii guvernanti de la Bucuresti. Este imbucurator faptul ca publicistul Constantin Tanase, in numarul de marti, 27.03.a.c., al ziarului „Timpul de dimineata”, confirma o serie de lucruri pe care noi le-am scris mai demult. „… am senzatia ca o parte a elitelor politice si intelectuale din R. Moldova paraziteaza pe ideea romaneasca. Aceste elite nu produc idei, ci proiecte de finantare… Unii reprezentanti ai acestor elite au „intrat in rol”, si o duc de minune pe post de „orfani de pretutindeni” ai natiunii romane… Astfel, ei cer unirea cu Romania, „aici si acum”, desi nu pot scoate mai mult de o suta de oameni la mitingurile lor „unioniste”. Si culmea – pretind sa organizeze aceste mitinguri pe bani „din Tara”, dar nu din buzunarul lor… Nu mi se pare deloc normal sa stai la Chisinau, sa inventezi „idei romanesti de suflet”, dar pentru realizarea lor sa alergi la Bucuresti dupa bani.” Acelasi Constantin Tanase reuseste sa-i faca lui N. Dabijoglo (singele apa nu se face!) un portret moral de o precizie aproape chirurgicala intr-un colaj publicistic intitulat „Opriti-l pe Dabija!”, care este republicat (din cotidianul „FLUX) in volumul sau „Patria vuinda”, pe care il vom reproduce secvential in numerele viitoare.

FDRM (Dabijoglo) chiar se crede mare si tare – vorbeste in numele a 200.000 de aderenti (sic!), a „peste” 150 de ONG (sic!) si a inca „peste” un milion de moldoveni (sic!). Megalomanie curata! Sfidindu-se absolut orice norma juridica, conventie europeana si realitatile Europei de astazi, Forul si Dabijoglo (singele apa nu se face!) isi imagineaza ca pot obliga statul roman sa acorde cetatenie cu hurta tuturor moldovenilor. Alo, nenea doctorul, unde esti? Nemaidorind, eu, ca statul roman sa mai fie inselat vesnic de aceeasi aventurieri politici trimisi in interes de serviciu de gheaghea Ivan de la Zelinogorsk, ingrijorat fiind de dezamagirile ce-i asteapta pe cei care chiar il cred pe baiatul doamnei Dabija, este cazul ca FDRM sa faca dovada legala ca chiar are numarul de aderenti de care face parada. Nu mai trebuie mintita Romania cu false raportari, dar nici moldovenii racolati carora li se flutura perspectiva dobindirii cetateniei romane! Adresarea FDRM catre Parlamentul Romaniei, publicata ieri in cearsaful de ziar al lui Dabijoglo (mama, ce surprinsi o sa fiti!), este o desconspirare, o manipulare a populatiei (ca sunt multi, au putere si ofera ceva in schimbul aderarii – cetatenia romana!) si o invitatie pentru viitori membri naivi.

P. s. Am dori sa stim daca Ministerul Justitiei ne poate confirma adeziunea legala la FDRM a sutelor de mii de cetateni pe care acesta si-i asuma, aceasta si pentru ca, daca nu este adevarat, avem de-a face cu o diversiune in masa de mari proportii! (M.C.)

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showfull&id=1175177114&archive=1175514597&start_from=&ucat=13&

De ce moldovenii (majoritatea) nu sunt romani?

In primul rind, pentru a raspunde cit mai pe intelesul tuturor la aceasta intrebare pe care o lansez, mai ales „bitelor” violente unioniste, care isi imagineaza ca substantivul neutru dialog nu este un atribut al conduitei europene, ci o chestie de care trebuie sa te feresti si sa-i raspunzi cu violenta atunci cind ti se ofera aceasta posibilitate (de parca i-ai obliga sa-ti ofere amanunte despre relatiile intime dintre parintii lor!), ar trebui sa stim aproximativ ce zace in scafirlia fiecaruia, ce crede amarasteanul mitingist c-ar insemna chestia asta, adica roman, cu ce se maninca, la ce-i foloseste si de ce se habauceste atit dupa o simpla cetatenie? Sminteala acestor moldovenasi fanatizati este nu greu, ci imposibil de acceptat pentru un roman autentic. Nu vreau, iarasi, sa fiu receptat tendentios, mai ales de acei citiva seniori respectabili a caror optiune o inteleg si n-o discut. Vorbesc despre putoii violenti, agramati si incremeniti in proiecte esuate! Pentru reintregirea „tabloului de familie”, va spun ca am cunoscut fosti fanatici pro-romani care s-au re-fanatizat in cetateni bulgari cu pasaport in regula. Cea mai mare problema a acestor moldoveni, cei pro-pasaport romanesc, este aceea ca ei considera ca cetatenia R. Moldova este una de tranzit, propria tara, in aceeasi masura, considerind-o un provizorat, iar aceasta este si marea lor drama, de care, fireste, nu sunt constienti. Si-au facut meserie si ideal (de fapt le-au facut asta cei care-i manipuleaza) din romanism. Neiubindu-si si nerespectindu-si propria tara, R. Moldova, cea pentru a carei independenta spun ca s-au luptat, sunt neputinciosi, incapabili de iubire pentru alta tara, in cazul de fata Romania. Liderii (de paie acum) „luptei pentru eliberare nationala a Moldovei”, asa cum noi am mai afirmat, se contrazic pe sine – se mobilizeaza impotriva idealurilor pentru care afirma ca s-au zbatut, adica impotriva Moldovei. De ce nu a fost sincera lupta lor? Pentru ca si-au schimbat serviciul peste noapte – acum sunt unionisti aprigi, iar R. Moldova, redevenita Basarabia tarista pentru ei, cea pentru a carei independenta spun ca s-au sacrificat, ar trebui sa fie o permanenta arena pentru acesti circari reprofilati in regim de urgenta. N-au instinct european, pentru ca daca l-ar avea, ar lupta pentru consolidarea statalitatii Moldovei. De chestia cu Tara Mama (ce majuscule penibile!) nu mai sunt in stare nici sa aud, pentru ca m-am saturat de racnetele de cumetrie! Paranteza scurta: In urma cu mai multi ani, pe vremea ADR-ului, la Uniunea Scriitorilor, a fost invitat la Salonul Literar politicianul Dumitru Diacov. Dupa… ispravirea intilnirii, la un pahar de placinte, l-am intrebat pe dl. Mihai Cimpoi de ce, daca totusi se inteleg bine cu D. Diacov, care era presedintele Parlamentului, nu voteaza glotonimul limba romana. Dl. Cimpoi mi-a spus ca le lipsesc patru voturi. Va dati seama? Patru voturi! Atunci, cind cu vreo 40 de masini Dacia romanesti o convingeai pina si pe Ana Lesko sa debuteze! Am inchis paranteza!

Optiunea pentru cetatenia unei tari este un act deliberativ, care te scuteste de ofensivitati patriotarde de tipul celor de la 1848, indiferent ca esti moldovean sau nu (alo, sec.XXI, ne auzi?), te absolva structural de orice emotii, cu exceptia celor absolut firesti atunci cind iti primesti pasaportul si depui juramintul, altminteri, vorbele lui Andrei Plesu, devii suspect. A fi roman, asta in perceptia unor exaltati moldoveni, inseamna sa te bati tot timpul cu pumnul in piept, sa-ti reclami apartenenta si sa-i ucizi pe toti cei care nu sunt de acord cu tine, adica nu le intelegi isteria. De ce, ma intreb, pro-romanii moldoveni de aici sunt atit de violenti, iar aceasta agresivitate vine de la „corcituri”, nu de la cei care s-au nascut pe vremea cind acest teritoriu facea parte din Romania? Unii, liderii, au fost platiti, iar altii, fanatizatii, au fost indoctrinati „stiintific” de catre liderii platiti. „Romanii de pretutindeni”, mama ce pompos si cit de peste tot in lume ar trebui sa ma simt! Sa moara-n draci americanul sau rusul ca ei nu sunt de pretutindeni, ca nu i-a facut ma-sa peste tot pe unde s-a nimerit! Observati ca nu zic nimic de olandezi, portughezi, englezi, francezi sau spanioli! Romanii au o vorba tiganeasca, sau cel putin asa cred: mucles! Asa ca gura!, patriotarzi pro-romani! Tara nu se iubeste asa cum iubesti o tirfa apetisanta, tara se afa in tine, iar sentimentul patriotic se declanseaza instantaneu, atunci cind iti este agresat efectiv neamul si caminul parintesc. Sigur ca mai sunt numeroase atribute care-ti redesteapta instincte patriotice – dominatia internationala in stiinta, cultura, sport, in plan militar chiar etc. -, dar adevaratul patriot este cel care lupta/combate vehement impotriva institutiilor tarii sale care, de cele mai multe ori, il nedreptatesc. Asta-i cel mai normal comportament al unui patriot autentic. Na, ca iar ma gindesc la Andrei Plesu, nu la Nicolae Dabija sau Grigore Vieru, desi gindu-mi gind imi era la Petre Tutea!

De ce moldovenii (majoritatea) nu sunt romani? Statalistii, cei atit de blamati de catre unionistii pro-romani cu solzi de peste, sunt cei mai echilibrati si constienti de importanta stabilitatii si consolidarii acestei tari, R. Moldova, stat subminat de catre chiar cei care trimbiteaza ca au participat la cistigarea independentei lui. Statalistii, in ciuda celor care sufla in false trimbite democratice, sunt cei mai fermi pro-europenisti si diplomati pragmatici ai zilei de astazi. Ei au inteles de multa vreme „vrerea” Europei, dar nu sunt atit de naivi incit sa renunte la ceea ce nici puternica Germanie n-ar da cu piciorul. Antistatalistii sunt, de fapt, paradoxal, tot niste statalisti, numai ca ei vor sa pastreze Moldova intr-o permanenta stare conflictuala, asta pentru ca le-a conferit deja statutul de „imbogatiti de dupa razboi”, iar in aceasta stare de lucruri, din pacate, un rol nefast ii revine si clasei politice romanesti de dupa 1990. Antistatalistii strazii, behaitorii pseudorebeli, sunt facatura exclusiva a celor invocati mai-sus, a falsilor pro-unionisti cu Romania, doar ca fanatizarea acestora nu reprezinta nimic altceva decit justificarea existentei liderilor. Ei, antistatalistii strazii, nu se reprezinta nici macar pe sine, sunt doar unelte. Chiar si atunci cind isi reclama cetatenie si pasaport romanesc, nu sunt nimic altceva decit expresia manipularii lor de catre „icoanele emanate de sub tancurile sovietice”. Nimic nou sub soare, dar acesti moldoveni unionisti cred ca au inventat luna, taica-sau cerul, iar mama lor – pamintul, despre care cred ca este mai fertil dincolo de Prut. Pot crede orice, asa o fi, dar de ce nu-si ara pamintul lor, si il lasa vraiste in seama vecinului care-si ingrijeste de propriile-i rasaduri? Ras-raspoimiine, m-am hotarit sa imbatrinesc pentru 67 de minute, sa las dracului orice patriotism (fara z), sa ma las momit de Kant-ul din sinul celor 69 de fecioare neimplinite, „sa mor ranit din dragoste de viata” pentru procesele „fratilor Dabija si Vieru”, sa-l cunun pe Dorin Chirtoaca in regim de urgenta cu Hramul orasului, sa-l fac cetatean de onoare al orasului Navodari din Romania pe obscurul tantos Mihai Ghimpu, sa privatizez 23 de metri din strada Stefan cel Mare si sa fac o alianta contra naturii cu cel mai la moda cuplu politic – Serebrean-Diacov. Asa sa v-ajute Dumnezeu!

Mihai CONTIU

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1193147736&archive=1193227453&start_from=&ucat=7&

Dezmatul judecatorilor de la Curtea de Apel Chisinau
Decizii si comenzi politico-mafiotice

Reforma judiciara din R. Moldova exista doar sub forma scrisa, nu si practica. Nu putem vorbi despre o justitie reformata atita timp cit judecatorii iau decizii sub imperativul mentalitatilor judiciare din anii ’50 ai secolului trecut. Ieri, 17.06.2008, cotidianul Moldova Suverana a fost victima unei razbunari a judecatorilor Curtii de Apel Chisinau, iar regizorul acesteia este Nicolae Dabija.
In toata istoria deciziilor CEDO nu exista un precedent mai rusinos si abuziv decit hotarirea pronuntata de Curtea de Apel, ieri, impotriva noastra. Nicolae Dabija si FDRM a actionat in judecata cotidianul nostru si pe Octavian Catana, corespondentul nostru din Romania, autorul articolului pentru care suntem incriminati, precum si pe Ilie Bratu si Asociatia Hyde Park. Articolul pentru care am fost reclamati cuprindea suma tuturor informatiilor care au circulat despre Dabija in presa vremii, informatii pentru care nu a actionat pe nimeni in judecata la vremea respectiva, dar nici nu ne-a cerut dreptul elementar si legal la replica. Instanta de fond, prin judecator Nadejda Mazur, a obligat Moldova Suverana la plata sumei de trei mii de lei, reprezentind pagube morale, lui Nicolae Dabija, Ilie Bratu urmind sa-i plateasca acestuia o mie de lei. Ajunsi la Curtea de Apel, Nicolae Dabija, in mod exceptional, s-a prezentat la sedinta judiciara din data de 10.06.2008. iar fara nici o legatura cu fondul procesului, acesta si-a expus instantei de judecata meritele sale fata de statul moldovenesc, titulaturile si medaliile, inclusiv cele romanesti, mintind instanta de judecata si cerind condamnarea reprezentantului ziarului, Mihai Contiu, desi acesta nu era parte incriminata in proces. Desi nu avea legatura cu fondul cauzei, judecatorii Elena Manole, Sergiu Arnaut si un domn Cretu, caz unic in practica judiciara europeana, i-au permis lui Nicolae Dabija sa faca urmatoarele afirmatii mincinoase: a) ca Mihai Contiu, reprezentant, nu inculpat, sta ilegal in R. Moldova si ca a scris 162 de articole impotriva sa in anul 2007; b) ca nu-l cunoaste si nu a discutat niciodata cu Mihai Contiu, desi acesta a si publicat articole in ziarul pe care il conduce; c) ca Octavian Catana este un pseudonim colectiv al lui Ion Berlinski, Mihai Contiu si Ilie Bratu; d) ca MS a declansat atacuri impotriva sa, si nu invers, iar judecatorii nici nu au fost interesati sa li se probeze aceasta afirmatie mincinoasa. Caz unic in istoria judiciara nationala: Nicolae Dabija le-a cerut judecatorilor Manole, Arnaut si Cretu sa-l mai condamne pe Mihai Contiu in inca cinci procese judiciare! Acesti judecatori s-au si conformat, ieri, 17.06.2008, pronuntind una dintre cele mai rusinoase decizii: Au decis, accentuind, judecator de caz fiind Elena Manole, ca Moldova Suverana sa plateasca daune morale lui Nicolae Dabija suma de 20.000 de lei. Curtea de Apel Chisinau, prin acceptarea dezbaterilor de la sedinta judiciara din data de 10.06.2008, care nu aveau nici o legatura cu fondul procesului, a emis o hotarire flagranta si in totala contradictie cu legislatia CEDO. Practic, aceasta instanta de judecata a ignorat cu buna stiinta obligatia fundamentala potrivit careia instantele nationale, atunci cind sunt in impas procedural prin nereglementari juridice nationale, au obligatia sa recurga la reglementarile CEDO. Nereformatii judecatori ai Curtii de Apel Chisinau nu stiu absolut nimic (sau stiu si nu vor sa se conformeze?) despre drepturile fundamentale ale jurnalistilor, iar decizia data nu numai ca ii va umple de ridicol si se va demonstra la CEDO ca este abuziva, dar iarasi o sa puna statul in situatia de a plati pentru incompetenta lor. Aceiasi nereformati judecatori, asemenea judecatoarei Nadejda Mazur, ca un amanunt esential, i-au dat cistig de cauza omului Nicolae Dabija, nu Asociatiei FDRM, co-reclamanta, punind mai presus asa-zisele prejudicii morale ale unui individ. Judecatorii moldoveni, caz unic in lume, excluzind regimurile dictatoriale, ii pun mai presus de lege pe acei indivizi care se bucura de o anumita recunoastere publica, iar in aceasta situatie sunt favorizati flagrant oameni ca Nicolae Dabija si Grigore Vieru.  Decizia de ieri a judecatorilor Manole, Arnaut si Cretu, dincolo de orice flagrant, reprezinta si o sfidare fatisa a initiativei presedintelui Vladimir Voronin de a fi anulate prin lege uriasele pretentii materiale ale celor care ii actioneaza in judecata pe jurnalisti. Este cunoscuta intentia declarata in scris de Dabija de a falimenta ziarul nostru, iar ieri, inca o data, ne-am dat seama ca si judecatorii i s-au aliat. Prin initiativa presedintelui, singurii care pierd sunt judecatorii, iar pierderea se numeste spaga sau mita, cum vreti sa-i spuneti! Dabija si Vieru cer cotidianului nostru, prin instantele de judecata, zeci de milioane de lei, iar sensibilizarea judecatorilor, nu-i asa?, trebuie sa fie proportionala cu aceste sume si cu renumele de care fac parada. Culmea sfidarii este faptul ca, prin emiterea unor decizii partinitoare, judecatorii Curtii de Apel si ai Judecatoriei Centru vor sa se reabiliteze in chiar fata celor care-i desconsidera, ii acuza de subordonare politica, tot ei fiind si cei care, la lumina zilei, neaga viabilitate existentei statului moldovenesc, il contesta si pledeaza pentru unirea cu Romania. Nereformatii judecatori nu stiu un adevar esential: CEDO judeca forma unui proces, nu fondul! Judecatorii Curtii de Apel, in virtutea unei logici doar de ei stiute, au decis ca suferintele morale ale lui Dabija pot fi acoperite cu suma de 20.000 de lei, nu cu 3000 de lei cit a considerat Nadejda Mazur in instanta de fond. Cine-i incompetent – Mazur sau cei trei crai de la Rasarit? Curtea Suprema de Justitie sau CEDO ne va raspunde! Procesele in care suntem implicati, am afirmat-o si in instanta, au conotatie politica, iar judecatorii ne-au demonstrat ca au intrat si ei in campanie electorala. S-au situat pe baricada unionismului pro-romanesc, nu si a justitiei, cu ce are mai bun, din aceasta tara, asta ca sa nu mai vorbim de cea europeana. Razbunarea judecatorilor unionisti poate fi crunta, iar acest lucru l-am aflat si ieri! In ciuda tuturor minciunilor spuse de Dabija si reprezentantii sai pe parcursul sedintelor de judecata, a dezvaluirilor care pun sub semnul intrebarii corectitudinea lui Dabija ca persoana publica si om (una dintre acestea fiind chiar tranzactia dubioasa cu cladirea de patrimoniu din str. Sfatul Tarii, nr. 2, cumparata pe numele ziarului sau particular si revinduta fundatiei sale prin fiica sa), judecatorii Curtii de Apel au decis in favoarea Basarabiei romanesti a lui Dabija, si nu a dreptatii. Considerindu-ne in legitima aparare, ne vedem nevoiti sa facem o serie de incursiuni prin vietile luxoase ale judecatorilor moldoveni. Veti fi extrem de uimiti sa aflati cu pot acestia sa-si construiasca, dintr-un biet salariu de bugetari, cele mai costisitoare vile, sa-si cumpere cele mai scumpe masini etc. Din ce bani, veti afla!
Ce nu stiu judecatorii moldoveni indragostiti peste noapte de unionistii pro-romani si contestatarii statului moldovenesc, este faptul ca si Romania, obligata fiind de UE, ii cauta bine la averi pe toti judecatorii imbogatiti peste noapte sau dupa prea multul efort profesional. Acesti judecatori opresc mersul Moldovei catre Europa, nu stinga comunista, asa cum le place lor sa spuna, deci si sa dea pacatele lor pe seama guvernantilor!

Moldova Suverana

P.s. Circul foamei de bani sau decizii judecatoresti cunoscute din timp? Se cunoaste sau nu din timp ce decizie urmeaza sa ia un judecator? Un exemplu in acest sens ni l-a demonstrat scriitorul Andrei Strambeanu, atunci cind a comunicat prin Literatura si Arta ca am pierdut un proces cu o luna inainte ca decizia Judecatoriei Centru sa fie luata. Umanismul si corectitudinea judecatorilor moldoveni sunt exemplificate stralucit prin cel putin o decizie judecatoreasca ajunsa, tot ieri, in fata Curtii de Apel: o tinara a fost victima unui accident rutier deosebit de grav, raminind in urma acestuia cu traumatisme care au transformat-o in invalida si inapta pentru munca. Judecatorii instantei de fond au decis ca plata despagubirilor financiare care i se cuvin trebuie sa fie de 1500 de lei. Doar 1500 de lei despagubire asiguratorie pentru o viata mutilata! La cit credeti ca vor pretui sau reevalua viata acestei tinere judecatorii Curtii de Apel? Nu-i greu de ghicit, dar mai bine sa asteptam decizia lor! Un lucru e clar: judecatorii moldoveni nu au habar cum se poate impaca sau inlantui principiile morale cu cele de drept juridic! Aceasta e cea mai mare problema a judecatorilor moldoveni – decizia judiciara bazata pe factorul moral, si nu in baza simpatiilor politice sau a stimulentelor financiare. Ar fi de ris daca n-ar fi chiar dramatica atitudinea judecatorilor Curtii de Apel care emit cite 5-6 decizii dupa o sedinta de deliberare de 10-20 de minute, sau insolenta judecatorilor de sector care, atunci cind audiaza cazurile, raspund si vorbesc la telefoanele personale. Ginditi-va ca multi oameni pot intra in puscarie astfel, iar unii pot fi nenorociti pe viata din cauza unei decizii luate sub influenta plicului cu bani sau a simpatiilor politice. Campania electorala anticomunista, pro-unionista si de asigurare imbelsugata a zilei de miine a judecatorilor este in plina desfasurare!

http://www.moldova-suverana.md/index.php?start_from=&ucat=13&subaction=showfull&id=1213765240&archive=1213794311&

IN ATENTIA JUDECATORIEI CENTRU!

„Literatura si Arta” stia cu o luna inainte ca pe data de 14.05.2007 vom pierde in prima instanta un proces pe care ni l-a intentat!

Ieri, 24.05.a.c., „LA” reia un interviu cu scriitorul Andrei Strambeanu care a fost publicat in saptaminalul bucurestean”Flacara lui Paunescu” in numarul din 13-19 aprilie 2007. In interviul care poarta titlul „Ce face fratele nostru Grigore Vieru?” Andrei Strambeanu afirma: „Dabija si Vieru au actionat ziarul „MS” si pe cei doi redactori, Mihai Contiu si Ion Berlinski, in 46 de procese. Acum respectivii redactori scheauna, stiu ca o sa piarda aceste procese de judecata, pe unul l-au si pierdut in prima instanta… (subl. ne apartine).” Asadar, „LA” stia cu o luna in urma ca vom pierde un prim proces la Judecatoria Centru, pentru ca, asa cum am aratat si cum poate constata orice cititor, interviul apare in revista bucuresteana in saptamina de aparitie 13-19 aprilie 2007, iar noi, mai bine zis subsemnatul, nu si ziarul, am pierdut in prima instanta la d-na. jud. Djeta Chistol pe data de 14 mai, 2007, aceasta si in lipsa noastra. CARACATITA MAFIOTA CARE NE ATACA SI NE PRIGONESTE ESTE CU MULT MAI INSPAIMINTATOARE DECIT VA IMAGINATI, DRAGI CITITORI SI STIMATI JUDECATORI! O sa va convingeti, cu timpul, dupa ce veti vedea la ce monstruozitati vor recurge!

Mihai CONTIU

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1180011600&archive=1180352497&start_from=&ucat=7&

Cum va dati mina cu mina

Scrisoare deschisa catre dl D. Braghis, presedintele Partidului Democratiei Sociale

Declaratia pe care ati prezentat-o joia trecuta in Parlament are un singur autor – Nicolae Ciobanu-Dabija, redactor-sef al saptaminalului „Literatura si Arta”, care, facind abuz de postul ce-l ocupa, a savirsit o serie de fraude, fapte ilegale etc., despre care s-a scris recent, in paginile cotidianului nostru. In loc sa reactioneze adecvat la cele publicate, el a organizat in ziarul sau citeva materiale insultatoare in adresa „Moldovei Suverane”, scrise de colegii si prietenii sai, crezind ca redactia noastra se va lasa provocata sa-i atace pe toti acestia, pentru ca mai apoi sa fie invinuita ca „a declansat o campanie de calomniere a intregii intelectualitati”, cum declarati Dvs. Subliniem cu toata certitudinea ca aceasta nu e altceva decit o aberatie, caci un singur om, fie si redactor-sef, nu substituie notiunea de intreaga intelectualitate. Notiunea data nu poate fi atribuita nici in cazul in care N. Ciobanu-Dabija si i-a luat ca aparatori de G. Vieru si A. Codru vizati de „MS”, deoarece, fara nici un motiv, prin intermediul „Literaturii si Arta”, acestia l-au ofensat public pe reporterul nostru Mihai Contiu, adresindu-i cele mai veninoase cuvinte.

E posibil sa nu fiti la curent cu totul ce se publica in „MS”. De aceea, tinem sa Va informam ca anume N. Ciobanu-Dabija a fost primul care a provocat discutia, insultindu-l in „Literatura si Arta” din 11 ianuarie 2007, in cel mai obraznic mod, pe reporterul redactiei, doar pentru faptul ca acesta a publicat in cotidianul nostru un interviu imaginar cu Traian Basescu, presedintele Romaniei, folosind un stil pamfletar. Totodata, daca ati fi citit macar unul din cele doua articole aparute la noi („Nationalismul fara patriotism” din 17.01.2007, „Ce constiinta are Nicolae Dabija, daca pacatuieste atit de mult?” din 06.02.2007) in care sint scoase in evidenta doar citeva din fraudele si faradelegile acestuia, Dvs. n-ati fi putut fi indus in eroare si n-ati fi dat glas unei asemenea declaratii eronate. In cele ce urmeaza reproducem, in rezumat, doar o parte din pacatele poetului.

N. Ciobanu-Dabija a avut impertinenta sa primeasca, ani la rind, din bugetul Romaniei mijloace financiare pentru un tiraj de 20 mii de exemplare, in timp ce tirajul real al „Literaturii si Arta” nu depasea 4800 de exemplare.

A privatizat, in mod ilicit, pe numele sau edificiul redactiei „Literatura si Arta” cu doua nivele, situat pe str. Sfatul Tarii nr. 2, fara a plati un ban din propriul buzunar, adica folosind in acest scop banii primiti din Romania. In prezent, aproape intreaga suprafata a cladirii este data in arenda citorva firme.

A privat Uniunea Scriitorilor de ziarul „Literatura si Arta”, acaparind-o si transformind-o in SRL cu unic asociat care este Nicolae Dabija. Dintr-un saptaminal al Uniunii Scriitorilor, cum era scris mai inainte pe antetul publicatiei, gazeta a devenit acum, pur si simplu un saptaminal al scriitorilor agreati de redactorul-sef.

Asa-zisul For Democratic al Romanilor din Moldova (FDRM) nu este altceva decit o fantoma, creata de N. Ciobanu-Dabija pentru a-i servi drept paravan dupa care isi doseste nelegiuirile comise, crezind ca in acest mod va capata imunitate in calitatea de conducator al unei formatiuni obstesti si ca astfel nu va putea fi tras la raspundere.

I-a mintit pe cititorii sai, pe care-i crede naivi, precum ca are adunati in FDRM peste 150 de mii de aderenti si peste 150 de formatiuni obstesti care au aderat la For. In realitate, dupa cum s-a demonstrat in paginile „MS”, cifrele sint majorate de 10 ori, ba chiar si mai mult.

In anii studentiei a fost transferat, in semn de pedeapsa, de la o facultate la alta nu din cauza nationalismului si antisovietismului, cum se lauda el acum, ci din alte considerente: aflindu-se la culesul strugurilor in raionul Anenii Noi, dupa citeva pahare de tulburel, N. Ciobanu-Dabija a incercat sa-i ia apararea prietenului sau de grupa Aurelian Silvestru, tragind asupra unui coleg o impuscatura dintr-o arma mesterita personal. (Informatia o gasim in ziarul „Moldovanul”, din 17 septembrie 1994, pe care N. Ciobanu-Dabija n-a contestat-o in presa de atunci).

Anume dupa acest episod neplacut din viata sa el este luat la evidenta de catre organele securitatii de stat, motivindu-i-se ca a avut o atitudine negativa fata de procesul politic intentat in toamna anului 1966 impotriva lui M. Morosanu. „Pentru a aplana situatia, N. Ciobanu-Dabija este nevoit sa plece in concediu academic”, citim in acelasi articol din „Moldovanul”.

La 7 aprilie 1993 ziarul „Ìîëîäåæü Ìîëäîâû” a relatat despre colaborarea unui poet (fara a i se indica numele) cu securitatea sovietica sub pseudonimul Ion, avind numarul de inregistrare 10632. N. Ciobanu-Dabija crede ca e vorba despre dinsul si publica tot atunci un articol in „Moldova Suverana” (din 14 aprilie 1993) in care se jura ca n-a scris denunturi la KGB prin care sa-si tradeze colegii sau confratii de condei. De altfel, citind acum acel articol din „MS”, pe care l-a scris pe urmele fierbinti ale evenimentului (chiar in aceeasi zi cind a si fost deconspirat in presa), N. Ciobanu-Dabija, fara sa observe, si-a dat arama pe fata: a recunoscut ca a fost racolat de catre organele KGB. Iata ce scria el in acel articol: In vara lui 1968… ma aflam in Codreni, satul de bastina, unde m-au gasit doi baieti „cu ochi albastri” de la Comitetul Securitatii de Stat… In toamna anului urmator tot ei m-au vizitat, zicindu-mi sa fiu „destept”, facindu-mi-se aluzie la moartea tainica a poetului bucovinean Ilie Motrescu, ucis la 29 iulie 1969 de catre organele de securitate si aruncat in apa Prutului. (Pre limba poporului, in cazul dat, a fi destept inseamna a-ti da consimtamintul sa colaborezi cu securitatea –n.n.). Din cele afirmate in continuare de catre N. Ciobanu-Dabija rezulta ca daca nu ar fi fost de acord sa colaboreze, puteam fi strivit in orice clipa. Si nimeni n-ar fi stiut. Eram un neaparat, scrie el… De aici tragem concluzia destul de clara: studentul a fost speriat, a fost nevoit sa-si dea consimtamintul, pentru a fi astfel un om aparat. Si apoi, in juramintul expus in articolul citat, nu gasim fraza „n-am colaborat cu securitatea” sau „n-am fost agent al KGB-ului”, ci doar ca n-a scris si n-a expediat denunturi asupra colegilor. Mai exista un argument in acest sens: un tinar care nimerea in vizorul securitatii putea fi primit in partid numai daca si-ar fi dat acordul sa colaboreze cu securitatea. Lui N. Ciobanu-Dabija i se inminase carnetul de membru al PCUS la virsta de 30 de ani, fiind dupa aceea inclus in nomenclatura Biroului si a CC al PC al Moldovei. Devenind un om aparat, prin decizia Biroului CC al PCM, este numit redactor-sef la revista „Orizontul”, apoi la „Literatura si Arta”, ocupa functii de partid in comitetul orasenesc Chisinau, in cel al raionului Frunze, la Uniunea Scriitorilor etc. I se decerneaza premii, i se permite sa plece in delegatii peste hotare. In anul 1988 N. Ciobanu-Dabija n-a scris nici un material in presa indreptat impotriva conducerii, cum se lauda el acum, pentru a nu fi exclus din lista Premiilor de Stat, decizie ce urma sa fie semnata la sfirsitul acelui an de catre primele persoane din conducerea de partid si de stat – S. Grossu si I. Calin.

Si in sfirsit mai puteti afla, domnule Dumitru Braghis, inca un detaliu. Sub pretextul ca nu are bani pentru editarea gazetei „Literatura si Arta”, ca si pentru desfasurarea activitatii Asociatiei oamenilor de cultura si arta, pe care a creat-o mai demult, dar care exista si activeaza (ca si actualul FDRM) doar pe hirtie, dinsul a stors ani la rind mijloace financiare (prin prezentarea unor documente fictive cu date exagerate si false) nu numai din bugetul Romaniei si de la unele asociatii si fonduri culturale de peste Prut, ci si de la Guvernul Republicii Moldova, de la numeroase firme, institutii de invatamint, de la persoane particulare din domeniul stiintei, culturii, medicinii etc. Sumele totale erau atit de mari incit N. Ciobanu-Dabija a reusit sa se aleaga nu numai cu limuzine pentru rudele apropiate, dar si cu niscaiva palate si case de locuit.

Conform hotaririi nr. 11e-10 din 15 iulie 1991 Primaria municipiului Chisinau i-a repartizat lui N. Ciobanu-Dabija 4,5 ari de pamint pe strada Timireazev (cum se numea atunci) din sectorul de elita Valea Morilor pentru a-si construi casa. Decizia in cauza este semnata de fostul primar Costin si secretarul Axente. Ce a servit drept motiv pentru adoptarea unei asemenea hotariri? In primul rind faptul ca poetul locuieste intr-un apartament de beton care nu rasufla si ii incurca in procesul creatiei. In al doilea rind, tatalui sau ii vine greu sa urce la etajul patru. Primaria, cum si era firesc, n-a verificat aceste date, l-a crezut pe cuvint, cu atit mai mult cu cit dinsul avea imunitatea de parlamentar, era necontrolabil. Realitatea insa s-a dovedit a fi cu totul alta: N. Ciobanu-Dabija locuia intr-o casa din piatra, situata pe strada Teilor nr. 8, apartamentul fiind compus din patru camere, doua la etajul patru si doua la etajul cinci, in jur e multa verdeata si liniste. Castelul pe care si l-a construit la Valea Morilor are patru niveluri cu dimensiunile de 13 x 16 metri (in total peste 600 metri patrati). „Cum se va ridica batrinul tata la etajul trei?”, se intreba, pe drept cuvint, in 1994, reporterul acestei informatii din ziarul „Moldovanul”, citat mai sus. (Prezentam alaturat fotografia acestui palat al lui Dabija pe care cititorul il poate admira).

Inca in 1992 „marele patriot”, deoarece pleda insistent pentru unirea Basarabiei cu Romania, s-a si „unit” cu Tara: a dobindit un apartament la Bucuresti gratie lui Virgil Magureanu, directorul Serviciului Securitatii de Stat al Romaniei. In acelasi an, cu ajutorul poetului Adrian Paunescu, care a intervenit pe linga Mircea Ionescu Quintus, ministrul Justitiei de atunci, N. Ciobanu-Dabija a capatat cetatenie romana impreuna cu Leonida Lari si Grigore Vieru.

Au trecut ani. In acest rastimp, storcind prin diferite viclesuguri, dupa cum am aratat mai sus, sume enorme de bani, N. Ciobanu-Dabija a cumparat inca trei apartamente: unul pentru sine, altul pentru fecior si al treilea pentru cea de-a doua sotie. Dar asta nu e totul. Dupa ce a privatizat (pe banii primiti din Romania, cum am mentionat deja), edificiul redactional cu doua niveluri de pe str. Sfatul Tarii nr. 2, dinsul a hotarit sa construiasca in curtea redactiei inca o casa de locuit si un centru editorial. Intrucit spatiul de acolo era cam mic, a scos intr-o noapte gardul vecinului din partea nordica a curtii, acaparind 10 ari de la Asociatia „Arhproiect”, iar in alta noapte a dat jos gardul vecinei dinspre est punind mina pe alti 10 ari care apartineau proprietarei L. Nacu. Acestia, dupa cum si era de asteptat, l-au actionat in judecata. Dar cum poti sa lupti cu un om care stie sa-i induca in eroare pe toti, care are spete tari la primarie, unde isi face serviciul feciorul sau. Judecata nu s-a terminat nici azi, din care cauza constructia preconizata n-a demarat inca. Proprietara L. Nacu a plecat de acolo, in casa acesteia instalindu-se firma „Luconex”. Asociatia „Arhproiect” nu si-a recapatat nici acum cei 10 ari…

Cum Va uitati la toate astea, domnule Braghis? Noi nu ne-am pus niciodata in gind sa atacam intelectualii republicii. Redactia noastra l-a vizat doar pe unul dintre ei cu numele Nicolae Ciobanu-Dabija, care incearca sa-si ascunda pacatele dupa paravanul intelectualitatii, izbutind sa-i induca in eroare nu numai pe cititorii ziarului sau, nu numai conducerea Uniunii Scriitorilor, dar chiar si pe unii dintre deputati.

„Moldova Suverana”

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1172756483&archive=1173101740&start_from=&ucat=7&

ERA FALSIFCATORILOR DE ISTORII SI A TRADATORILOR

Am demonstrat, asta pe parcursul a mai multe numere ale ziarului nostru, artificialitatea Forului Democrat al Romanilor din Moldova. Aceasta formatiune obsteasca, creata pe principii sectare, de grup de interese, antinationala, antiromaneasca si antieuropeana, asta in pofida discursului demagogic si fals democratic, nu face nimic altceva decit sa creeze false premise de conflicte sociale, iar masa de manevra nefiind alta decit naivitatea unor categorii sociale vulnerabile si naive, carora li se inoculeaza idealuri utopice. Componenta conducerii acestui For, care reuneste cele mai paradoxale si nesincere personalitati, fiecare urmarindu-si propriul interes, pe care cred ca si-l pot atinge doar sub aceasta umbrela, la nivel mental toti acesti factori/lideri sunt, paradoxal, din acelasi aluat dar si antagonici, multi dintre ei, in anumite perioade, au fost inamici unul altuia la nivelul disputelor publice. Ca sa dau doar un singur exemplu, insa extrem de graitor, amintesc disputa dintre marele gazetar Constantin Tanase si Nicolae Dabija. C. Tanase, cu binecunoscutul sau fler, i-a facut cea mai exacta portretizare lui Nicolae Dabija in celebra scrisoare deschisa, adresata lui Grigore Vieru, intitulata „Opriti-l pe Dabija!” Acesta-i adevaratul Dabija! Celebrul gazetar C. Tanase a avut inspiratia fenomenala de a include aceasta radiografie senzationala si precisa in volumul sau de eseuri „Patria vuinda”, dind astfel posibilitate generatiilor viitoare sa cunoasca cu adevarat chipul unui poet proletkultist care-si faureste o contemporaneitate butaforica. Indiferent de resorturile deloc morale care l-au determinat pe Tanase sa se arunce acum in aceeasi barca la cirma careia se afla Dabija, „Patria vuinda” ramine ca o marturie zguduitoare a portretului unui animator de vise false. Din numeroasele marturii si probe care ne vin si ne confirma imoralitatea sau pseudostiinta celor din conducerea Forului condus de Dabija, oferim astazi cititorului cea mai pertinenta analiza a cartuliei lui Anton Moraru, intitulata „De ce moldovenii sunt romani”, pe care Dabija o califica a fi o „lucrare fundamentala”, iar pe autor il defineste ca fiind „savant”. Recomandam lecturarea urmatorului text, asta in primul rind, elevilor, studentilor si profesorilor, dar si naivilor si putinilor sustinatori ai lui N. Dabija.

Mihai CONTIU

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1190027732&archive=1190116355&start_from=&ucat=7&

Fraudarea alegerilor de catre Opozitie
„Canalia liberala” dezlantuita si turbata

Contiu_mina.JPG
Mihai CONTIU

Scriam, in urma ceva timp, ca absolut toti romanii cu scaun la cap, oameni simpli sau intelectuali remarcabili,  nu traiesc cu false nostalgii unioniste, pentru ca nu concep posibilitatea si necesitatea unirii Moldovei cu Romania indiferent de cit de mult ne-am stradui sa ne demonstram ca suntem frati de singe. Om fi, nu zic Nu cu inversunare, dar de a saptea spita, iar mamele sunt altele, ca, de altfel, si tatii!
O anumita fratie moldo-romana exista, dar la nivel de gunoaie ceausist-securiste si fostii comsomolisti sau PCUS-isti vopsiti in mincinoase titulaturi democratice, iar printre acestia, asa cum spuneam si in numarul de ieri, se numara cei de teapa lui Filat, Urecheanul, Ghimpu sau Vitaliu Pavlicencu. Nominalizarile pentru candidaturile unor moldoveni in Parlamentul Romaniei sunt la fel de ilustrative, iar in acest caz ii am in vedere pe Tudor Pantiru, Ilie Ilascu si Nicolae Dabija. Ultimul, Nicolae Dabija, nu numai ca este cea mai sireata vulpe si pisica politica, dar faptul ca este desemnat spre a candida pentru un post in Parlamentul Romaniei de catre Partidul Liberal din aceasta tara vorbeste de la sine cit de tenebroase sunt „fratiile” moldo-romane. Nicolae Dabija, dincolo de cele afirmate ieri cu privire la faptul ca este o creatie politica scremuta de nepedepsitul tartor Ion Iliescu si de catre Adrian Nastase, a fost si este un extrem de bun prieten si apropiat clanurilor ceausist-securiste ale puslamalelor politice Adrian Paunescu si Corneliu Vadim Tudor. Acestia doi sunt cei care latra ca ultimele javre in apararea lui Dabija si a lui Grigore Vieru cind acestia se duc la Bucuresti si mint fara sa clipeasca atunci cind spun ca sunt oprimati in Moldova, „uitind” sa aminteasca ca de fapt sunt ridicati in slavi, cum este in realitate, dar si ca ei sunt adevaratii prigonitori ai presei independente, iar aici am in vedere faptul ca noi suntem printre victimele haituirii lor. Asadar, Dabija, protejatul celor mai sus amintiti, acum candideaza pe listele lui Tariceanu, care, cel putin politic, este adversarul de moarte al acestora. Ce-o fi fost in tartacuta Tariceanului de a optat pentru Dabija se poate doar presupune, asta in pofida faptului ca presa romana a scris despre trecutul tenebros al acestora. Mai mult decit atit, idioata lege electorala din Romania nici macar nu-i obliga pe acestia, asemenea candidatilor romani, sa declare daca au colaborat sau nu cu fostul KGB, fapt semnalat, in afara de ziaristii romani, si de doua organizatii civice romanesti  care le-au contestat candidaturile. Asadar, in noua sa orientare, Dabija se situeaza pe pozitii adverse fata de Iliescu, Nastase, Basescu, Paunescu sau Vadim. Va dati seama in ce gunoiste a intrat, pentru ca daca nu reuseste sa intre si in Parlamentul Romaniei, abia atunci vom vorbi, asta la modul cel mai real cu putinta, despre sfirsitul politic definitiv al acestui om. Romania, inca de la inceputul anilor ’90, nu a fost preocupata si nici acum nu incearca sa aiba parteneriate cu moldoveni necompromisi, care nu-si neaga cu perfidie trecutul, si nici cu autoritatile legale ale statului la modul cel mai onest cu putinta. O dovada in acest sens si politica standardelor duble – una se vorbeste la nivel oficial, alta se fumeaza atunci cind e vorba de a-i sprijini substantial pe cei care atenteaza direct la stabilitatea si statalitatea acestei tari, iar printre acestia se numara Ghimpu si nepotul, Dabija, „tiraspoleanul” Urechean, Vitaliu  Pavlicencu sau Filat.
Pentru ca iarasi veni vorba de Filat, ar mai fi ceva de adaugat! Vladimir Voronin, o stim prea bine si o stie si Europa, s-a angajat prioritar si ireversibil in procesul de integrare europeana a R. Moldova, iar pentru aceasta, dincolo de orice ambitii politice, absolut toate partidele din Moldova ar trebui sa-l sprijine neconditionat pe presedinte in vederea realizarii acestui obiectiv. Daca nu din patriotism, macar din necesitate, ca doar cam toate aceste partide spun ca vor acelasi lucru. Filat, insa, este impotriva aderarii Moldovei la UE. Aceasta obraznicatura politica, sfidind orice norma morala, civica si patriotica, a trimis, in scris, la Consiliul UE o nota prin care cere ca acest organism sa nu inceapa nici o negociere cu R. Moldova in perspectiva integrarii europene pina la alegeri. Aici si este buba dezinformarii populatiei de catre Vladimir Filat, dar inainte de toate, de dragul unui populism de satra, acesta a facut cea mai crasa dovada a faptului ca el lupta impotriva intereselor nationale ale propriei tari. Intotdeauna au fost in istoria tuturor popoarelor momente politice favorabile pentru care nu exista scuze daca le rateaza. Filat asta si vrea, desi stie ca nu-i va reusi. El pune mai presus de interesele nationale scopurile sale personale si ale anemicului sau partid. Pina si Basescu, indiferent de racnetele lui nesabuite, s-a pronuntat ferm pentru incheierea unui Acord de Asociere dintre UE si R. Moldova pina la finele acestui an, pentru ca aici este vorba nu ce si cine va cistiga alegerile de aici, ci de viitorul european al tarii, viitor care nu trebuie sa depinda de calendarul alegerilor sau de ambitiile de razbunare ale unui amarit de politician aflat in caldurile unei andropauze timpurii.
Ce nu vrea Filat sa spuna oamenilor este faptul ca, in decembrie, Consiliul UE isi va da Acordul politic pentru Acordul de Asociere in vederea inceperii negocierilor de aderare a Moldovei la UE. Aici este vorba de doua lucruri total diferite, pentru ca Acordul politic, care este extrem de important, este cartea verde, ca sa ma exprim asa, care permite demararea negocierilor de aderare propriu-zise, iar acesta este cel de-al doilea lucru separat de care vorbeam. Acordul politic este esential pentru tara si perspectivele europene ale cetatenilor moldoveni in ultima instanta, iar negocierile de aderare nu au nimic de-a face cu alegerile parlamentare care-l preocupa pe infractorul politic de Filat, pentru ca aceste negocieri pot dura. Negocierile sunt extrem de complicate si nu au nimic de-a face cu clasa politica. Ele se desfasoara la nivel institutional, in ideea ca fiecare minister in parte negociaza separat. Se negociaza, de exemplu, spre a fi mai explicit, cit vin urmeaza sa exporte Moldova in UE, cit suc, agrafe, confectii sau fructe, dar si ce sa importe, absolut, dar absolut totul se negociaza. Astea sunt negocierile, nu cele dintre Filat si ziarele, televiziunile si radiourile care ii ridica osanale de zici ca-i un copil care a inceput sa vorbeasca si sa mearga de la trei luni. Despre negocierile dintre Filat, Contestantin Tanase si altii voi vorbi cind o sa-mi ajunga spatiul tipografic!

http://www.moldova-suverana.md/index.php?start_from=&ucat=7&subaction=showcomments&id=1226405250&archive=1226491521&

Demascarea prostitutiei unor moldoveni piriti

Am obligatia morala, pe linga multumirile de rigoare, sa le raspund mai detaliat numerosilor cititori care m-au incurajat si felicitat cu prilejul implinirii unui an de cind am bucuria si onoarea de a lucra pentru ziarul „Moldova Suverana”. De ce bucurie si onoare? In primul rind pentru ca scriu intr-un ziar necorupt de nici o forta politica, nealimentat financiar de nici un grup de interese partinice sau de alta natura, iar politica editoriala a „MS” este optiunea libera a redactiei si a cititorilor/abonatilor nostri. Ma aniversez de unul singur, la peste un an de cind am fost invitat si angajat la aceasta publicatie, asta in mod cu totul si cu totul special, din cauza ca doar scriind la „MS” am avut sansa rara de a vedea gaunosenia, ticalosia, avaritia, calicia, fatarnicia si cruzimea unei turme primitive si indoctrinate care este formata din citiva intelectuali care, demoni fiind, poarta masti mincinoase de ingeri inaripati, acestora adaugindu-li-se o haita fanatica de brute capabila de orice. Nici o alta publicatie din Moldova nu a mai fost atit de persecutata, haituita si atacata asa cum suntem noi. Suntem tinta tirurilor celor mai inversunate minciuni si calomnii. Nicaieri, in toata presa din lumea civilizata, respectind proportiile si luind in consideratie numele si personalitatea celor care ne doresc pieirea, nu a mai fost inregistrat un astfel de caz. Toate aceste ni se intimpla pentru ca „am comis pacatul” de a spune adevarul si a arata cititorilor ca si in Moldova, cum de altfel se intimpla peste tot in lume, exista falsi lideri spirituali, pseudovalori, icoane mincinoase nascocite de niste minti diabolice, fatarnici odiosi impopotonati cu diplome, medalii sau titluri academice, precum si tradatori autentici de tara si de neam. Am avut dreptate in toate afirmatiile pe care le-am facut in acest ziar, cum, pe de alta parte, am crezut ca aveam dreptate atunci cind, absolut din proprie initiativa si convingere, am sustinut candidatura lui Mihai Cimpoi la presedentia U. Scriitorilor, desi, daca ne luam dupa etichetarile pe care ni le fac caraghiosii nostri inamici, nu-i asa?, prezenta lui Mihai Cimpoi in paginile ziarului nostru ar fi trebuit sa fie inoportuna. Am avut dreptate cind „MS” a raspuns bilbiielilor tendentioase facute la adresa noastra in „raposata” rubrica „Ziarul lui Cheianu” de la PRO FM. Am avut dreptate cind am afirmat ca exista granturi romanesti pentru ziare si carti din Moldova, sume de bani asupra carora se pastra o taina suspecta. Ni s-a dat dreptate cind am scris despre coruptia de la Ambasada Romaniei. Opinia publica constata pe propria-i piele ca nu am gresit cu nimic atunci cind am scris primii despre neputinta si nesabuinta politica si administrativa a clanului Ghimpu-Chirtoaca. Ne vom proba dreptatea si in toate procesele judiciare de mascarada, expresie a unei uri inumane, pe care ni le-au intentat Nicolae Dabija si Grigore Vieru, procese prin care nu numai ca vor sa ne desfiinteze ca ziar si ca profesionisti de presa, ci vor sa ne ia atiti bani incit le-ar putea sigura o existenta tihnita si stranepotilor acestora, sumele fiind atit de uriase incit ne este teama si sa visam la ele, dara sa le mai si avem. Am avut si avem dreptate cind am scris si vom mai scrie ca R. Moldova este o tara care nu poate face obiectul nici unei tranzactii teritoriale cu Romania sau Rusia, viitorul ei european fiind expresia consolidarii statale, sub toate aspectele, a acestei tari. Am ilustrat doar citeva din multiplele cazuri in care am avut dreptate, asta pentru ca cititorii nostri sa inteleaga exact sensul urmatoarelor afirmatii: „Moldova Suverana”, asumindu-si cele mai nebanuite riscuri, va continua sa scoata la lumina zilei prostitutia intelectuala si politica a unor moldoveni tiriie-briu de lux, pirliti, megalomani si imbatati de un succes trecator si searbad, iar acest lucru il vom continua pina in pinzele albe, indiferent de pericolele la care ne vom expune. Dezghiocarea adevarului continua!

Mihai CONTIU

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1191237795&archive=1191324358&start_from=&ucat=7&

MAXIME SI REFLEXII CU FRECTII

Din cugetarile lui nenea Misa, paznicul redactiei

Cea mai ingrata fiinta de din Lumea de Dincolo, au spus-o cam multi, cica ar fi Dumnezeu. Asta si pentru ca ne cere lucruri peste puterile noastre, fara sa ne rasplateasca macar cu-n televizor cu plasma sau macar cu un telefon mobil mai acatarii. Fireste ca unii oameni ar fi dispusi sa lase de la ei o rugaciune sau doua peste canon. Dupa ce a venit peste capul nostru si cu Noul Testament, lucrurile au luat-o razna de tot. Ne indeamna tot timpul sa iertam pe oricine si orice de te miri ce. Nu-si mai poate omori omul in liniste un copil care-i apartine de drept si de fapt, chiar daca are acte pe el, nu-si mai poate sacrifica nevasta etc., pentru ca, pe linga interdictiile biblice, Dumnezeu ne-a pus pe cap si legi omenesti. Nu era mai bine pe vremea Vechiului Testament, acela cu ochi pentru ochi si dinte pentru dinte, care nu te obliga sa-ti ierti intr-aiurea dusmanii? Aici nu pot decit sa fiu de acord cu maestrul Grigore Vieru care stie sa-i puna transant problema lui Dumnezeu care, la urma urmei, nu-i nimic altceva decit un simplu Dumnezeu: „Ma indemni, Doamne, sa iert. Dar de ce nu mi-ai dat doua inimi, ca sa asez in una pe vrajmasul meu?!” Aici chiar ca l-a prins cu ocaua mica pe Al’ de Sus! N-are dreptate? Bine, mai Doamne, de ce nu te-ai gindit sa ne dai doua inimi daca tot vrei sa-i iertam pe apropiatii nostri si pe vrajmasi, asta asa cum ne-o ceri prin Isus, doar stii ca numai cu una singura nu se poate?

http://www.google.com/search?hl=ro&client=firefox-a&rls=com.ubuntu:ro:unofficial&q=grigore+vieru+site:www.moldova-suverana.md&start=100&sa=N

Chiar si un leu daca vrea sa obtina pe nedrept de la noi, pe fruntea lui Nicolae Dabija scrie C.E.D.O.!!!

Nicolae Dabija, prin procesul pe care ni l-a intentat si despre care este vorba in rindurile de fata, ne-a solicitat despagubiri materiale in valoare de cinci milioane de lei de la Mihai Contiu si un milion de la „Moldova Suverana”, asta pentru ca, zice el, „i-am provocat suferinte morale, i-am lezat demnitatea umana si i-am prejudiciat grav imaginea de scriitor”. Asa o fi, daca zice el, nu insa si noi! Pentru pamfletul pe care ni l-a incriminat, repet: pamflet, judecatoarea Djeta Chistol de la Judecatoria Centru a absolvit de orice vina „Moldova Suverana”, iar pe mine m-a obligat sa-i platesc despagubiri lui Nicolae Dabija in valoare de 500 de mii de lei (va dati seama, un fleac de „maruntis”, nu?). Este interesant faptul ca, in justitia moldoveneasca, in instantele prin care ne citeaza Nicolae Dabija si Grigore Vieru, se observa ca li se admite ca proba justificativa invocarea tuturor titulaturilor si meritelor acestora, incalcindu-se astfel dreptul constitutional privind egalitatea tuturor cetatenilor in fata legii, iar toate acestea, am observat, influenteaza asupra hotaririlor luate. Justitia, asta o poate spune orice expert international, nu are nevoie de factori decizionali care sunt susceptibili de a fi sensibilizati de poezia unui poet sau a altuia care ajunge in fata judecatii. Putem spune ca astfel acestia fac trafic cu propria personalitate sau notorietate de care se bucura in tara lor, iar de acest lucru, va asigur, instantele internationale nu tin seama. Mai mult decit atit, acestia ar putea manipula si explicitarea unor termeni, genuri sau specii literare prin influenta pe care o au in mediul lingvistic. In cazul de fata este vorba de pamflet, iar Nicolae Dabija a dat in judecata o specie literara, asta din ura oarba si de neinteles pe care ne-o poarta. Prietenii stiu de ce! Ieri, in a doua instanta, la Curtea de Apel, din cele 500 de mii de lei obtinute din cinci milioane, instanta a hotarit ca trebuie sa-i platesc lui Dabija doar cinci mii de lei. Bineinteles ca acest proces (si acesta) nu s-a ispravit, urmeaza instanta superioara, iar daca nici aici nu ni se face dreptate, chiar daca ni s-ar cere fie si un leu despagubiri morale, pe fruntea lui Dabija scrie C.E.D.O.!!!

In urma unei intruniri a „Colegiului de Onoare, Etica si al Inteleptilor” al „Moldovei Suverane”, s-a luat urmatoarea DECIZIE: Desi nu suntem obligati, asta pentru ca nu exista o hotarire definitiva si irevocabila, in semn de bunavointa, poate excesiva, tinind seama si de faptul ca Nicolae Dabija este tintuit la pat, crezind ca astfel ii mai alinam suferintele si-i mai ogoim morala si demnitatea lezate, dindu-i, pe de alta parte, si satisfactie juridica, sa publicam integral textul pamfletului pe care onor judecatoare Djeta Chistol a hotarit sa-l dezmintim.

Dezmintire:

„K.G.B.-ul si Moldovenii proromani”, „Nicolae Dabija, un pancreas mic si-al dracului de rau”, „Coltunasul de Nicolae Dabija se joaca pervers cu posteriorul dezvelit pe linga functiile mele erectile”, „Nenea Pirjoala”, „mucea asta micut si pervers dat dracului!”, „cind era de fata cu fata, nu cu dosul Belengherul”, „fetita tatii”, „vrei sa te mariti cu mine”, „de unde ai furat zestrea si-ai fugit cu-n cazac. Tafanache”, „Virgula de sub Punct”, „cearsaful”, „Carausul de rime”, „Foame-n git”, „bezna mintii sale”, „Sughitul de Pisica Nedata Caldurilor, maninca dintr-un rahatis care sigur ca este mai mare decir el”, „Logica de minijupista de la liceul „Gheorghe Asachi!”, „Aviarul Nicolae Dabija cotcodaceste”, „Glaja Dabija”, „Nicolae Dabija, poet, ziarist, academician, proprietar, membru al mai multor jurii, tata, sot, laureat al unor premii oferite de doua regimuri…”, „Palamida Dabija are nevoie de viol ca de aer”, „martiriul de tot risul”, „cu limba-ndoita, Junghiulet Dabija”, „sa pacalesti lumea”, „nene Pseudonim”, „Pisvaizerul de Dabija”, „recrutat de securistii lui Ceusescu si ai lui Iliescu”, „Aceasta cratima a literaturii romane”, „nelungul baietas Dabija, ma erotizeaza”, „fetita tatii”, „din anul 1392, pentru ca pana atunci, probabil, faceam focul cu balegar cum vei fi facut tu pina mai ieri. Vorbind de la securist la securist, Hurdubaie Dabija”, „a familiei tale?”, „Atentiune, atentiune pentru intreaga natiune si ratiune! Frati moldoveni, pentru ca-mi sunteti frati, intrebati-l pe pisicherul de Dabija, asta ca sa vedeti cit este de matracuca* ce avere are, cit de moral este in plan familial, cit a injurat Romania mea pina in 1989, citi bani a primit din tara mea si de la cine, de ce nu-i mai primeste si de ce vrea sa flendureasca un roman sincer. Asta sunt eu! In alta ordine de idei, dar si intr-un pic de dezordine, anunt cititorii mei ca intentionez sa studiez posibilitatea de a-l da in judecata pe Nicolae Dabija pentru „abuz in dragoste”. El ma iubeste, e timid, e poet, nu mai are cum si cu ce, vrea, dar se sfieste, are dorinta, nu stie s-o spuna pe de-a dreptul… Of, am trecut prin chestiile astea, dar aveam doar 14 ani, insa era vorba de-o „ea” nu de „el”! Apropo de procese, interjectie gingava, Nicolae Dabija, hoinar prin poezia romana asemeni hotilor de buzunare, prin diarea sa de pseudoeditorial de joia trecuta, devine subiect penal fara sa-si dea seama. Sunt milos si-l las in pace. De unde sa cunoasca codana de Dabija Codul Penal Roman? Ce, el este roman?”, „Pe Dabija-l… arde grija!”, „Napirstoc Dabija”, „Coliva Dabija”, „o lele cu pretentii vomitive”, „o lastaroaica comsomolista”, „Lelita-tanti Spondiloza, sa-i zici tov. lui tac-tu”, „Aluat Dadija, fa-te macar c-ai fi barbat. Bai, colhoz”, „Hitlerasul Dabija, pizmuitorul biografiei lui Stalin”, „Freaca Ridichea”, „stepa mintii indigoului Dabija. Mos‘ Calimara”, „spune hahalereste”, „nene Butuc”, „mama ma-sii!”, „nu esti crestin? Serafica flegma, stresata de claustofobia fireasca a celulelor unde a fost instruit”, „Bre, nea Cireasa”, „fata de o fosta familie in care ti-ai bagat…”, „indiferenta poetica”, „Curi, curi”, „Nicolae Dabija – cea mai mascata publicitate din tara lui”, „Maneaua de Dabija”, „Piticul dictator”, „bordelizeze”, „pretinsul lui ziar medico-literar”, „nerusinare”, „sa se lafaie intr-un confort material deloc neglijabil si justificabil”, „pustoaica lui nenea, ca esti printre cele mai bogate jurnaliste si scriitoare din tara Moldovei?”, „Metastaza asta mica si rea”, „comsomolista si membra la P.C.U.S.”, „se scarpina in fund”, „Ce zici Oloinita”, „duduita Makler! Alo Pirloaga”, „ma-ta! S.R.L-ul lui Junghiulet, furat ziua in amiaza-mare”, „porecla”.

Pentru conformitate,
Mihai CONTIU

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1193322070&archive=1193660985&start_from=&ucat=7&

Spionaj si contraspionaj romanesc in R. Moldova (5)
SPRE STIINTA PRESEDINTELUI ROMANIEI, DL. TRAIAN BASESCU, SI A PREMIERULUI
CALIN POPESCU TARICEANU

Toate atitudinile si actiunile care vizeaza politica externa si relatiile internationale  ale unei tari se fundamenteaza intr-o masura considerabila si pe rapoartele serviciilor secrete. Politica Romaniei fata de R. Moldova nu face exceptie de aceste rigori. Este naiv sa credem ca tensiunile diplomatice din relatiile moldo-romane ar fi provocate deliberat de clasa politica de la Chisinau sau de catre serviciile secrete moldovenesti. Raportul de forte avantajeaza net Bucurestiul. Romania ca tara nu are probleme de natura sa-i fragilizeze existenta sau s-o vulnerabilizeze sub toate aspectele – politic, economic, securitate sau identitar-nationale, excesele de autonomie etnica ale maghiarilor avind mai degraba caracter de slogan politic si electoral. Moldova, in schimb, in pofida faptului ca si-a conturat o identitate proprie care este recunoscuta international, pe linga o serie de dificultati economice si de securitate nationala, continua sa fie o zona incinsa din cauza separatismului transnistrean, dar si a altor tendinte de autoenclavizare etnica. Peste toate acestea, de parca nu ar fi fost suficiente, Romania a exportat in Moldova pro-romanismul si pro-unionismul prin intermediul serviciilor secrete si al unor politicieni romani nationalisti de stinga sau extrema stinga, vechi unelte ale securitatii ceausiste, de genul unora ca Adrian Paunescu sau Corneliu Vadim Tudor. Serviciul de Informatii Externe al Romaniei nu a luat in serios problemele R. Moldova, conducerea acestuia bazindu-se, asa cum am mai spus, pe informatiile si rapoartele care veneau de la ofiterii de informatii de la linia Ambasadei si cele ale SRI. Abia prin 1998 SIE a decis sa-si largeasca interesul fata de Moldova. Deja era prea tirziu. Banii pe care ii „investise” aici SIE si unele grupuri de interese politico-financiare romanesti in partide politice si o serie de intelectuali au creat o dependenta profitabila (si santajabila) intre agentii romani platitori si subiectii moldoveni platiti – pionii executanti de proiecte politice si sociale pro-romanesti. O dovada a acestui fapt sunt si eu, cazul care am devenit, dar si faptul ca ofiterii romani de informatii externe care au monopolizat exclusiv chestiunea Moldovei au reusit sa-i inlature definitiv pe profesionistii informatiilor externe care priveau Moldova sub aspect informativ ca pe o tara ca toate celelalte. Presedintii Romaniei Iliescu, incepind cu 1991, Constantinescu, iarasi Iliescu si in final Basescu au receptionat o Moldova deformata voit de catre SIE. Chiar si iesirile aparent libere ale lui Basescu au la baza tot setul informativ despre Moldova intocmit la serviciul de analiza si sinteza al SIE, iar din aceste rapoarte reiese clar ca majoritatea „covirsitoare” a moldovenilor gindeste si simte romaneste, ca toti vor unire cu Romania etc. SIE, pentru a fi credibil in fata comandantului suprem, opereaza cu „personalitati”, exagerindu-le impactul si influenta pe care „ar avea-o” in rindul populatiei, iar (si) pentru asta le stimuleaza orgoliile, le satisfac apetenta pentru bani, la trei dintre ei le menajeaza si incurajeaza megalomania si multe altele. Operatiunile „moldoveni membri de onoare ai Academiei Romane” sau „Steaua Romaniei” sunt  tot opera SIE.
Amanunte absolut autentice: Desi n-ar fi trebuit sa ne intereseze, pe noi cei care nu lucram impreuna cu ofiterii de informatii de la linia Ambasadei romane de la Chisinau, am sarit ca ars cind am vazut lista cu cei carora li se conferise „Steaua Romaniei”. Stiam cine-i propusese, de ce si in ce scopuri, iar din aceasta cauza, in paralel si independent de ofiterii de la linia Ambasadei, le intocmisem profilurile la singe, pina in cele mai intime amanunte ale reprezentarii lor sociale, psihice, morale etc., dar m-am indignat deoarece printre cei nominalizati cu „Steaua Romaniei” nu figura si Mihai Cimpoi. In opinia mea, dar si a unor ofiteri de la Bucuresti, Mihai Cimpoi trebuia sa primeasca aceasta distinctie si pentru ca este printre putinii dintre cei care nu furnizase informatii la SIE sau SRI, nu tradase Moldova ca stat, iar prin caracteristicile sale specifice ne-a dus la concluzia ca nu poate fi racolat. Personal nu am luat niciodata in calcul aceasta optiune si am contraindicat-o si altora. Ulterior, prin metode de influenta speciale, am reparat aceasta omisiune si am reusit sa i se acorde aceasta distinctie.
Cazul Ion Druta este unul dintre cele mai stralucite esecuri ale SIE de la linia ambasadelor romane de la Chisinau sau Moscova. Ion Druta a dat cu tifla Academiei Romane prin faptul ca nu s-a dus sa tina discursul de receptie prilejuit de acordarea titlului de membru de onoare al acestui inalt for stiintific. Desi avea fonduri considerabile pentru monitorizarea, influentarea, studierea si sensibilizarea subiectului Druta spre a-l determina sa vina in Romania sa-si tina discursul de receptie la Academie, SIE s-a bilbiit lamentabil. Nefiind obiectul intereselor mele, i-am intersectat biografia si profilul lui Ion Druta doar tangential, de la distanta mai mult, dar suficient cit sa-mi dau seama de neprofesionalismul SIE de la linia ambasadelor. Acestia, cel putin asa mi s-a spus, dar am vazut si citeva note informative, l-au incadrat psihologic pe Ion Druta doar din perspectiva informatiilor indirecte, cele culese de la scriitorii moldoveni pro-romani de la Chisinau. Problema cea mai mare a SIE, cauzatoare de dezastre diplomatice (dar nu numai!) in relatiile moldo-romane, este aceea ca toate informatiile culese din R. Moldova sunt cernute prin sita optiunilor pro-romanesti ale informatorilor locali, intelectualii si citiva politicieni, discursul patriotic fiind cel care legitimeaza viabilitatea informatiei. Naivitatea oamenilor de rind este uriasa, iar unii lideri de opinie pro-romani din Moldova stiu asta si-i manipuleaza chiar cu nerusinare. Eu nu pot fi naiv si nu mi-am putut permite acest lucru niciodata, motiv pentru care am capacitatea de a face conexiuni si intui care-s adevaratele motive, cele ascunse, pentru care presa „independenta pro-romaneasca” de la Chisinau vrea sa faca lumea sa creada ca vinovat pentru tensiunile dintre relatiile moldo-romane ar fi presedintele Vladimir Voronin. Nu cred ca ar indrazni sa ma priveasca cu seriozitate in ochi si sa reafirme acest neadevar oameni ca Nicolae Dabija, Val Butnaru, Constantin Tanase, Grigore Vieru, Nicolae Negru sau Petru Bogatu! Daca totusi ar avea acest curaj, fapt care nu m-ar mira peste poate, atunci inseamna ca chiar au mari probleme, pentru tot restul vietii, dar asta-i treaba lor, nu a mea. Debandada pe care a demarat-o SIE roman in Moldova, incepind cu anul 1991, a intretinut o permanenta stare politica conflictuala la nivel identitar, si pot sa afirm fara prea mari retineri ca, indirect, a contribuit la venirea comunistilor la putere. SIE si prietenii stiu de ce! Presedintele Vladimir Voronin, cel vesnic blamat de moldovenii „pro-romani”, s-a pomenit intr-o situatie extrem de delicata – ca sef de stat, caz extrem de rar, este nevoit sa-si situeze tara in legitima aparare fata de o stare conflictuala creata si intretinut de SIE roman pe teritoriul Moldovei, iar in acest caz am face dovada de infantilism daca am invoca optiunile afective firesti si personale ale presedintelui. SIE roman a avut posibilitatea sa contribuie fundamental la consolidarea statalitatii Moldovei si la imunizarea sigurantei nationale a acestei tari. Altele ar fi fost simpatiile moldovenilor fata de Romania in ziua de astazi! Chiar daca nu mai lucrez de atita timp pentru acest serviciu de informatii externe al Romaniei, in pofida faptului ca am depus eforturi uriase sa-mi sterg din memorie amintiri legate de relatii cu diversi agenti sau subiecti, anumite instincte, vorbesc de cele native, ramin. Precizez pentru cititori faptul ca noi nu ne putem permite luxul fabulatiei – absolut toate afirmatiile pe care le facem sunt verificabile, aici este viata, nu film sau roman politist, iar viata bate filmul de cele mai multe ori! SIE si prietenii stiu de ce! Presedintele Basescu, oricit de dezinformat si manipulat ar fi prin rapoartele SIE, manipulare ce se extinde, stiu sigur, si asupra directorului acestui serviciu, are obligatia constitutionala, dar si cea prin care este investit de calitatea de presedinte al Consilului Suprem de Aparare a Tarii, sa reformeze acest sistem, sa stopeze si sa urmareasca personal politicile SIE roman in R. Moldova, sa ceara fisele de cadre ale tuturor ofiterilor Centralei de la Bucuresti pentru ca, sunt sigur, va avea multe surprize, si sa vada „valoarea investitiilor” SIE in Moldova. SIE, in mod deosebit in ultimul an, dar si anumite structuri ale SRI, s-au implicat mult, aproape la vedere, in „formularea romaneasca” a unei opozitii aproape inexistente, iar in cazul dat nu am in vedere doar „anemia provizorie numita FDRM”. Personal, daca as mai fi lucrat in sistem, as fi stopat anumite „penetrari” ale presedintelui Basescu, de care ,sunt sigur, SIE nu este strain, la fel cum am reusit, cu ani in urma, sa descurajez un atentat la viata fostului premier roman Adrian Nastase. SIE si prietenii stiu de ce si cum! La revedere, Romanie draga, oriunde te-ai afla, chiar daca, conform procedurii, va dura un timp! Noi, iubiti cititori, ne vom revedea marti, intr-un alt format de rubrica, dar, va promit, ceva mai interesant cu timpul, asta pe masura ce ne vom permite sa scoatem si documente foste strict secrete la vedere.
Mihai CONTIU

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1195740983&archive=1196079744&start_from=&ucat=7&

Antieuropenismul unor grupari si subminarea sigurantei nationale de catre acestea

MARTOR OCULAR

Mihai CONTIU

Exista, aici, in R. Moldova, o puzderie de partide si organizatii civice care, prin programe politice sau obiective statutare, au contribuit de-a lungul anilor la consolidarea a ceea ce eu numesc paradoxul politic specific doar R. Moldova.

Aceste partide si organizatii se situeaza exclusiv in zonele extremismului. O particularitate definitorie a acestui extremism este aceea ca exclude din start optiunea nationala. Extremismul clasic, intilnit in istorie si la toate popoarele, are ca element fundamental programatic ideea nationala. Exemplific, in acest sens, extremismul legionar din Romania interbelica, nazismul, fascismul lui Musolinni, Ku-Klux-Klan-ul american etc. Extremismul moldovenesc din zilele noastre, la lumina zilei, sfidind fatis autoritatile constitutionale ale statului, lupta programatic pentru destramarea statului Republica Moldova. Este consternanta, pe de o parte, ingaduinta autoritatilor statului, dar, pe de alta parte, este incriminabila lipsa de operativitate a serviciilor speciale, care de mult trebuiau sa instrumenteze acest fenomen, sa-l raporteze conducerii statului si sa se ia astfel masurile de rigoare. Autoritatile, se intelege, nu pot actiona in lipsa unei bune documentari si a unor rapoarte concludente. Extremismul organizatiilor moldovenesti, care vizeaza univoc disparitia statului, se repliaza identitar in doua directii � Rusia si Romania. Cei care se regasesc in zona ruseasca de autodefinire identitara, cu exceptia Transnistriei care se doreste incorporata geografic Rusiei, lupta mai mult pentru protectia propriilor veleitati si a capitalului, interesele economice prevalind, fapt explicabil si prin aceea ca infuzia ruseasca de capital este cea mai mare, dar si pentru ca piata ruseasca, in pofida interpunerilor politice, conditioneaza indiscutabil factorul economic national din Moldova. In acest context, gruparile extremiste de sorginte proruseasca atenteaza la siguranta nationala a Moldovei intr-o formula extrem de abila. In acest spectru este cultivata o ambivalenta identitara cu invocarea prioritatii vectorului prorusesc, dar tocmai acest lucru submineaza optiunea politicii externe a Moldovei pentru unitatea europeana. Moldova, daca nu ma insel, este prima tara europeana care a invocat necesitatea integrarii Rusiei in U.E. Ca interesele nationale ale Rusiei dicteaza sau nu un astfel de deziderat este altceva, dar Moldova, in corespundere cu propriul interes national, a deschis Europei si astfel de perspective, aceasta pentru ca, intr-o proiectie greu definibila temporal, Rusia trebuie sa fie europeana si de jure.

A doua grupare a extremismului se autodefineste identitar in spatiul romanesc, fapt neincriminabil in planul optiunilor intime si firesti ale oricarui individ in parte, discutabile fiind doar metodologiile asumate, realismul acestora, sinceritatea, vocatia si plasamentul constitutional al gruparilor respective. Daca, vorbind realist, cu un protector spiritual sau financiar rus nu te poti juca, cu factorul romanesc si european acestia jubileaza intr-o duplicitate mai mult decit revoltatoare. Moldoveanul, datorita vicisitudinilor istorice prin care a trecut, are teama de foame si de frig. Foamea, nu luata neaparat ca element de personificare, a fost transformata de �idealistii unionisti moldoveni” in alter ego-ul devenirii si rezistentei lor. Nu intimplator �marii luptatori pentru reintregirea neamului romanesc” sunt persoane prospere, traiesc intr-un confort material de invidiat si huzuresc in interiorul unor slogane unioniste in care nu cred deloc dar le asigura permanenta, asta pentru ca, odata realizate, sursa bunastarii lor materiale isi inchide robinetul. Omeneste vorbind, chiar daca lupta pentru un ideal utopic, asta ca sa-l reparafrazez pe Grigore Vieru, il cred mult mai sincer roman pe Iacob Golovca, dr. in istorie, care traieste extrem de modest si doar lupta pentru o idee, nu vrea sa se imbogateasca din ea, el fiind mult mai onest, sub acest aspect, cu Romania. Forul Democrat al Romanilor din Moldova, pe care nu-l atac, asta spre stiinta purtatorilor de botnita care ma insulta cu aceasta invocatie, este o organizatie care si-a ales o optiune neagreata nici de Europa si nici de catre Romania. Eufemistic vorbind, FDRM, ca sa-si probeze dragostea fata de mireasa, violeaza soacra.

Europa zilelor noastre traieste pragmatic si cu perspective bine conturate (R. Moldova s-a inscris intr-un proiect european concretizat prin chiar Planul de Actiuni R. Moldova � U.E., nemaivorbind de celelalte demersuri si proiecte diolomatice.), U.E., absolut legitim, discutind perspectivele europene moldovenesti cu TARA, cu puterea politica desemnata printr-un scrutin universal democratic. Singurele partide coerente, bine structurate si organizate din Moldova, respectind proportiile, este Partidul Comunistilor, secondat, in plan organizatoric, nu si numeric, de PPCD condus de Iurie Rosca, Partidul Democrat al lui Dumitru Diacov, desi avind o anumita incosencventa in planul reprezentatii legislative, a stiut sa-si exercite politic optiunea proeuropeana. Invoc acest lucru nu din vreo banuibila simpatie pentru vreunul din aceste partide, ci doar pentru a aminti cititorilor consecventa, autoritatea si impactul asupra cetatenilor pe care comunistii le-au exercitat asupra populatiei, asta in primul rind; Iurie Rosca si PPCD, in al doilea rind, au demonstrat aventurierilor politicii moldovenesti ce inseamna marea politica, cea pusa in slujba natiunii, atunci cind trebuie sa iti sacrifici o anumita imagine perceputa intr-o definitie data de catre opinia publica in favoarea interesului national; Dumitru Diacov, in al treile rind, spre cinstea partidului pe care il reprezinta, a stiut sa demonstreze moldovenilor ca, inainte de toate, este politician care reprezinta electoratul moldovenesc, nu pe cel ostil R. Moldova.

Iertindu-ma, iubite cititorule, de aceasta prea lunga, aparent, divagatie, voi insista putin asupra extremismului partidelor, ONG-irilor si asociatiilor care militeaza pentru unirea Moldovei cu Romania chiar cu riscul de a ma repeta. Am mai demonstrat-o, si nu o data, ca acestea nu reprezinta nici pe departe esenta a ceea ce ar trebui sa insemne spirit european sau identitar romanesc, pentru ca, asa cum mai afirmam, actiunile lor revendicative cresc in intensitate in cele mai delicate conjuncturi politice, aducind deservicii in primul rind Romaniei, tara in a carei identitate se reclama. Fiind speculanti incurabili de conjuncturi politice regionale, pedaleaza insistent pe ideea unionista anticipind reactiile dure ale Tiraspolului, cunoscind din start ca chiar aceasta idee sau aspiratie a constituit marul discordiei care a dus la razboiul de pe Nistru din anii 1991-’92. La fel de bine stiu si ca Europa nu poate agrea astfel de tendinte revizioniste, iar invocarea exemplului celor doua Germanii nu poate stirni decit surisuri de mirare si nedumeriri prin cancelariile europene. Infantilismul politic de care dau dovada denota imoralitate, lipsa de perspectiva si interes meschin care nu poate fi realizat decit prin intretinerea unor tulburari sociale. Defilind primitiv cu lozinci proeuropene, aceste organizatii si indivizi atenteaza la insesi principiile morale si legice care stau la baza comunitatii europene. Indivizii din fruntea acestor grupari nu fac nimic altceva decit sa-si revendice un sine revolutionar depasit de timp si evenimente, speculind cu impertinenta slabiciunile unor demnitari europeni care nu isi pot imagina ca aceste specimene sunt reale in continutul lor autentic, ci se mira sau la accepta plingerile ca unor ciudatenii. Este firesc ca eu, ca roman, sa ma bucur ca mai intilnesc inca un roman, dar as deveni suspect si necredibil daca m-as preface, de dragul romanismului, ca nu-i observ pe impostorii care vor sa faca romanism (sic!) in Moldova cu bani romanesti. Nu neg ca in FDRM n-ar fi si oameni sinceri, ci doar ma mir de un paradox: in cite feluri o fi receptat romanismul in Moldova daca functioneaza atitea partide si organizatii care, in fond, vor acelasi lucru � unirea cu Romania? Dabija, Pavlicenco, Taranu, Buga, Golovca, Bratu, Dorin Chirtoaca etc., etc., reprezinta tot atitea grupari care se cred proromanesti. A cui este mai bun romanismul, de ce si in virtutea caror rationamente? Nu pot sa nu fac o paranteza in care vreau sa-i invoc pe Nicolae Dabija si sustinatorii sai, membri ai FDRM, prin care sunt etichetat ca fiind antiroman (sic!). Astfel de ineptii sunt si greu de comentat, intrucit imi este dificil sa ma cobor la nivelul baremurilor pe care Dabija le-a stabilit pentru cei care au dreptul sa fie romani in viziunea sa. Lor nu le poti explica cit de simple si accesibile sunt notiunile de patriotism sau apartenenta nativa si fireasca la o identitate etnica, pentru ca ei le complica intentionat pentru oamenii de rind, le redimensioneaza pentru a se justifica in calitate de exponenti ai unor idealuri care, in mod normal, n-ar trebui sa faca subiectul unor programe politice. Eu sunt roman chiar si pentru simplu fapt ca dimineata, dintr-o pornire instinctiva, pentru ca imi si place melodia, intonez imnul de stat al Romaniei, asta spre neexasperarea unor vecini rusi care ma privesc cu ingaduinta si respect (pot proba acest lucru!), dar sunt extrem de nedumerit de faptul ca acest lucru nu-l remarc/aud si de la alti cetateni ai acestui stat, dar nici nu-i acuz pentru asta. Doar constat! Ma consider, in aceeasi masura, moldovean, pentru simplul fapt (elementar, nu?) ca nu am incalcat legile constitutionale ale statului R. Moldova, nu am sfidat autoritatile publice si politice alese de catre popor si n-am militat in nici un fel impotriva intereselor acestei tari.

Asemeni sectantilor, acesti adepti ai unionismului, nu permit sa-i studiezi sau comentezi pentru ca devin extrem de nervosi, considerindu-se detinatorii adevarului absolut, FDRM excelind in acest sens. Orice analiza sau observatie este parata de catre ei prin metode care contravin tuturor normelor europene civilizate. Se lamenteaza, invoca suferinti morale, se automartirizeaza, solicita mila nationala, isi activeaza batalioane violente de partizani care te agreseaza fizic si moral, apeleaza teatral la arbitrajul justitiei pentru inchipuite suferinte morale, fac parada de lozinci patriotice desuete si folosesc un limbaj pompos presarat cu sintagme mobilizatoare si calificative de cea mai joasa speta.

Aceste organizatii, lideri sau activisti n-au nici cel mai vag sentiment de loialitate sau respect pentru propria tara, Republica Moldova, stat in adevaratul sens al cuvintului, membru al ONU, recunoscut ca atare de intreaga comunitate internationala, or, este inutil sa mai invoc calitatile sale pan-europene. Acestia, la scena deschisa, lupta pentru dezintegrarea propriei tari, iar prin luarile de pozitie sfideaza, neaga si insulta institutiile constitutionale ale tarii.

Analistii politici de birou, precum si partidele prounioniste cu stampila, toti sedentari incurabili, lupta pentru niste idealuri pe care ei doar le banuiesc ca ar apartine oamenilor simpli. Contactul lor cu oamenii de la tara se limiteaza doar la un schimb politicos de replici cu baba Floarea, vecina parintilor pe care-i viziteaza cu ocazia Hramului sau Pastelui Blajinilor. N-au inteles nici acum, dupa atita amar de ani, de ce populatia voteaza Partidul Comunistilor. Le este greu sa se explice de ce, atunci cind se aflau la Putere, dadeau bietilor oameni galosi in loc de salariu. Moldoveanul, structural, este de stinga, iar atunci cind aud ca sunt invocate traditii sau principii programatice liberale, de exemplu, iarta-ma, iubite cititor, ma umfla risul! Vizitez, din curiozitate, multe regiuni ale Moldovei, dar nu m-am simtit niciodata contrariat de faptul ca badea Gheorghe din comuna Falastoaca mi-a spus ca este moldovean si vorbeste moldoveneste. Ce pot face eu, biet om si jurnalist modest, impotriva unei istorii care s-a croit dincolo de nasterea si vointa mea? Fireste, am intilnit si moldoveni care se considerau romani, dar am dreptul sa ma intreb daca o faceau din complezenta fata de mine, roman fiind si oaspete al lor, sau din convingere. Istoria unei natiuni este rescrisa, de cele mai multe ori, de catre marile personalitati politice sau de catre partidele cu un puternic impact in rindul populatiei. Cea mai longeviva si dominanta autoritate politica din istoria R. Moldova o are Partidul Comunistilor, iar explicatia acestui fenomen trebuieste gasita in fiecare votant in parte. Cea mai mare constanta si abilitate politica in plan conceptual privind interesul national al tarii o are PPCD, care a stiut sa se alieze, in acest scop, cu un partid politic caruia ii este rival traditional.

Antieuropenismul, antiromanismul, extremismul si atentatele la siguranta nationala a Moldovei de catre organizatiile sau liderii mediatici care se autoevalueaza in spatiul identitar romanesc, in afara argumentelor pe care le-am invocat intr-o intreaga serie de articole, rezida, in primul rind, si din aceea ca ei nu au comportamentul elementar al individului care se revendica proeuropean (nu cred ca este cazul sa reinvoc absolutismul sau dictatura mediatica a lui Nicolae Dabija sau a FDRM!), dar, extrem de important, prin actiunile programatice de atentat la adresa integritatii R. Moldova, ei pot fi calificati ca fiind tradatori de tara, ca nu se supun legislatiei si Constitutiei tarii, ca incita la conflicte rasiale, interetnice (vezi �Rusoaicele � 2”, semnat de N. Dabija!), pledeaza deschis, neconstitutional pentru desfiintarea statului R. Moldova, iar intru acoperirea intereselor lor invoca principii europene pe care tot ei le contrazic. Unirea cu Romania, invocata public, cerinta de natura sa provoace incomoditati diplomatice si Europei, si Romaniei, alimentarea iluzorie a cetatenilor moldoveni cu perspectiva unor avantaje care ar decurge din solicitarea cetateniei romane, actiune generatoare de aceleasi incomoditati diplomatice, insinuarea de catre FDRM ca ar fi un bun avocat in acest sens, fapt sesizabil din insesi luarile de pozitie publica ale acestei formatiuni, se constituie in tot atitea argumente care probeaza antieuropenismul si subminarea sigurantei nationale de catre toate aceste formatiuni care invoca principiile mai sus enuntate.

Siguranta nationala, observ, din pacate, este cel mai putin invocata in mass-media moldoveneasca, creindu-se impresia ca R. Moldova poate eluda asa ceva, ori acest lucru este cel mai grav. Neinvocarea acestui deziderat, mai ales in presa, creeaza senzatia unei complicitati tacite intre toti directorii de opinie, sugerind, parca, faptul ca e de la sine inteles ca R. Moldova este o tara provizorie. Securitatea statului si puterea politica sunt obligate sa ia act de acest lucru. R. Moldova este scoasa la mezat in plan mediatic aproape cotidian. Constitutia tarii este sfidata prin insesi statutele unor partide sau organizatii, fapt inadmisibil in tara mea, Romania, si in nici o alta tara.

Nu poti fi credibil pentru Romania sau Europa atunci cind nu esti capabil sa te coagulezi identitar in propria-ti tara, cea care exista de jure si de facto.

(va urma)

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showfull&id=1176816593&archive=1176900255&start_from=&ucat=13&

MAXIME SI REFLEXII CU FRECTII

DIN INSEMNARILE LUI NENEA MISA,
PAZNICUL REDACTIEI

„Infrint in razboi, te vei intoarce acasa; infrint in iubire, n-ai unde sa te intorci.”, decide autoritar marele profet Grigore Vieru. Asta-i ca si cum as fi un timpit care n-a auzit de Viagra sau de din alea electrice care, oricum, te cam scapa de eforturi si te-ajuta sa-ti pastrezi si iubirea-n iubita. Dar ce nu inteleg eu este altceva: cum adica vine asta ca daca esti infrint in iubire, n-ai unde sa te intorci? E drept ca am patit-o si eu o data. Acum vreo… ani, intr-o seara, m-am intilnit la „Pani-Pit” cu Elena Poetohina, imortalizata de catre regretatul Mihai Roadedeal pe un cimp de flori virilizator. Dupa aia… stiti… am fost la mine la camin si… Caroci, m-a sleit vreo doua ore pina m-a infrint, dupa care m-am intors cu coada mult scapata intre picioare la picioarele nevestei legale. Atunci mi-am dat seama cit de idiot am fost. Cum sa n-ai unde sa te intorci cind esti infrint sau sleit in iubire? Te intorci pe partea cealalta si dormi pina te refaci si o iei de la inceput. Cum poate cineva sa fie atit de zalud si sa creada ca poti fi infrint in iubire? In iubire n-ai cum sa fii infrint, infrint poti fi doar in asternut, dar asta nu are nimic de-a face cu iubirea. Iubesti pur si simplu, ori aici nu poate fi vorba de invingatori sau invinsi! Chestia care ma induioseza cel mai mult la ginditorii astia este ca scriu intr-una fara sa mai incerce dupa ce s-au facut de ris prima data. Toti am patit-o, doar suntem barbati! Vezi ce ciudati si dilii sunt: se intorc flescaiti si batuti ca la fasole de la un razboi, dar au curaj sa se intoarca acasa la mama, tata, nevasta si copil din flori, da’ cind se fac de ris la o patanca buna-rau, le este frica sa se mai intoarca la ea. Sunt idioti, pentru ca daca nu-s zgirciti la buzunar, aia le da curaj si-i invata toate alea, astfel ca s-ar intoarce curajosi si acasa si s-ar mai reveni si la ea macar in ziua de salariu. A, mai e ceva! Cum adica, domnule, n-ai unde sa te intorci daca esti infrint in iubire? Intoarce-te cu fata la Dumnezeu! Du-te la minastire! Da’ nu din aia de maici ca te alunga cu pietre!

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1182948934&archive=1183033547&start_from=&ucat=7&

Muzeul figurilor din ceata

GRIGORE VIERU

Artroza histrionica a norilor incremeniti in idele lui fevruar a biciuit colonia unor vestale puse pe rele. Neperechea unei rime si-a invesmintat Apocalipsa cu un voal din Marea Moarta, iar Edenul l-a bagat in carantina. Longevitatea unei secunde a fost redusa la zero din cauza unei Antologii mirate. Dumnezeu a inceput sa creada in Dumnezeu!

NICOLAE DABIJA

Nevinovata cratima s-a razvratit impotriva Sfintei Scripturi pentru ca nu-i recunoaste drepturile de autor. Virgula, vesnic pusa pe sotii si tradari, l-a trimis la Cetatea Eterna sa-si recupereze verigheta uitata intr-un loc al nimanui. Exclamatia, nepreumblata prin tainele sfinte, i-a oferit semnul intrebarii pentru a se suspenda intr-un punct urmat de altele doua…

Acad. ALEXANDRU MOSANU

Soarele, cofetarul diminetilor noastre, a inchis strengareste un ochi, iar Terra, mofturoasa din fire, tezista nevoie-mare, a cununat Apusul cu Rasaritul. Nasul, un golanas extremist printre razele selenare, s-a facut ca a pierdut verighetele, drept pentru care i-a transformat pe miri intr-un cotor de carte intraductibila.

Acad. ANATOL CODRU

Regizind un vis al Domnului, Arhanghelul Mihail i-a inchinat si o oda. Cind Dumnezeu s-a trezit, un pic mahmur pentru ca era dupa o betie cu ambrozie, l-a trimis la un curs de blasfemii valabile pentru viitorul secol XX dupa nastere viitorului sau Fiu. Fostul vasal al Domnului, confundind voit ambrozia cu tuica de prune, a devenit alcoolic de rime presarate in ajunul fiecarei seri de Sinziene.

ION MELNICIUC, dr. conferentiar universitar

Osteosplatia sermozilitelor l-a forlinisit in asiopta lemjoritelor contimplisate de „stirancolo” izornat al parelimpoplicitele lingostatitoidore. Banglismoida ignostoroidala il fetincinoizeaza lospid. Formitostong laming, mostopiringa ponga, lehusiseaza belroind grapesciungi intromisale. Silcomising barisc, ferronga porindica creisofila.

ION UNGUREANU, regizor, scriitor etc.

Limitat fiind, Dumnezeu a spus: „Cere, si ti se va da!” N-a cerut, a luat direct treisprezece comete cu care nu a stiut sa se joace intr-un Univers prea matur. S-a ratacit printre citeva ademenitoare si nepromitatoare stele, iar acestea, cunoscindu-si adincul decolteului, il lasa permanent in paza unui zeu al carui nume este cenzurabil pentru copii.

Mihai CONTIU

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1172069045&archive=1172217937&start_from=&ucat=7&

MAXIME SI REFLEXII CU FRECTII

Din cugetarile lui nenea Misa, paznicul redactiei

„Acela ce ma sapa cu cuvintul, in mine chiar isi va gasi mormintul”, declama sententios maestrul Grigore Vieru. Brrr! Ti se face frica! Imi aduc aminte de Grisa Mormint, asa era el poreclit in mahalaua noastra din Balti, care, atunci cind se supara rau pe cineva care-l jignise rau, fara ca acela sa stie cu ce fiara are de-a face, Grisa il pironea cu o privire crunta si-i zicea: „Bai, rahatule, te maninc cu fulgi cu tot! S-a zis cu tine, pe fruntea ta scrie istorie!” De nici unul din cei amenintati astfel nu s-a mai auzit de soarta sa. Au disparut pur si simplu. Nici Politia nu le-a dat de urma.

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showcomments&id=1182179812&archive=1182260088&start_from=&ucat=7&

Politici europene contrapuse unei opozitii moldovenesti retrograde

Agresivitatea moldovenilor care se tem ca nu mai pot fi platiti pentru a fi romani

Mihai CONTIU

Fagaduisem, in numarul de ieri al ziarului nostru, ca vom reveni asupra spinoasei probleme create Moldovei, Romaniei si UE de catre improvizatii pro-romani de la Chisinau. Unionistii si opozantii de la Chisinau au reusit inca o data sa demonstreze ca nu sunt capabili sa inteleaga care sunt criteriile morale si civilizate care insotesc, de regula, intentia oricarei tari aspirante la integrarea europeana.

Dincolo de gafele politice comise de catre presedintele Romaniei, Traian Basescu, vorbesc in primul rind despre declaratiile sale cu privire la R. Moldova, cei mai multi dintre politicienii moldoveni din „barca celor doua tari si a unui singur popor” sunt nu numai tradatori ai interesului national al Moldovei, ci si niste „simpli oameni” care nu-si doresc nimic altceva decit propriul confort material pe spinarea unui buget european sau transatlantic, dar asta numai prin exploatarea unui sentimentalism nationalist invechit. Romania da semne ca s-a trezit din drogul pseudo-matern al moldovenilor care s-au imbuibat din bugetul ei national, dar am convingerea ferma ca finantatorii europeni sau americani n-au inteles ca au de-a face, pur si simplu, cu niste profitori de tip sicilian. Ma refer, pentru inceput, la un simplu exemplu. Zilele trecute, europarlamentarul roman Cristian Busoi s-a aflat intr-o extrem de scurta vizita la Chisinau. Acesta, pe bani europeni, a trebuit sa se intilneasca cu „tinerii liberali” din Moldova, el fiind liberal, dar, surpriza fireasca!, tinerii liberali au fost insotiti de mai-caruntii lor sefi din cele 7-8 partide moldo-liberale care abuzeaza de aceasta doctrina, fapt pentru care tinerii au asistat la prafuitele lor dorinti prounioniste si foame dupa pasapoarte romanesti. Pro-romanii moldoveni nu sunt capabili sa inteleaga faptul ca nu Romania este cea care trebuie sa le rezolve lacrimile, ci Europa, dar asta in conditiile in care acestea reflecta realitatea. „Moscova nu crede in lacrimi”, este titlul unui film rusesc pe care unionistii moldoveni il pun in oglinda in raport cu Romania, UE si SUA. Vor sa le fie rasplatite falsele lacrimi de dragul propriului confort, nu al tarii carora le sunt cetateni. Intrebati-l pe Nicolae Dabija sau pe Grigore Vieru cine sunt! Vor spune ca sunt romani, nu cetateni ai R. Moldova pe care au obligatia fundamentala si constitutionala sa o reprezinte si s-o respecte. Paradoxul multor pro-romani rezulta si din aceea ca fiii si fiicele acestora sunt rusofili, vorbesc o limba romana aproximativa, fac afaceri aproape exclusive cu afaceristi rusi, ceea ce nu-i de condamnat, dar nici nu trebuie sa-i oblige la nesimtire pe parintii lor care fac parada de un pro-romanism desantat. „Moldova Suverana” este singurul ziar care a facut cele mai multe servicii Romaniei prin aceea ca a deschis multi ochi asupra hotiilor facute, din bugetul acestei tari, de catre moldovenii romani mercenari. Multi functionari romani imbatriniti in rele, carora le-au convenit minciuna lacrimilor curse pe obrajii moldovenilor fara obraz, s-au „clasicizat” in pungasii cu „icoanele basarabene”. Acum, dintr-un instinct primar de conservare ipocrita a unor privilegii prin prisma unui obicei romanesc verificat, pungasii functionari romani vor sa lase impresia superiorilor lor, autoritati de cel mai inalt rang, ca asa-zisele personalitati moldovenesti cu care polemizam, cele care din calcul ne-au atacat pentru ca ulterior sa pozeze in victime, s-ar putea legitima cu pro-romanism si merita subventionate cu bani romanesti in continuare. Adica, vezi Doamne, vorbeste „Moldova Suverana” de tine, asta inseamna ca esti mare roman. Imbecilitatea acestei logici o cunosc din Romania, iar profitorii moldoveni care pozeaza in anticomunisti, ei insisi fosti mari si loiali activisti ai fostului PCUS, ucenici ai lui Corneliu Vadim Tudor si ai lui Adrian Paunescu, cer bani din Romania justificindu-se ca ar fi atacati de un ziar pro-guvernamental. Surse credibile din interiorul Departamentului Pentru Romanii de Pretutindeni ne-au comunicat o informatie pentru a carei credibilizare sau infirmare cerem acestei institutii sa ne raspunda. Potrivit sursei invocate, Nicolae Dabija s-ar fi prezentat la DPRRP pentru a solicita grant pentru ziarul sau particular, „Literatura si Arta”, justificind aceasta cerere prin faptul ca este persecutat de puterea comunista, iar in acest scop a prezentat un caiet studentesc cu articolele scrise de subsemnatul ca raspuns la atacurile programate pe care acesta le-a declansat asupra subsemnatului si a ziarului pe care il reprezint. Oare, ma intreb, de ce conducerea Departamentului nu i-a cerut lui Nicolae Dabija si motivatia pentru care am scris aceste articole? DPRRP poate sa nu stie, dar Ambasada Romaniei de la Chisinau, angrenata in politici partizane in Moldova, avea obligatia elementara sa monitorizeze conflictul declansat de catre Nicolae Dabija. Mai mult decit atit, Ambasada tarii mele, Romania, nu a facut absolut nici o tentativa de solidarizare cu mine, cetatean roman, acum cind sunt dat in judecata si persecutat in stil mafiot de catre acolitii ei moldoveni. Aceasta ambasada, care este o pata rusinoasa pe obrazul diplomatiei romanesti, nu reprezinta in nici un fel cetatenii romani aflati pe teritoriul Republicii Moldova, ci pe moldovenii care au invatat peste noapte sa cinte Imnul Romaniei contra plata! Pentru articolul de ieri am primit citeva telefoane de revolta din partea unor moldoveni, suparati fiind ca le contest dreptul de a fi cetateni ai Romaniei, dar, paradoxal, acestia sunt suparati pe mine, nu pe profitorii de bani romanesti si pe cei care manipuleaza mintile moldovenilor cu asa-zisele avantaje ce decurg din dobindirea cetateniei romane. Romania are o problema foarte mare! Aceasta tara trebuie sa-i de-drogheze de romanism pe cei pe care i-a alimentat cu bani in schimbul acestui serviciu pe parcursul ultimilor 17 ani. Acesti moldoveni-romani cu solda nu pot fi convinsi peste noapte, asta si cu diplomatie de tip european, ca nu mai este cazul sa rivneasca la bani romanesti, europeni sau americani cu care sa se-si faca propriile interese. Am fost martor la prea multe note fictive de decontare de bani! Mesajul diplomatilor romani si europeni trebuie sa fie mult mai transant, mai explicit, nu neaparat la nivelul obrazniciei si insolentei la care recurg acesti cetateni cu false optiuni pro-romanesti si pro-europene. Ei nu sunt nimic altceva decit niste hibrizi condamnati la uitare de catre fostul PCUS, dar care au prins, de pe aceleasi mentalitati si foste privilegii, gustul a ceea ce banuiesc ca ar fi capitalism. Nu democratie autentica! Acesti impostori vor sa-i inlature pe comunisti de la putere! Ce ofera in schimb? Nimic altceva decit dorinta secreta de a-si pastra aceleasi privilegii in care s-au nascut pe vremea Uniunii Sovietice. Europarlamentarul roman Cristian Busoi a incercat zilele trecute, declinindu-si calitatea de membru al Comisiei de politica externa a UE, sa-i faca sa inteleaga pe „fratii moldoveni” ca politicile liberale nu trebuiesc amestecate cu Uniunea Interstatala Romania-Republica Moldova si cu cetatenia romana, ci ca este necesar ca puzderia de partide liberale din Moldova ar trebui sa se gindeasca la bunastarea tarii, a cetateanului de rind, la educarea si informarea acestuia in norme strict europene. Opozitia de papadie din R. Moldova, desi intelege, nu vrea sa recunoasca faptul ca UE si Romania discuta cu reprezentantii alesi de catre popor, nu cu niste burti flaminde si anarhiste!

http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showfull&id=1187099522&archive=1187271535&start_from=&ucat=13&

3 Comments

  1. Lioara
    Posted 14 februarie, 2009 at 8:33 am | Permalink | Răspunde

    Ai facut o treaba foarte buna. Nu ata efortul de a cauta si copia textele mi se pare greu, cat insasi ideea de a selecta articolele. Mie mi-e scarba sa si citesc tot, am obosit de prostia proverbiala a lui Contiu! Imi imaginez ce povara grea erau, pe inima lui Vieru, aceste ineptii si dovezi de imbecilitate… Pacat ca n-am stiut sa-l aparam. Am ignorat, pur si simplu, MS, pentru ca imi era sila de acest ziar. Acum imi pare rau ca nu i-am dat, fiecare dintre noi, cate o replica binemeritata fiecarui articol ticalos! Iti imaginezi, daca solidaritatea noastra ar fi fost ACTIVA, atunci, nu doar la inmormantarea poetului, ce putere am fi putut dezvolta contra dictaturii prostiei?

    Au mai ramas cativa poeti (de samanta) in Basarabia. Macar pe astia sa-i aparam.

    • Badan Sergiu
      Posted 15 februarie, 2009 at 7:31 pm | Permalink | Răspunde

      Multumesc! Inmormantarea nu am fi putut-o evita, dar la sigur am fi putut-o amina.
      Cata lume a venit la inmormantare, daca isi ofereau sprijinul in timpul vietii poetului, ar fi putut trece peste toate. Asa suntem noi – recunoastem valoarea cuiva doar atunci cand pleaca dintre noi. In schimba asta se poate indrepta.

  2. Posted 21 martie, 2009 at 8:41 am | Permalink | Răspunde

    Ministerul Afacerilor Externe si Integrarii Europene (MAEIE) din Republica Moldova l-a convocat vineri pe ambasadorul Romaniei, Filip Teodorescu, pentru a-l informa ca grupuri de cetateni romani intentioneaza sa se deplaseze, in perioada 26-28 martie, la Chisinau, pentru a participa la diferite activitati publice cu caracter electoral.

    Grupul de actiune NOII GOLANI a invitat in ultimile doua saptamani cetatenii romani sa participe la serbarile ce au loc la Chisinau in cinstea zilei de 27 martie (implinirea a 91 de ani de la Unirea Basarabiei cu Romania), prin intermediul siteului http://www.romanism.net.
    Scopul deplasarii membrilor si simpatizantilor grupului nostru este de a interactiona direct cu romanii de peste Prut, de a vedea care este situatia in Basarabia la fata locului si de a participa la aniversarea pasnica a unei zile importante din istoria Romaniei. In nici un caz nu vom participa la nici un miting electoral, grupul nostru fiind apolitic, singura “politica” pe care o sustinem fiind romanismul.

    Consideram ca reactia Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova este gresita si creaza o tensiune artificiala. Relatia dintre populatiile de pe cele doua maluri ale Prutului, despartite printr-o eroare a istoriei, sunt cele mai bune. Facem un apel la autoritatile romane si la institutiile internationale specializate in respectarea drepturilor omului sa supravegheze respectarea dreptului nostru la libera circulatie, ca cetateni ai Uniunii Europene.
    Invitam inca o data pe toti romanii ce nu si-au uitat istoria ca pe data de 27 martie sa fie prezenti la Chisinau.

    21 03 2009
    Persoana de contact: Horatiu Borca
    Telefon: 0743 355150

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: